Misha Miller: „Vreau să fiu un artist care nu-și pierde energia și drive-ul”

Misha Miller este una dintre cele mai promițătoare voci din industria muzicală românească. Cu origini în Republica Moldova și un parcurs construit pe talent, muncă și ambiție, artista continuă să evolueze, păstrându-și autenticitatea și legătura cu rădăcinile grecești. Am vorbit cu ea despre toate aceste lucruri.

Când vine vorba de artiști fresh, care au tot ce le trebuie ca să ajungă în topuri, Misha Miller e cu siguranță una dintre cele mai bune exemple din muzica de la noi. Originară din Republica Moldova, Misha a început să cânte de mică, iar pasiunea pentru muzică i-a fost transmisă în familie, unde unchiul a fost cel care i-a deschis apetitul pentru tot felul de genuri și stiluri muzicale. Dar nu doar talentul e secretul ei: mama ei a fost cea care i-a arătat ce înseamnă cu adevărat seriozitatea și munca susținută, un combo care o ajută să nu se oprească niciodată din încercarea de a evolua.

Înainte să devină una dintre cele mai cool figuri de pe scena muzicală românească, Misha a început modest, făcând parte dintr-o trupă de cover-uri în Moldova, despre care are și o poveste interesantă.

Acolo și-a format primele experiențe pe scenă și a început să atragă fanii cu vocea și energia ei. Dar știm cu toții că drumul adevărat către succes începe când ajungi în locul potrivit, la momentul potrivit. Pentru ea, acel moment l-a reprezentat mutarea la București, după ce a locuit o perioadă în Iași în timpul studiilor la facultățile de Științe Politice și Finanțe-Bănci. A semnat cu Roton Music la 17 ani și a început să lanseze piese care i-au pus numele pe buzele tuturor.

Piesa cu care a dat cu adevărat lovitura a fost Bam Bam, în colaborare cu Alex Velea. Nu doar că a ajuns rapid în topurile locale, dar a trecut granițele, cucerind și publicul internațional. Totuși, ambiția și dorința ei de a transmite mai departe muzica pe care o face au făcut-o să nu se oprească aici. Misha continuă să se implice în proiecte inedite și pregătește show-uri speciale pentru fani.

Dincolo de activitatea muzicală, Misha Miller este foarte urmărită și în mediul online, fapt ce i-a adus și un premiu special. Recent, a făcut un pas surprinzător pentru un artist de la noi: a avut o apariție specială la Festivalul de Film de la Cannes, unde a fost distinsă cu titlul „Singer of the Year”, la categoria Most Influential Personalities in Social Media World.

Deși acum se dedică total carierei muzicale, Misha rămâne o tânără care nu-și pierde niciodată legătura cu începuturile sale, după cum mărturisește chiar ea.

ELLE: Povestește-ne puțin despre copilăria ta. Ai crescut în Republica Moldova, dar legătura cu originile grecești nu a dispărut niciodată din familie.

Misha Miller: Am fost concepută în Grecia. Când mama a rămas însărcinată cu mine, s-a întors în Moldova. Tata a rămas acolo pentru ceva timp. După ce m-am născut, am stat primii patru ani cu bunicii, la 60 de kilometri de Chișinău. Apoi m-am mutat cu părinții în Chișinău, iar bunicii s-au mutat în Grecia. Verile mergeam acolo, îmi petreceam vacanțele. Am crescut cu muzica și cultura grecească. Familia mea vorbește greacă – mama, tata, unchii – și cumva am fost tot timpul în contact cu muzica și obiceiurile lor, chiar dacă eu și sora mea nu vorbim fluent limba.

ELLE: Ai studiat muzica încă de mică, însă mama ta ți-a transmis și dorința de a studia limbi străine. Cum le-ai îmbinat?

M.M.: Am făcut șapte ani de școală muzicală și am mai făcut și anul 8, un fel de master. Dar eu l-am făcut pentru că deja nu mai aveam o programă obligatorie, nu mai aveam examene, puteam să merg doar din plăcere la pian. Școala presupunea examene, colocvii, chestii complicate, cu stres. În ultimul an am scăpat de stres, mergeam doar din plăcere. Cu limbile străine, mama avea, pe lângă visul de a mă face artist, și visul de a mă face diplomat. De acolo obsesia ei de a mă da la cât mai multe limbi străine: germană, franceză, engleză, rusă, spaniolă. A încercat să mă înarmeze cu cât mai multe cunoștințe pe care să le știu și să le folosesc în viitor, când o să vreau cu adevărat să-mi aleg o direcție în viață.

ELLE: Ne poți spune mai multe despre relația cu mama ta și cum și-a pus amprenta asupra carierei tale în muzică?

M.M.: Glumim că ea este managerul meu pe Republica Moldova. Nu e manager, dar mai merge cu mine la concerte acolo. Trupa mea e super îndrăgostită de mama, pentru că mama e foarte de gașcă. Nu e de gașcă cu mine, dar e cu trupa. Cu mine păstrează ierarhia asta de mamă-fică. Eu dintotdeauna mi-am dorit să fim prietene, dar ea mi-a spus că nu poate să existe o relație de prietenie între mamă și fiică. Trebuie să păstrăm o ierarhie, o diferență între ce înseamnă copil și ce înseamnă mamă. Dar relația noastră a fost mereu foarte apropiată. M-am simțit mereu iubită de mama, deși a fost severă cu mine. A cerut mereu mult – de la școală la canto și limbi străine. A investit foarte mult din timpul ei, chiar dacă avea un job. Ne-a implicat și pe mine și pe surorile mele mai mici în tot felul de activități: matematică, flamenco, pictură. Atunci mă plângeam, acum îi sunt recunoscătoare.

ELLE: Acum, pe lângă mama ta, știu că și unchiul tău a avut o contribuție majoră în pasiunea ta pentru muzică.

M.M.: Mama are un frate mai mic, cu 10 ani mai mare decât mine. Când eram mică și stăteam cu bunicii, el avea vreo 12-13 ani. Mă lua cu el peste tot, ascultam Backstreet Boys, Britney Spears, NSYNC. Era pasionat de muzică și mi-a transmis și mie dragostea asta. Zilele trecute am cântat în Hâncești, localitatea de unde sunt bunicii mei. Unchiul meu era acolo, foarte mândru, emoționat. L-am văzut la concert, era foarte serios. Nu prea vorbea. A doua zi m-a sunat și a început să plângă la telefon, spunând cât de mândru e de mine. A fost un moment extrem de emoționant.

ELLE: Referitor la începutul carierei muzicale, știm totul a pornit de la trupa de cover-uri din Republica Moldova. Ai și o poveste interesantă de la un concert…

M.M.: Nu era chiar o trupă de cover-uri. Pe vremea aia era la modă să filmezi clipuri cu cameră profesională, să le postezi pe YouTube. Eram trei fete, filmam video-uri la piese faimoase și le postam. Nu cântam la evenimente. Scopul era să devenim virale. Îmi amintesc că am cântat în deschidere la Carla’s Dreams, aveam 17-18 ani. Era primul nostru concert, în fața a vreo 3000 de oameni. Când am ieșit pe scenă, am strigat „United by Dreams!”, fiind numele nostru, dar lumea n-a înțeles prima parte. S-a auzit doar „dreams”, și toți au început să aplaude, credeau că intră pe scenă Carla’s Dreams. Publicul nu era foarte drăguț cu noi, dar am făcut față. Am înțeles atunci ce înseamnă presiunea scenei și cum să lucrezi cu un public atât de mare. Noi nici nu eram pe afiș. Experiența a avut un impact atât de mare, care apoi s-a dovedit că m-a ajutat mai târziu în industrie.

ELLE: Îți amintești experiența primelor concerte în calitate de artist solo?

M.M.: Primele concerte în general au fost o experiență, pentru că mergeam doar cu o singură piesă – „Un minut”. Era primul meu hit în România, un remake care era cunoscut și de generația mai mare. Mergeam la concerte de 30-45 minute și aveam o singură piesă cunoscută. La primul meu concert, după lansarea piesei, am fost la Fratelli Iași. Începusem cu piese în engleză, dar la mijloc am cântat *Un minut și apoi, la final, din nou. Inițial nu voiam să cânt în limba română, voiam doar în engleză. Când am început piesa, sala a sărit în aer. La restul pieselor nu aveam aceeași reacție – toate erau în engleză. „Un minut” a fost prima mea piesă în română. Eu refuzam de ani de zile să cânt în română. Aveam doar piese în engleză. Dar când am văzut reacția publicului, m-am dat jos de pe scenă, m-am uitat la Oana, managera mea, și i-am spus: „De azi înainte, cântăm doar în română.”

ELLE: După perioada petrecută în Republica Moldova și la Iași, a urmat mutarea ta în București, când ai semnat cu Roton Music. Cum ai reacționat când ai aflat că urmează să te alături echipei? Crezi că acela a fost un boom de lansare?

M.M.: În cazul meu nu cred că a fost un boom neapărat. Totul a fost etapă cu etapă, dar norocul meu a fost că am semnat contractul și, peste o săptămână, am plecat într-un camp organizat de Roton. Acolo m-am cunoscut cu o mare parte din industria muzicală de la noi: Smiley, Vanotek, Alexandra Stan, mulți oameni mari. Ăla a fost primul meu contact și a fost foarte rapid. Cred că în camp-ul ăla am făcut prima mea piesă, prima lansare. S-a lansat două luni mai târziu și a făcut câteva milioane de vizualizări într-un timp foarte scurt. Vara aia primeam video-uri din America, Thailanda, Serbia – piesa rula peste tot, prin aeroporturi, restaurante. Era o piesă dance-house. Atunci am zis: „Mamă, atât de rapid!” Și am crezut că o să fie totul la fel de rapid și pe viitor. Dar nu a fost. A fost un proces lung până am ajuns să înțeleg ce înseamnă succesul cu adevărat. Eu deja eram mutată la Iași când m-au contactat cei de la Roton. Făceam facultatea acolo, deci a fost o mutare de la Iași la București. Nici la Iași nu simțeam că m-am adaptat foarte mult, deși era aproape de casă și mergeam în fiecare weekend la Chișinău. Când m-am mutat la București, nu mai puteam merge așa des – poate o dată la două-trei săptămâni. Acum nu mai merg deloc acasă, doar când avem evenimente sau concerte. Ei vin la mine. A fost dificil, pentru că m-am pomenit că nu am nici un prieten aici. Părinții erau departe. A trebuit să construiesc singură totul – viața mea, micul meu imperiu. A fost greu. Acum, trăind momentul, nu îmi dau seama cât de greu a fost. Dar dacă mă uit în urmă, îmi dau seama că a fost un proces lung și dificil: să mă întorc singură acasă, să văd alți prieteni că stau cu familia și eu nu aveam asta.

ELLE: Cum simți că s-a schimbat parcursul tău ca artist odată cu mutarea în București și semnarea cu o casă de discuri?

M.M.: Uneori nu știu dacă e o binecuvântare sau o povară, dar eu sunt un *control freak. Îmi place să știu tot, de la lucrurile mari până la cele mai mici detalii. Pentru mine, detaliile fac diferența. Sunt implicată în procesul unei piese de la început până la sfârșit: de la nașterea piesei în studio, la producție, scris, mix, master, videoclip, promovare, radio. Am găsit o echipă cu care pot să rezonez, dar nu mă simt liberă încă să predau totul și să fiu doar adusă frumos pe scenă, îmbrăcată, cu microfonul în mână. Nici nu îmi doresc încă asta. Îmi place să fiu implicată. Dar anul ăsta vreau să învăț să mai deleg din sarcini, să mă pot concentra pe lucrurile mari, care ne duc la un alt nivel.

ELLE: În ce direcție crezi că se încadrează stilul tău muzical?

M.M.: Nu știu dacă am o direcție clară. Nu pot spune că sunt doar R&B sau doar pop. Anul ăsta a fost un R&B-pop, cam așa am început 2025. Dar până la sfârșitul anului o să mai avem și niște experimente. Îmi place să experimentez. Nu vreau să mă limitez la un singur stil. Știu că pot fi versatilă. Avem deja piese produse, doar așteaptă să vadă lumina zilei – anul ăsta sau anul viitor. În general, da, sunt un artist pop, dar vreau să fac și ceva rock. Poate pop-rock, dar mai mult spre rock decât spre pop. Chiar abia aștept!

ELLE: Piesa Bam Bam, în colaborare cu Alex Velea, a devenit virală în timp record. Ba chiar a apărut și un trend pe TikTok legat de videoclipul piesei și ținuta pe care ai purtat-o. Ai anticipat un astfel de succes?

M.M.: Întrebarea asta o primesc cel mai des: dacă m-aș fi gândit că o să devină virală. Nu, niciodată. Ar trebui să fim niște genii în marketing să o gândim așa. A fost mâna lui Dumnezeu. Ideea cu pălăria o aveam de vreun an. Vizualizasem clipul, aveam scenariul, ținutele, moodboard-ul – totul. Dar nu aveam piesa. Când a venit piesa, echipa mi-a zis să o lansez singură. Dar eu simțeam că îi lipsește ceva. Le-am zis: „Ne lipsește Alex Velea”. Așa că am vorbit cu Roton. I-au trimis piesa lui Alex și el ne-a sunat după trei minute și a zis: „Până miercuri aveți strofa”. Ne-a dat strofa, am filmat clipul o săptămână mai târziu. A fost una dintre cele mai ușoare colaborări. Alex a fost super deschis și cald. I-am spus ideea cu înmormântarea – nu cel mai obișnuit scenariu – și a fost entuziasmat. A avut încredere în mine, deși nu ne cunoșteam înainte.

ELLE: Cum simți că ai fost primită în industria muzicală de la noi odată ce te-ai mutat aici?

M.M.: Mulțumesc lui Dumnezeu, am avut parte de oameni frumoși în industrie. Oameni care m-au susținut, au fost alături de mine ani de zile și am reușit împreună să construim un proiect. A fost greu, dar nu imposibil. Am avut și experiențe mai puțin plăcute, dar nu poți să mergi doar pe miere și unt. Trebuie să dai și de obstacole, ca să înveți să le treci elegant. Merg pe ideea că trebuie să răspunzi cu bine chiar și la rău. Dumnezeu le vede pe toate și are grijă ca fiecare să primească ce merită.

ELLE: La ce colaborări viitoare să ne așteptăm?

M.M.: Momentan avem câteva piese la sertar cu artiști de la noi, dar nimic confirmat, nimic bătut în cuie. Nu vreau să vorbesc înainte, pare neserios. Dar am un plan: vrem să facem o variantă în engleză la *Bam Bam, cu mine, cu Alex și cu un artist internațional pe care îl apreciez mult. Rămâne de văzut dacă se materializează.

ELLE: Unde visezi să ajungi cu muzica în următorii ani. Ce surprize pregătești publicului?

M.M.: Îmi doresc ca muzica noastră – a mea și a echipei – să ajungă cât mai departe, la cât mai mulți ascultători, din cât mai multe colțuri ale lumii. Mi-aș dori ca o piesă în română să devină virală internațional. Vreau să fiu un artist care nu-și pierde energia și *drive-ul. Să rămân entuziastă, să pot dărui energie la concerte. Nu vreau să uit de mine ca om. Vreau să am timp și pentru mine, pentru viața personală. Să fiu fiică, mamă, soție – când o veni timpul. Să pot acorda mai mult timp părinților mei.

ELLE: Ce le transmiți tinerilor care te apreciază și își doresc să îți calce pe urme?

M.M.: Să nu renunțe. Chiar dacă e greu, mai ales în muzică – care nu e un domeniu stabil. Azi ești sus, mâine poți cădea. E ușor să dai un hit, dar greu să te menții. Trebuie să fii stabil psihic, pregătit pentru muncă, sacrificii, nesiguranță. Să ai curaj și să visezi. Nu doar să stai cu picioarele pe pământ. Să lași loc și viselor. Pentru că ele pot deveni realitate.