Bianca Oance se lasă purtată de muzică: „Cel mai mult îmi place schimbul de energie dintre mine și public”

Pentru Bianca Oance, muzica este refugiul către care aleargă atunci când simte nevoia să se distanțeze de zgomotul din jurul ei.

Una dintre surprizele plăcute de la Summer Well 2025 a fost Bianca Oance, o prezență sclipitoare și mereu zâmbitoare, pe care o urmăream deja de multă vreme în social media. Programul meu din ultima zi de festival a inclus și setul ei, la care am fost înainte de a mai prinde câteva minute din show-ul formației La Femme. Deși a avut emoții, ele s-au risipit pe măsură ce oamenii dansau fără oprire și se lăsau purtați de muzică. S-a simțit ca un rockstar, a avut și backstage, unde a dus-o și pe mama ei, aflată la prima ei experiență de festival. Dar până să ajungă aici, a avut un parcurs de-a lungul căruia muzica i-a fost principalul partener de drum.

Bianca a crescut în Dăbuleni, pe o uliță ferită de mașini și de agitația lumii, acoperită de o boltă de struguri care făcea toamna să fie cel mai frumos anotimp, după cum îmi povestește. „Iarna pe uliță era tot un fel de magie, Moș Crăciun venea cu întârziere, dar niciodată nu se împotmolea.” Vara avea o mulțime de activități: culegea dude, își murdărea hainele, sărea elasticul, juca fotbal cu băieții din vecini sau făcea „tatuaje” din zeama corcodușelor, peste care presăra puțină țărână. Iernile și le amintește stând în casa bunicilor.

„Într-o cameră, bunica mea ținea regulat o clacă și torcea lână împreună cu alte femei din sat, iar în cealaltă cameră, parcă îl și văd pe bunicul meu drag, cel mai bun om de pe Pământ, cum hrănea lângă sobă un ieduț cu biberonul.”

Când se gândește la cum era atunci, îi vine în minte o replică pe care a folosit-o la școală atunci când a fost întrebată cine e. „Sunt Bie și sunt vie!” Deși pare pueril, chiar așa era.” Încerca să se bucure de tot ceea ce i se întâmplă și să facă oamenii cât mai mult să râdă, „lucru pe care l-am păstrat până în ziua de azi.”

Muzica și dansul i-au fost alături de mică. Pe la vârsta de șapte ani, a început să danseze. A petrecut zece ani în ansamblul Trandafirul.

„Îmi plăcea enorm să fiu pe scenă, să chiui și să joc la nunți, alături de oamenii mari care, spre amuzamentul meu, mai încurcau pașii sau pierdeau ritmul, iar eu îi corectam cu mândrie, chiar dacă eram doar o mână de om.”

Acum recunoaște că experiența ansamblului a reprezentat pentru ea una dintre cele mai mari bucurii ale copilăriei ei. „A fost perioada în care m-am format din multe puncte de vedere și mi se pare tare amuzant cum, după atâția ani, oamenii au ajuns să-mi spună „Bianca Dance.”

Prima ei experiență la pupitrul de DJ a avut loc în clubul Control din București, într-o duminică din 2020, „anul acela care ne-a dat peste cap pe toți, dar care, pentru mine, a fost și anul în care am început să pun muzică… și nici că m-am mai oprit.” Fără să-și dea seama, crede că a manifestat momentul, pentru că avea deja pregătit un playlist cu numele Control pentru ziua în care cineva urma să o întrebe dacă vrea să pună muzică acolo. În cele din urmă, întrebarea a venit, iar viața ei s-a schimbat în feluri pe care nici nu și le închipuia. A avut emoții, „pe care, sincer, le simt și acum de fiecare dată când urc la pupitru. Diferența e că am învățat să dansez cu ele.”

Bianca a pornit în parcursul ei ca DJ cu gig-uri mici, la care veneau doar prietenii ei, „pe care îi iubesc nespus și cărora le mulțumesc din suflet că au fost acolo de la început și că nu au judecat prea tare trecerile mele not so smooth dintre piese.” Ușor-ușor, lucrurile au prins contur, iar oportunitățile au venit rând pe rând. A devenit DJ rezident la Club Expirat, unde spune că a crescut enorm, a avut colaborări cu Vinyl, Rum, Tapas & Wine „și am urcat pe scene care, la un moment dat, păreau doar niște visuri îndepărtate: Platforma Wolff, Electric Castle, Jazz in the Park, Summer Well.”

De curând a pus bazele CinCin Series, o serie de evenimente pe zi pe care le organizează împreună cu Ștefan Cojocariu.

„Ne place să spunem că CinCin nu e un daytime party, ci un daytime gathering, o adunare a oamenilor care vin la noi cu inimile deschise, unde găsesc o muzică de care nu știau că au nevoie, o atmosferă atât de relaxată, fără mare tam-tam (bine, panglicile nu sunt tam-tam, nu?).”

Cea mai mare influență asupra ei și stilului pe care îl abordează a avut-o radio show-ul Soulection, respectiv fondatorul radioului, Joe Kay. „Ascult Soulection de peste zece ani și datorită lor am descoperit cât de frumoasă e, de fapt, muzica și cât de mult îmi doresc să ajungă la cât mai mulți oameni.” La Expirat, a fost luată sub aripa lui Carol, mentorul ei, „sau „managerul”, cum mai glumim noi. A fost mereu lângă mine, m-a susținut, m-a ghidat, mi-a dat încredere că pot și, mai ales, a suportat la fiecare eveniment întrebările: „Eu cu ce mă îmbrac?”, „Ce muzică punem?”. El este cel care a stat în multe seri cu ea, după birou, ca să-i arate cum funcționează playerele, până când a reușit. „Și nici măcar nu l-am plătit! Dar uite, Carol, te-am menționat în ELLE, acum sper că suntem chit.”

Munca de DJ îi aduce multe bucurii și satisfacții, dar, printre altele, „cel mai mult îmi place schimbul de energie dintre mine și public și faptul că sunt responsabilă de starea de bine (sper eu) a oamenilor.” Nu poate să compare cu nimic mesajele pe care le primește după un eveniment, în special de la persoanele care nu o știau, dar care se bucură că au descoperit-o. Visează la un gig și în afara țării, „mi-ar plăcea tare mult să pun muzică în Londra, dacă se poate.”

În viața de zi cu zi, Bianca lucrează în IT ca solution designer. Nici ea nu știe concret cum jonglează cu jobul și munca de DJ, dar cert este că „în ultimii ani am început să accept doar evenimente în care cred cu adevărat, care mă provoacă sau care mă lasă să fiu eu, orice ar însemna asta.” Asta a ajutat-o, cât de cât, să păstreze un echilibru.

O petrecere care ocupă un loc special în sufletul ei este cea de la primul ei Electric Castle, din 2023, unde publicul a pășit cu încredere în călătoria muzicală propusă de ea. De la eveniment i-au rămas în minte „tot stresul din spate, insomniile, emoțiile acelea bune, scena plină de fețe cunoscute, dar mai ales necunoscute, toți dansând în tandem.” Iar când și-a terminat setul, nu și-a mai stăpânit lacrimile.

„Nu pot să uit nici cel mai eliberator plâns de la final, când nu-mi venea să cred că am fost capabilă să adun atâția oameni laolaltă. Eu, o fată din Dăbuleni.”

Când nu-i invită pe oameni să danseze la petrecerile ei, îi cheamă la evenimentele comunității de dansatori. „La dance battles mă încarc cu cea mai bună energie, din aia care mă motivează să învăț să dansez, mai bine, mai mult, mai freely. Cine știe, poate-poate, la un moment dat, o să am și eu curajul să intru într-un dance circle la petreceri, să fac vreo două-trei mișcări, un headspin, ceva. Linoleum, Ichigo Garage, Be Humble Fest, better check them out for some fun stuff.” Până una alta, reține-i numele Biancăi Oance și mergi cu încredere la o petrecere unde este DJ.