Mulți dintre noi sunt foarte sensibili la critică. De aici până la o ceartă aprinsă mai e doar un pas. Cum să te controlezi când cineva îți reproșează lucruri, iar asta te înfurie teribil.
Nu te naști sensibilă la critică. Asta se întâmplă pentru că cel mai probabil unul dintre părinții tăi, dacă nu chiar ambii, te-au criticat, comparat, mustrat constant. Nici pedepsele nu sunt excluse din scenariu. O altă variantă este răsfățul în exces, obișnuința ca lucrurile să iasă cum și când vrei tu. Un statut de copil-rege care la maturitate nu poate gestiona când cineva îi face reproșuri. Sentimentul de frustrare în sine este foarte greu de tolerat. Și cum este imposibil ca mereu să ai tu dreptate, fiecare dintre voi având dreptatea sa, e esențial să gestionezi situația cât mai matur și sănătos posibil.
O primă problemă este faptul că luăm respectiva observație drept un atac la persoană. Dacă cineva își exprimă nemulțumirea asta nu înseamnă că tu ești rea, lipsită de valoare, scrupule etc. Ci că ai avut un comportament care a deranjat, rănit, iar acel comportament chiar poate fi schimbat. Iar cel care comunică se află într-o postură de vulnerabilitate și deschidere emoțională.
Dacă persoana din fața ta este tristă, furioasă, dezamăgită, nu-i minimiza sau nega sentimentele. Poate ție nu ți se pare o tragedie subiectul disputei, dar pentru celălalt este. Așa că e important să faci un efort empatic, să îi înțelegi perspectiva. Este un moment bun să ceri mai multe informații, pentru clarificare. Dar nu pentru a veni cu un șir de contraargumente, ci pentru a fi dispusă să îți analizezi propria atitudine și parte de responsabilitate în poveste. Atenție la mesajele pe care le transmiți nonverbal. Tonul ridicat al vocii implică un grad de agresivitate, brațele încrucișate o poziție închisă.
… iar asta nu este cea mai bună opțiune. Pentru că astfel începe o luptă pentru putere, în care fiecare dintre voi încearcă să-l convingă pe celălalt că are dreptate. Lasă la o parte argumentele raționale sau exprimarea bunelor intenții pe care le-ai avut. Validează-i celuilalt emoțiile și arată-i că îți pasă de ceea ce simte. Explorează situații similare în care a mai fost rănit de tine sau de altcineva și manifestă-ți regretul autentic. Întreabă: cum te-ar ajuta să procedez în viitor? Ce consideri că aș putea să fac diferit? Ce aș putea să fac în momentul de față ca să îndrept lucrurile?
Cel care simți că te critică, îți spune ce îl deranjează, nu este dușmanul tău de temut. Nici o persoană exagerată, teatrală, cu nevoi emoționale prea mari sau care se agață de tine. Punându-i aceste etichete, plasându-i responsabilitatea în întregime, fugi de problemă, de propria ta analiză interioară și elementele pe care probabil e necesar să le ajustezi și tu la tine. De asemenea nu insista cu scuzele, nu manipula situația (inconștient sau nu) în favoarea ta, având orgoliul rănit și deci nevoie de consolare. Întreaga experiență ar trebui să fie una de învățare și de negociere a limitelor voastre.
Foto: PR