Nuanțe extrem de importante ale lipsei de respect în cuplu care conturează și un comportament abuziv

Aceste comportamente ți se păreau deplasate, știai că te rănesc, dar nu te-ai fi gândit să le încadrezi de-a dreptul la comportament abuziv.

Atacuri de panică pe care nu le poți explica și gestiona. Stări depresive sau stări de anxietate care ți-au dat viața peste cap. Somn cu multiple treziri încât dimineața îți vine să plângi de oboseală, iar un somn de 8 ore, odihnitor, e o foarte veche amintire. Ruminații, gânduri care se mișcă precum o tornadă în episoadele acelea de trezire. Rușine care aproape că te paralizează, vinovăție, o privire pe furiș în exterior, la celelalte relații din jurul tău și unde nu vezi aceleași lucruri ca în cuplul tău. Ți-ai zis că partenerul nu te respectă suficient și dacă nu sunteți bine nici tu nu ești bine. Dar poate fi vorba de mult mai mult, de un comportament abuziv.

Intimidarea

Dacă nu faci ce vrea el, când vrea el, te va părăsi sau își va găsi altă iubită cu care să aibă o relație în paralel cu a voastră. Își va schimba comportamentul și vei vedea tu ce înseamnă să fie rău. Te va lăsa pe drumuri, îți va face probleme la serviciu sau îți va lua copilul. Acestea sunt amenințări care au scopul clar de a te intimida. Cum de nu te respectă și îți vorbește astfel, te gândești. Dar granița lipsei de respect a fost depășită din plin. Iar în ceea ce privește independența și autonomia ta, deja a existat îngrădirea lor semnificativă, plus izolarea de un sistem de suport social și emoțional (familie, prieteni).

Constanta nemulțumire

Orice faci, orice zici, orice efort depui pentru partenerul tău nu este suficient. Poate chiar te și compară cu alte persoane și astfel te pune pe tine într-o lumină nefavorabilă. Fără să se uite la diferențe de vârstă, de context social, de etapa de viață în care vă aflați, că acea comparație nu doar că nu este echitabilă dar nici nu ar fi trebuit să existe. Fără să se uite la lucrurile bune și frumoase pe care le faci, dar pe care nu le vede sau dacă le vede nu le apreciază, le ignoră. Trăiești într-un climat relațional tensionat, arid emoțional pentru tine, unde ești minimizată, criticată, devalorizată, umilită, jignită. Iar pentru a fi jignită nu este nevoie de cuvinte obscene, poate face asta folosind un vocabular elevat.

Limitele îți sunt încălcate

Iar asta este deja o normalitate a relației voastre. Partenerul nu ține cont de acel nu pe care i l-ai spus, de ce știe deja că nu este potrivit, agreabil pentru tine. Poate chiar îți spune și direct în față că nu îl interesează părerea ta, ce decizie ai lua tu, ce impact are asupra ta un comportament de-al său. Că nu îl interesează ce faci, cum ești, că se mulțumește cu tine, face un compromis pentru a fi în relație cu tine, situația voastră este temporară până se satură.

Minimizarea

Ești tu exagerată, nu a fost așa de rău, ți se pare ție, ești tu prea sensibilă. Și ți le zice în timp ce te întrerupe de atâtea ori încât nici nu mai știi cu ce ai început și unde ai ajuns cu ceea ce voiai să îi comunici. Asta dacă te ascultă, căci una dintre strategii este refuzul comunicării, ce apoi capătă altă nuanță, cea a retragerii emoționale.