Cum pui presiune pe tine încercând să fii iubita perfectă

Te străduiești să fii partenera de cuplu perfectă, iar rezultatul nu este nici pe departe cel dorit, nici pentru cuplu, nici pentru tine.

De ce să vrei să fii perfectă în cuplu? Pentru că asta te străduiești să obții în fiecare domeniu al vieții tale, iar normalitatea o consideri a fi o formă de mediocritate. Pentru că dacă ești perfectă atunci ești imposibil de părăsit, deoarece partenerul ar fi foarte fericit și nu ar avea de ce să plece, să iasă din relație. Pentru că deja există tensiuni în cuplu și consideri că în felul acesta îți îndeplinești partea ta de responsabilitate, crezi că așa repari tu o relație care deja nu mai e în regulă de multă vreme.

Perfecționismul mai poate fi și răspunsul la exigențele nerealiste ale partenerului tău, care vrea enorm și pe loc. Pune foarte multă presiune pe tine și cumva trebuie să faci față, conștient sau nu, iar perfecționismul e calea prin care te descurci pe moment. Dar, desigur, el mereu crește standardul și vrea și mai mult, și mai mult, fără să se uite la realitate, la impactul pe care asta îl are asupra ta, asupra cuplului, fără să evalueze ce este rezonabil. Același mecanism, situații diferite. Dar efectul asupra ta e, evident, negativ.

Nu ai o clipă de pauză

Perfecționismul presupune ca mereu să faci ceva. Casa să arate impecabil, tu să fii la sală pentru a te menține în formă și a avea un fizic agreabil. Să citești, să te documentezi, să-ți crești cultura generală. Să fii la serviciu unde să ai o poziție bună, un salariu care să te plaseze peste medie. Într-un fel sau altul să performezi constant. Odihna, relaxarea? Inexistente.

Pierzi realismul

A fi o iubită perfectă nu te ține în contact cu realitatea, ci cu o listă de lucruri care trebuie bifate și care ca orientare se plasează preponderent în viitor. Ce să mai faci, ce să mai spui, cum să te mai comporți pentru a fi perfectă. Nu există mulțumire față de maniera în care ești acum, etapa de viață, de dezvoltare în care te afli. Nu te raportezi la realizările actuale, ci doar la ce e necesar să îmbunătățești. O cursă în care alergi fără oprire și nu te uiți realist la calitățile tale sau la ceea ce poți face cu resursele și datele pe care le ai acum.

Nici măcar nu este despre tine…

… ci doar despre partenerul pentru care te dai peste cap să fii perfectă, să menții relația. Te deconectezi de la propria persoană, iar în cazul despărțirii nici nu e o surpriză să realizezi că nu mai știi cine ești. Sau să ai senzația că tu poți exista doar în diada cu partenerul fără de care ai fi incompletă. Nici nu mai evaluezi ce face el pentru tine, cum ține cont de nevoile tale, ce eforturi face el pentru relația voastră. E doar despre cum tu trebuie să performezi.

Totul într-o anumită ordine

Oare cum poți să trăiești echilibrat, bucurându-te de ce ai, când totul trebuie făcut într-o anumită ordine? Presiunea nu este pusă doar pe tine, ci și pe partener în cazul acesta. Căci regulile, rigiditatea, rigurozitatea sunt proiectate și asupra lui. Dacă ceri de la tine enorm, rapid începi să ceri și de la el cu aceeași exigență nerealistă.