Nu înțelegi de ce ești invadată de resentimente? Ce să analizezi la relația ta și la tine

Nu te-ai gândit la calitatea relației tale până nu ai fost copleșită de resentimente. Dar și interpretarea pe care o dai faptelor merită pusă la îndoială.

Câteodată simți că explodezi, ești ca un butoi de pulbere care are nevoie de cea mai mică scânteie pentru deflagrație. Furia clocotește și la un moment dat trebuie ventilată. Ori disconfortul este ca un fel de durere la intensitate mică, dar care în timp devine foarte enervantă și dificil de identificat de unde vine. Resentimentele au efect cumulativ și treptat zgomotul dat de ronțăiala mentală, gândurile care sunt ciclice, nu mai poate fi ignorat. Și atunci te confrunți cu realitatea.

Suprageneralizările

Înainte de a te uita la relație e important să te uiți la tine și maniera în care îți hrănești singură aceste resentimente. Căci atunci când spui niciodată nu mă ajuți, niciodată nu mă pot baza pe tine, întotdeauna faci doar ceea ce vrei creezi o regulă generală pe care mintea ta o emite și o și crede. Ce se întâmplă emoțional? Te simți singură, dezamăgită, neputincioasă, frustrarea și resentimentele se acumulează. Nu vezi că există și excepții de la această regulă care nu e chiar una 100% generală. Nu vezi că partenerul chiar te ajută, te poți baza pe el. Ori de câte ori observi în limbajul tău această exprimare de tipul întotdeauna/niciodată oprește-te, identifică formularea specifică gândului automat negativ, încadrează asta acolo, apoi caută excepțiile.

Care e miza

Resentimentele mai apar uneori și în legătură cu situații care au o miză foarte mică dar pe care o amplifici tu. Practic te enervează lucruri mărunte, până la urmă lipsite de importanță, care nu au o valoare reală, semnificativă pentru cuplu. Ce se află în spate? Poate că dorința mare de control, ca lucrurile să iasă doar așa cum vrei tu, disponibilitatea redusă de negociere, rigiditate, dificultatea de a empatiza cu partenerul, de a îl vedea pe el, ce are nevoie, ce își dorește, că e diferit de tine și e ok să fie așa.

Realitate vs iluzie

E greu să pici de sus, de pe un nor unde stăteai relaxată că totul este minunat. Așa se întâmplă când vorbim despre negare și refuzul de a te uita lucid la realitatea relațională, căci e mai confortabil acest mecanism de apărare, de a face față, decât să înfrunți ceea ce se petrece între voi. Nici tu nu ești perfectă, nici partenerul nu este perfect, relațiile ajung în impas, se confruntă cu probleme și indiferent cât ocolești analiza și rezolvarea acelor probleme efectul este unul cumulativ. Nu vă ocupați de ce nu funcționează și vă prefaceți că totul este bine? Resentimentele se adună.

Cum faceți față…

… în situațiile de conflict, când v-ați supărat unul pe altul cu ceva? Vă evitați, nu mai vorbiți unul cu celălalt cu zilele? Vă pedepsiți într-o formă sau alta? Resentimentele mai vin și din această deconectare emoțională, care cu cât e mai lungă, cu atât e mai dăunător pentru cuplul vostru. Discuțiile sensibile sunt nu doar cele pe teme sensibile, diverse probleme, sunt și despre ceea ce faceți după ce a apărut detașarea emoțională și cum găsiți sau nu drumul înapoi unul către celălalt.