3 alumni Ideo Ideis despre ce a făcut festivalul pentru ei (și pentru alți adolescenți pasionați de teatru)

Ideo Ideis Festivalul național de teatru tânăr se întoarce la Alexandria, între 15 și 21 august, cu ediția cu numărul 17, după ce a călătorit doi ani prin orașele din țară. ELLE a stat de vorbă cu trei alumni Ideo Ideis care se întorc anul acesta din posturi noi, să vadă cu ce s-au ales din experiența festivalului și de ce merită ca adolescenții să vină aici.

3 alumni Ideo Ideis despre ce a făcut festivalul pentru ei (și pentru alți adolescenți pasionați de teatru)

Ideo Ideis a ajuns la ediția cu numărul 17 și se poate lăuda cu faptul că a devenit cel mai mare eveniment dedicat educației alternative din țară, cu peste 3.500 de adolescenți care au lucrat cu zeci de mentori și traineri și au pus în scenă spectacole, dar a și deschis un Laborator, un spațiu permanent de teatru care conectează la domeniu comunitatea din Alexandria. Ediția aceasta, care stă sub semnul reevaluării identităților personale și a redefinirii valorilor colective, vine cu un program plin de ateliere de teatru, arte alăturate, întâlniri cu mentori, evenimente outdoor și multe altele. Despre urmele pe care le lasă aceste lucruri în mințile adolescenților care participă la festival am vorbit cu trei foști participanți, care se reîntorc (în diverse forme) la Alexandria din alte posturi.

Șerban Lazarovici: „Trebuie să ajungi la Ideo dacă vrei sa-ți explorezi latura artistică”

Șerban este student în anul 3 la actorie la UNATC. În 2020 a interpretat rolul lui Mugur Călinescu, în filmul lui Radu Jude, Tipografic Majuscul, pentru care a fost nominalizat ca cel mai bun actor în rol principal la Premiile Gopo 2021 și la Premiile UCIN. Cel mai recent rol al său este în Metronom, film laureat anul acesta la Cannes în secțiunea Un Certain Regard.

ELLE: Cum a fost prima ta participare la Ideo Ideis? Cum ai ajuns acolo? Cum a fost experiența?
Șerban Lazarovici: Prima dată am ajuns la Ideo în 2012, când eram abia în clasa a 5-a. Am mers cu trupa Drama Club din Botoșani, trupa de teatru tânăr a liceului. A fost o experiență specială, în primul rând pentru că a fost prima; prima masa în Conciato, primul „beautiful ones”, primele ateliere. Ce e cu adevărat special la Ideo e că reușește să creeze aceeași magie in fiecare an si te face sa te simți mereu ca prima oară.
ELLE: Te reîntorci acum dintr-o altă postură – care este aceea?
Ș.L.: Anul ăsta mă întorc la Ideo cu mari emoții din postura de invitat. Metronom, filmul în care am jucat va avea o proiecție in cadrul Cinematecii târzii din festival. Nici nu știu la ce sa mă aștept, o sa fie o proiecție specială pentru copilul din mine care aștepta tot anul să se facă vară și să se întâmple Ideo Ideis.
ELLE: Ce simți că ai învățat din experiența ta inițială cu Ideo Ideis?
Ș.L.: Nu știu exact să punctez cu ce am rămas de la prima ediție, eram foarte mic și cu siguranța m-au copleșit lucrurile care s-au întâmplat. Ce e foarte frumos la Ideo e că are grijă de procesele de maturizare ale fiecărui tânăr pasionat de teatru care a ajuns în Alexandria. Desigur, fiecare temă abordată în festival și fiecare atelier au avut un rol și în povestea maturizării mele.
ELLE: Poți să-mi enumeri câteva motive pentru care un adolescent ar trebui să participe la festival?
Ș.L.: Tuturor oamenilor care au vrut să facă teatru în liceu le-am recomandat să intre într-o trupa că să încerce să ajungă la Ideo măcar o dată. Trebuie să ajungi la Ideo dacă vrei sa-ți explorezi latura artistică (nu doar teatru, ci și muzică, film, dans), dacă vrei să întâlnești tineri pe care îi arde aceeași pasiune ca și tine din alte părți ale țării, să-ți faci prieteni noi sau chiar să auzi live povești de la unii dintre oamenii pe care îi apreciezi, urmărești, dar pe care nu i-ai întâlnit niciodată.
ELLE: Cum te raportezi la tema ediției #17? Ce înseamnă pentru tine reevaluarea identităților personale și redefinirea valorilor colective?
Ș.L.: Eu eram o fire foarte retrasă și timida când eram mic și pentru mine a fost destul de important să învăț devreme ca lucrurile frumoase în teatru se întâmplă doar împreună cu oameni frumoși. Ăsta e un lucru pe care îl urmăresc și acum când intru într-un proiect nou: să găsesc oamenii care vor să tragă către același scop.
ELLE: Care sunt lucrurile pe care de-abia aștepți să le experimentezi la această ediție Ideo Ideis? Ce ai recomanda cuiva care vine pentru prima dată aici?
Ș.L.: Pentru mine va fi o reîntâlnire specială cu festivalul după această „pauză” de doi ani, vreau sa revăd oameni cu ocazia asta și nu știu… să cunosc și să răspund tuturor tinerilor interesați care vor veni la proiecția filmului. Celor care vin pentru prima dată la Ideo Ideis le recomand să profite de toate experiențele atât de diversificate pe care le pune la dispoziție.
ELLE: Cum arată acum peisajul teatrului românesc tânăr și cum arăta când ai devenit tu interesat de domeniu?
Ș.L.: Din păcate nu am mai luat contact cu oameni noi din peisajul teatrului tânăr acum după pandemie, dar cred că o să găsesc aceeași oameni frumoși, curioși, pasionați de teatru pe care i-am întâlnit si când eram mai mic.

Carina Cozminschi: „Ideo Ideis e un loc care o să te neliniștească, în cel mai bun sens al cuvântului.”

Carina Cozminschi face parte din echipa de comunicare de la Ideo Ideis, unde e content manager și gazda newsletter-ului POV:ești. În prezent e bursieră Fulbright la New York.

ELLE: Cum a fost prima ta participare la Ideo Ideis? Cum ai ajuns acolo? Cum a fost experiența?
Carina Cozminschi: În vara în care am împlinit 16 ani am schimbat trei trenuri ca s-ajung dintr-un capăt al țării în altul. Eram în trupa Atelierul de Teatru din Botoșani și-am ajuns la Ideo Ideis sigură că n-am să plec de acolo aceeași. Părea că nici n-aș avea cum din ce auzisem de la colegii mai mari de trupă care s-au găsit și regăsit în atelierele, pe scena și în nopțile de acolo. Era așa important pentru mine să ajung acolo că-mi amintesc până și drumul de la gară până la căminul unde urma să locuim pentru o săptămână, cum am ieșit pentru prima oară dintre blocurile Alexandriei și-am dat de Casa de Cultură cu Ideo Ideis mare scris pe ea, prima oară când am fost la terasa neoficială a festivalului – și ce-am mâncat!
Cred că săptămâna aia s-a întipărit puternic pe cine sunt azi, de asta mi-o și amintesc așa bine. Nu mi-am dat seama de asta atunci, dar a fost primul meu tur 360 prin cultura românească contemporană, cu artă despre o lume pe care o trăiam și eu și la care puteam să mă raportez. Ba Ideo Ideis chiar mă făcea să văd că și eu particip activ la ea. Aveam fragmente din sentimentul ăsta și în Botoșani, în Atelierul de teatru și la cele câteva evenimente culturale. Dar în loc de orchestra orașului în parc și spectacole la Casa Sindicatelor, vedeam cum e să-ți dansezi emoțiile cu Vava Ștefănescu, să faci muzică cot la cot cu Afo, să fii curios cu Cătălin Ștefănescu. Pentru mine a fost puternic ce s-a întâmplat acolo, îi spuneam unui prieten când m-am întors că mă simt ca și cum aș fi fost fost băgată la mașina de spălat pentru o săptămână. Îmi amintesc că și mama mi-a spus că parcă sunt altfel, mai deschisă și mai curajoasă. Așa m-am simțit, așa mă simt și acum când mă gândesc la Ideo.
ELLE: Te reîntorci acum dintr-o altă postură – care este aceea?
C.C.: După anii de festival petrecuți cu trupa, am căutat – și mi s-au deschis – tot felul de căi să rămân aproape de Ideo Ideis. M-am întors să scriu la gazeta festivalului și, după, în diverse roluri în echipa de comunicare. E un loc din care am simțit că am o grămadă de învățat și de trăit, și nu m-am săturat de el nici măcar când am plecat la New York acum un an. Din cauza distanței nu mă reîntorc fizic anul ăsta la festival, ci prin POV:ești, proiectul pe care-l coordonez la Ideo. E un newsletter bilunar pentru adolescenți, cu teme de gândire, inspirație artistică și misiuni personale iar, la festival, devine o serie de conversații cu mentorii Ideo Ideis. Pentru comunitatea de pe mail, în timpul festivalului voi trimite fragmente din experiența de la Alexandria, și-o voi trăi și eu în felul ăsta, tot de pe mail.
ELLE: Ce simți că ai învățat din experiența ta inițială cu Ideo Ideis?
C.C.: Cred c-am învățat să fiu mai curajoasă. Asta a venit mult din experiența fizică de la atelierul de dans cu Vava Ștefănescu care a fost cea mai relevantă lecție despre corpul meu pe care am primit-o vreodată. Am învățat că distanța dintre mine și ceilalți e doar un spațiu care ne așteaptă să-l ocupăm. Am învățat să vorbesc despre mine, și cât de importante sunt pentru asta conversațiile pline cu dragoste, frustrări și alte secrete de la trei dimineața. Am învățat să consum artă românească, și să-mi placă, și s-o critic. Am învățat să închid ochii și să am încredere în cei din jurul meu.
ELLE: Poți să îmi enumeri câteva motive pentru care un adolescent ar trebui să participe la festival?
C.C.: Ideo Ideis e un loc care o să te neliniștească, în cel mai bun sens al cuvântului. O să te schimbe, poate chiar da peste cap, dar ai să ajungi să fii mai sincer cu tine. O să facă toate astea pe nesimțite, pentru că tu vei fi ocupat să-ți faci prieteni, să plângi râzând în ateliere, să te îndrăgostești de spectacole, să dansezi până dimineața, și s-o iei de la capăt mâine.
ELLE: Cum te raportezi la tema ediției #17? Ce înseamnă pentru tine reevaluarea identităților personale și redefinirea valorilor colective?
C.C.: Cred că reevaluarea înseamnă tot timpul o prezență, o încercare de a ne deschide la nevoile actuale ale noastre și ale celor din jur. Înseamnă să ai relaxarea și maturitatea de a recunoaște că ești în schimbare, și curiozitatea de a face cunoștință cu tine așa nou și imprevizibil cum te vei descoperi în proces. Iar în contextul ultimilor doi ani, redefinirea mi se pare o necesitate, ba chiar o datorie față de noi, dacă vrem să ne adaptăm schimbărilor abrupte care au avut loc în lumile noastre. Cred că nu e nici un pretext sau context mai bun să te deschizi procesului ăsta decât la festivalul Ideo Ideis, unde găsești și blândețea și zvâcul de care ai nevoie s-o pornești pe urmele tale.
ELLE: Care sunt lucrurile pe care de-abia aștepți să le experimentezi la această ediție Ideo Ideis? Ce ai recomanda cuiva care vine pentru prima dată aici?
C.C.: Eu voi trăi ediția asta de Ideo de la mare distanță de Alexandria, ceea ce înseamnă că voi sta lipită de ecrane, ca să simt în vârfurile degetelor energia din pozele de acolo. Ce-mi mai calmează FOMO-ul e că o să-mi petrec festivalul pe mail împreună cu adolescenții abonați la POV:ești, ceea ce-mi dă voie să-mi sâcâi colegele de la comunicare cu întrebări și nevoi de vederi de la fața locului.

Cuiva care merge pentru prima oară la Ideo i-aș cere (nici măcar recomanda!) să găsească curajul și orele de somn ca să fie parte din cât mai multe dintre lucrurile care se întâmplă acolo. Eu am fost conștiincioasă foc la prima ediție și-am fost la toate evenimentele, spectacolele, atelierele, plimbările pe care le-am prins. Cumva, în intensitatea aia, mi s-a făcut liniște în minte și-am avut loc pentru întrebări mai mari, pentru emoții mai puternice, pentru mine.
ELLE: Cum arată acum peisajul teatrului românesc tânăr și cum arăta când ai devenit tu interesată de domeniu?
C.C.: Schimbarea care mă bucură pe mine cel mai mult e că cei care mi-au fost colegi de trupă, cu care am stat la povești până la 3 dimineața, pe care i-am aplaudat la festivalurile din țară – colegii mei de generație – au devenit acum o forță importantă în peisajul teatrului românesc. Fac spectacole, câștigă premii, încep teatre, denunță abuzuri. Mă bucură pentru că am toată încrederea că vor face teatrul sincer, activist și tânăr de care ne-am îndrăgostit împreună în adolescență și de care avem cu toții nevoie. Și Ideo Ideis, spațiul care ne-a adus pe toți împreună, cred că e o rotiță foarte importantă în mecanismul schimbării ăsteia.

Vlad Bălan: „Asta a însemnat Ideo Ideis. Un loc în care m-am simțit liber.”

Vlad Bălan a absolvit UNATC în 2015, primind premiul Tânără Speranță în Comedie acordat de Teatrul de Comedie, respectiv premiul pentru debut în cadrul festivalurilor FNTI, Maratonul Teatrului Independent. De atunci, a colaborat cu Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie, Teatrul Masca, Unteatru, Teatrul Mignon, Godot Cafe-Teatru, Teatrul Luni de la Green Hours; a jucat atât în seriale precum Valea mută, cât și filme precum Noaptea ursului, FRA, Trei copii. Între 2016 și 2020 a fost profesor de teatru pentru copii din ciclul primar. În prezent, este actor în trupa teatrului Nottara, actor și regizor în echipa Unteatru, profesor asociat la Universitatea Ovidius din Constanța, secția Arta Actorului.

ELLE: Cum a fost prima ta participare la Ideo Ideis? Cum ai ajuns acolo? Cum a fost experiența?
Vlad Bălan: Eram în clasa a 9-a. Cred că era ediția a 4-a. Ne-am înscris cu trupa Brainstorming București, din care făceam parte și am trecut de preselecții. La Ideo Ideis, mi s-a deschis o lume, efectiv. Și nu vorbesc aici de faptul că am dat ulterior la actorie și că, mai apoi, am continuat să fac meseria asta. Vorbesc despre cu totul altceva. Am trăit niște experiențe pe care nici acum, la 10 ani după terminarea liceului, nu pot și nu vreau să le uit. Când ești adolescent ai mare nevoie de întâlniri cu oameni care să te inspire, cu medii care să te seducă și mai ales, cu discuții care să te pună pe gânduri. Dar mai mult decât orice, ai nevoie de un loc în care să te simți liber. Pentru mine, asta a însemnat Ideo Ideis. Un loc în care m-am simțit liber.
ELLE: Te reîntorci acum dintr-o altă postură – care este aceea? Poți să-mi povestești?
V.B.: La ediția asta mă reîntorc în calitate de regizor al spectacolului Efecte secundare, de la unteatru. E un spectacol despre felul în care funcționează creierul nostru și despre cât de mult este influențată experiența noastră de substanțele chimice care ne alcătuiesc. Și ce e frumos e că toți cei patru actori din distribuție au avut contact de-a lungul timpului cu Ideo Ideis, fie din postura de participanți, fie din cea de traineri.
ELLE: Ce simți că ai învățat din experiența ta inițială cu Ideo Ideis?
V.B.: Nu mă pot limita la primul contact. Cât am fost în liceu, am participat în fiecare an la Ideo Ideis. Și îmi amintesc că cei din trupa mea de teatru și cu mine trăiam pentru asta efectiv. Festivalul era momentul de maximă intensitate emoțională din viața noastră de adolescenți. Și cred că am învățat enorm de multe lucruri: să fiu atent la oameni și la mine, să fac cu drag ceea ce fac, să îmi doresc să schimb ceva în lumea din jur, să nu mă mulțumesc cu puțin. Mai mult decât orice, odată cu experiența Ideo Ideis, s-a născut un soi de plasă de siguranță formată din oameni pe care i-am cunoscut în perioada aia. Cu mulți dintre ei am rămas în relații, cu unii am fost coleg în facultate, cu alții sunt angajat în același teatru, cu unii lucrez la diverse proiecte. Și chiar și cei cu care am pierdut legătura cred că s-ar bucura dacă le-aș da un telefon. E minunat, mai ales la vârsta aia, să ți se arate că nu ești singur.
ELLE: Poți să îmi enumeri câteva motive pentru care un adolescent ar trebui să participe la festival?
V.B.: Timp de 16 ani, un număr atât de mare de oameni s-au găsit acolo, și-au descoperit pasiuni, s-au îndrăgostit, au aflat că există loc pe lume și pentru ei. Sunt nenumărate povești magice care s-au întâmplat în cele 16 ediții. În timp ce scriam la interviul ăsta, m-am oprit din tastat și am trecut tiptil pe lângă dormitorul în care dormeau soția și fiica mea. Soția mea și cu mine ne-am îndrăgostit la Ideo Ideis. Deci cred că adolescentul fictiv din întrebarea ta are toate șansele să trăiască niște lucruri care să îl schimbe fundamental.
ELLE: Cum te raportezi la tema ediției #17? Ce înseamnă pentru tine reevaluarea identităților personale și redefinirea valorilor colective?
V.B.: Fără să vrea neapărat, părinții și bunicii noștri ne transmit și niște concepte despre lume care nu sunt neapărat actualizate. Dacă rămânem în ele, nu avem cum să ne formăm o personalitate autentică. Mai mult, societatea în care trăim își pune și ea amprenta asupra noastră. De la profesorii noștri, la vânzătoarea de la supermarket, toți ne contaminează de mici cu ideile lor despre viață și lume, despre ce înseamnă bine și rău. Vorbe precum vezi-ți tu de treaba ta, capul tăiat sabia nu-l taie, făcând X meserie o să mori de foame, femeile sunt nu știu cum, bărbații sunt nu știu cum și multe altele ne leagă de preconcepții, ne împiedică să fim liberi. Cred că adolescența e cel mai bun moment în care să învățăm să gândim cu capul nostru.
ELLE: Care sunt lucrurile pe care de-abia aștepți să le experimentezi la această ediție Ideo Ideis? Ce ai recomanda cuiva care vine pentru prima dată aici?
V.B.: Abia aștept să mă reîntâlnesc cu oamenii care se întorc an de an la festival. Pe majoritatea îi știu de pe vremea când eram și eu și ei adolescenți. Și sunt curios care e vibe-ul adolescenților de acum și dacă spectacolul nostru o sa aibă vreun impact asupra lor. Mi-e un pic frică să nu fiu deja datat pentru ei, ca să fiu sincer. Aș recomanda oricărui participant la festival să participe la cât mai multe dintre activitățile puse la dispoziție de festival și să vorbească cu cât mai mulți oameni.
ELLE: Cum arată acum peisajul teatrului românesc tânăr și cum arăta când ai devenit tu interesat de domeniu?
V.B.: Înțeleg că te referi la trupele de teatru de liceeni. Pe vremea când eram în liceu, erau mult mai puține trupe care se înscriau la festivaluri, mult mai puțini oameni dispuși să le coordoneze. Îmi aduc aminte că lista trupelor care se înscriau la Ideo Ideis era cam aceeași în fiecare an. Deci, în diverse ediții, noi ne revedeam cu prietenii din Botoșani, Timișoara, Brașov etc. Între timp, teatrul tânăr a devenit un fenomen. Sunt foarte mulți studenți la actorie care au făcut teatru în liceu. Numărul coordonatorilor de trupe a crescut. Există tot mai mulți oameni care se implică activ în lucrul cu trupe de liceeni. Și cred că Ideo Ideis a contribuit mult la acest fenomen.

Citește și:
Rareș Mariș vrea să ajungă star: „M-am născut să fac muzică'

Foto: PR, prin amabilitatea participanților

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Antena 1
Publicitate
substantial.ro
Unica.ro
Mai multe din lifestyle