Cum pierzi posibilitatea de a avea o relație sănătoasă chiar încă din primele luni de dating

Sunteți la început, iar ținta ta e să aveți o relație sănătoasă. Dar, ironic, în final obții exact opusul. Ce dinamică duce la acest deznodământ.

Nu sunteți de multă vreme împreună, intervalul este de până la 6 luni, iar obiectivul tău este foarte clar: o relație de lungă durată, stabilă. Poate că ești îndrăgostită până la stele sau ceva mai rezervată, dar indiferent de scenariu tu ai partea ta de responsabilitate în dinamica voastră. Iar ceea ce faci sau ce nu faci are o influență la fel de semnificativă ca cealaltă jumătate de responsabilitate pe care o deține partenerul.

Extremele

O extremă este aceea în care nu vrei să îl sperii, să nu-i ceri nimic, să nu clarifici nimic. Stai într-o zonă evidentă de confuzie spunându-ți că nu vrei să pui presiune. Sau tocmai prin lipsa discuțiilor fiecare să aveți o altă perspectivă despre ceea ce se întâmplă între voi. Și să descoperi după 3-4 luni că tu credeai că ai o relație oficială dar care merge lent, pe când partenerul să se simtă confortabil în ceva ce vede mai degrabă lejer, fără asumare și nu dorește să se schimbe statutul. O altă extremă este a etichetării mult prea timpurii, cerând garanții cel puțin verbale că în curând treceți la etapa următoare sau că în interval de maxim 1 an urmează căsătoria, să încercați să faceți un copil.

Graba

Să vă mutați oficial împreună după câteva săptămâni, în contextul în care nici nu vă cunoașteți real. Să luați decizii importante de viață, precum mutarea în sau din altă țară doar pentru că ați apărut recent unul în viața celuilalt. Nu sunt decizii gândite atent în care să fie luate în calcul valorile sau nevoile personale, alte aspecte ale existenței proprii. Ci totul se reduce la cuplu, un cuplu extrem de tânăr, și la proiecțiile făcute versus ceea ce descoperiți pe măsură ce petreceți timp împreună.

Subjugarea

Poate că este un tipar familiar, vechi, care acum are un mediu propice de a ieși din nou la suprafață. Sau intenția este de a ține cont de partener, de a nu fi egoistă, dar treci granița către subjugare. Ce presupune ea? Că pui pe primul loc ceea ce își dorește partenerul, alege, gândește, este numai despre el și atât. Cum ar putea fi sănătoasă o relație în cadrul căreia tu nu exiști? Unde nu este și despre tine, despre ce îți place, ce te deranjează sau rănește? O relație în care nu pui limite sau partenerul are pretenția să nu i se pună nicio limită, el să dețină controlul absolut și relația să se desfășoare doar în funcție de criteriile lui?

Joculețele…

… prin care partenerul să nu se plictisească, ci mereu să-i captezi atenția, interesul. Să nu fie liniștit, calm nicio secundă, ci mereu alert că ai putea pleca, te-ai putea supăra pe el. Să nu se simtă sigur pe tine și pe relație, să nu existe un curs odihnitor sufletește care te duce cu gândul la plictiseală și rutină, la despărțire, ci mereu artificii, neprevăzut, scene, conflicte pornite din nimic, motive gonflate care toate crezi că îl țin lângă tine fascinat și sunt o modalitate de a-ți arăta sau sublinia valoarea. Un mediu relațional mai degrabă instabil și conflictual decât sănătos, care este acceptat de o persoană imatură emoțional incapabilă în final să îți ofere aprecierea și siguranța pe care de fapt le cauți.