Jonathan Anderson & curajul de a deschide ușa Dior

M-am uitat online la debutul lui Jonathan Anderson pentru casa Dior - momentul momentelor în moda momentului, dacă îmi permiteți repetiția voită.

VEZI FOTO

POZA 1 / 26

Ai curaj să intri în Casa Dior? Așa începea filmul proiectat înaintea show-ului. Întrebarea plutea între provocare și ritual, cu note mistice în compoziție, fiind cunoscută pasiunea maestrului Christian Dior pentru tarot și vrăjitorie de salon.

Jonathan Anderson, deși emoționat și sensibil ca un băiețel aflat în careu în prima zi de școală, stătea drept. Deci, practic, a răspuns: Da, am curaj!

Cu un instinct de regizor și un simț pe care îl pot numi al teatrului, Anderson a transformat teama în personajul principal, eliberându-se astfel de ea. Pe ecran am văzut fragmente de film de groază, dar și flash-uri de arhivă cu Yves, Galliano, Chiuri – toți cei care au făcut parte din moștenirea Dior înaintea lui.

Jonathan nu se teme de istorie, o iubește și i se pare esențial să o cunoască bine înainte de a proiecta viitorul. A luat simbolurile Dior, crinolina, sacoul Bar, dantela, și le-a adus în prezent – sunt mai ușoare, mai fragile, mai jucăușe. A transformat corsetul în aer, în dans, iar tradiția în mișcare, nu în ceva înțepenit, conservator.

Colecția e jumătate vis, jumătate experiment – rochii care pare că zâmbesc publicului, pălării ca niște semne de întrebare. E un Dior deloc anxios precum genialul maestru, un Dior care se uită în oglindă și zâmbește, nu care se ascunde în mansardă când intrau clientele la probe. Un Dior care înfruntă realitatea, care a păstrat mitologicul gri, dar îl atinge, îl simte, nu se mai teme de el.

Sigur, având în vedere faptul că a avut doar două luni la dispoziție pentru lucrul la colecție, ceea ce e infim, putem spune că Anderson a dominat frica, a dominat presiunea care amenința să-l strivească și a intrat – drept, modest, dar sigur pe el. Dior nu mai e doar o casă de lux. E o poveste care respiră din nou.