Tudor Chirilă, dezvăluiri rare despre teatru, rolul de mentor la Vocea României și familie: „N-am regretul Cupei Davis”

Tudor Chirilă a vorbit despre apariția sa în piesa "Rinocerii", rolul de mentor la Vocea României și familia lui.

La 51 de ani, Tudor Chirilă pare să trăiască simultan mai multe vieți profesionale. Actor principal într-un spectacol jucat constant cu casa închisă, mentor în cel mai popular show muzical de televiziune din România, lider de trupă și figură publică implicată în dezbaterea socială, artistul își asumă fiecare rol cu aceeași intensitate. Dincolo de agendă, însă, discursul său rămâne concentrat pe trei direcții esențiale: responsabilitatea față de public, formarea tinerilor artiști și sensul personal al maturității.

Cuprins

1 Tudor Chirilă și rolul principal din „Rinocerii”
2 Vocea României și mentorat
3 Viața personală și de familie

Tudor Chirilă și rolul principal din „Rinocerii”

Revenirea pe scenă într-un rol cu puternică încărcătură simbolică a reprezentat unul dintre momentele definitorii ale acestei perioade. Spectacolul „Rinocerii” de la Teatrul de Comedie îl aduce în postura lui Bérenger, personaj central într-un text care explorează conformismul și presiunea colectivă. Există și o dimensiune biografică aparte: în montarea istorică din 1964, mama actorului, Iarina Demian, făcea parte din distribuție.

Pentru Tudor Chirilă, această continuitate nu a generat o povară artistică, ci o conexiune personală cu istoria teatrului românesc. El descrie rolul ca pe o provocare profundă, tocmai prin lipsa acțiunii evidente a personajului.

„Asta mi s-a părut foarte frumos, că mama a jucat Ospătărița, iar eu am ajuns Bérenger! N-am fost deloc apăsat, împovărat. Mi s-a părut destul de egal ce a făcut Radu Beligan. E foarte complicat. Rolul lui Bérenger e un rol ingrat, pentru că nu acționează, el, de fapt, primește. El tot timpul primește informațiile. Jean, prietenul lui, devine rinocer. Daisy, iubita lui, cu care nici nu știm dacă stă din frică să nu rămână singur sau pentru că chiar ține la ea, se rinocerizează. Dudard, Botard, colegii lui, se rinocerizează. Află de oameni care se rinocerizează. Orașul se urcă peste el, societatea se urcă peste el. Este incapabil să aibă un serviciu care să-i placă, să aibă o viață fără alcool, să aibă o viață mai optimistă, mai plină de bucurie. E blazat, e fix antieroul perfect. Din punct de vedere dramaturgic și din punct de vedere teatral, un actor care doar primește – e mai greu. Și atunci, nu m-am gândit foarte mult la ce a făcut Beligan. Mi-a plăcut foarte mult din ce am auzit, la teatru radiofonic. Cred că în aceeași distribuție Jean era Ion Lucian. Mi-a plăcut foarte mult cum a jucat Lucian, care, deși juca mult, juca extrem de firesc. Adică, el chiar a construit ceva. Construiește foarte frumos și colegul meu, Liviu Pintileasa. Noi facem în spectacol o scenă foarte bună, consider eu, foarte diversă și dinamică.”, spune Tudor Chirilă într-un interviu pentru Libertatea.

Abordarea actorului rămâne una fidelă construcției colective a spectacolului. El respinge ideea modificărilor individuale după premieră, insistând asupra responsabilității față de echipă și asupra organicității procesului teatral.

„Nu. Este contra oricărei logici, din punctul meu de vedere. Fiecare spectacol are drumul lui, când l-ai terminat și l-ai asumat, asta e. E foarte greu să schimbi într-un spectacol pentru că îi afectezi și pe cei din jurul tău. Dacă schimbările sunt majore, colegii tăi trebuie să joace altfel, până la urmă, e și responsabilitatea față de colegi. Poate sunt mulțumiți cu ce au construit și de ce să începi tu să schimbi?”, a mai spus el.

Vocea României și mentorat

Tudor Chirilă este implicat de ani buni în juriul de la Vocea României, unde continuă să fie unul dintre cei mai eficienți antrenori din istoria formatului. Artistul descrie experiența nu ca pe o simplă competiție muzicală, ci ca pe un proces educațional complex, în care muzica devine instrument de formare personală și scenică.

„Când am venit la Vocea României, am crezut că o să fie un show de televiziune, o să fac un sezon-două, și o să-mi văd de viața mea. După care a început să îmi placă atât de mult jocul ăsta, pentru că e un fel de microexercițiu de regie, microexercițiu de actorie, microexercițiu de pedagogie. Îi învăț pe copiii ăștia un pic de teatru, un pic de muzică, s-o asculte, s-o descopere. Îi învăț despre ce cred eu că înseamnă să fii pe scenă și cum să fii pe scenă. Fac un fel de coaching cu ei. Cred că ei capătă foarte multă încredere pe măsură ce stau cu mine. Și ăsta este un secret. Și mai e ideea asta, că mă dedic foarte mult lor în perioada live-urilor. Eu sunt foarte implicat. Câteodată venim la unsprezece, la sala de repetiții, plecăm seara la nouă-zece, în acele trei săptămâni de live-uri. Primul live îl poți pregăti în avans, dar după aceea nu mai știi. Pentru că eu nu dau piesele doar în funcție de concurenții mei, ci și în funcție de ceilalți concurenți din alte echipe. Încerc să nu mă duc pe culoarele pe care știu că sunt buni ceilalți concurenți. E o chestie de strategie. N-am niciun chef ca Alessia să cânte ca Anita. Tocmai asta am încercat. Să pedalez și să aștept momentul bun ca Alessia să mai reia încă o dată ceea ce face cel mai bine, ‘Ederlezi’, după aceea să aduc zona asta etno foarte bună, după aceea să ne arate un pic de belcanto, chiar dacă nu e perfect…”

Viața personală și de familie

Dincolo de scenă și televiziune, Tudor Chirilă vorbește despre prezentul său fără regrete, în care succesul profesional se îmbină cu o viață personală împlinită. Din 2012, artistul trăiește o poveste de dragoste discretă cu Iulia Mîzgan și au împreună doi băieți, pe care îi feresc de atenția publică.

„N-am regretul Cupei Davis! A fost și este foarte bine cum este. Nu știu ce putea fi mai bine. Multe lucruri puteau fi mai bine, dar, vorba lui Bérenger, eu n-am nicio ambiție, sunt mulțumit cu ce sunt. Prima parte nu-i adevărată, dar sunt mulțumit acum, în momentul ăsta al vieții mele: stau în sala de teatru în care joc, mă urc peste o oră pe scenă să joc cu un rol principal. Am doi copii mișto, o gagică mișto. Mă apuc de proiecte, am o gașcă de care tocmai am vorbit. În principiu, cred că trebuie să ne uităm și prin comparație, nu doar la ceea ce aspirăm și ce n-avem. Asta e o problemă la mine. Tot timpul sunt tentat să mă uit la ce nu am, așa că mai bine ne uităm la ce avem.”

Citește și:
Cauza morții actriței Catherine OHara. Ce se arată în certificatul ei de deces

Foto: Facebook