ELLE EXCLUSIV: Simona Halep – “Nu regret nici o secundă, dacă ar fi să mă nasc din nou aș alege același drum!”

Simona Halep a ajuns să fie cea mai bună din lume în ciuda miilor de voci care au aclamat-o doar când câștiga și au învinovățit-o când pierdea. Și a făcut lucrul acesta aflând, pe parcurs, cine este. Acum, Simona știe mai bine.

ELLE EXCLUSIV: Simona Halep – “Nu regret nici o secundă, dacă ar fi să mă nasc din nou aș alege același drum!”

ELLE: Junioratul tău a fost unul de succes. Ce înseamnă toate aceste concursuri și antrenamente pentru un copil? Cum se resimte succesul?
S.H.:
Junioratul a fost foarte de succes, câștigând un Grand Slam și ocupând locul 1 în clasamentul modial la 16 ani și jumătate (aproape 17), a fost un lucru care mi-a dat încredere că sunt pregătită să fac pasul spre tenisul mare. Mi-am pus același obiectiv, să ajung numărul 1 și să câștig un Grand Slam. Am ajuns numărul 1 și am făcut trei finale, însă nu am reușit să câștig nici una, așa că mai am de muncit. Consider că turneele de juniori te ajută să-ți întărești încrederea în tine, să te maturizezi. Mie mi-a făcut foarte bine acea perioadă și, dacă ar fi să dau un sfat, aș spune că e bine să nu se sară perioada de juniorat. Toate perioadele au un rol în viața unui sportiv de performanță.

ELLE: Am observat că nu se mai știe nimic despre mulți dintre sportivii cu care jucai în juniorat și care ajunseseră să facă performanțe. Cât de ușor este să te pierzi pe drum?
S.H.:
Este destul de ușor să te pierzi pentru că e greu să găsești resursele financiare necesare continuării sportului de performanță. Iar tenisul este unul dintre cele mai costisitoare. Cum bine știm, e greu să găsești sponsori și nici nu avem un sistem foarte dezvoltat în susținerea sportivilor. Depinzi doar de tine și de familia ta, dacă poate să te susțină în totalitate, iar eu am avut mare noroc că am așa părinți care s-au dedicat cu totul și m-au sprijinit total. Între 14 și 16 ani, domnul Corneliu Idu a fost alături de mine și m-a susținut financiar. Când am ajuns să joc la senioare a început să fie și mai greu financiar, am mai avut mici ajutoare din partea familiei Sturdza, dar susținerea cea mai importantă a fost tot din partea familiei mele. Voi fi mereu recunoscătoare acestor persoane. Dar nu este vorba doar de partea financiară, este foarte important și ce îți dorești tu atunci când ești copil sau adolescent. Sunt sacrificii mari și trebuie să fii destul de puternic să le faci. Nu mai există nimic altceva în afara programului strict, a seriozității pe teren și ambiției de a ajunge cel mai bun.

ELLE: Cum erai la școală? Excelai la vreo materie? Cum este viața unui copil care face sport de performanță în școala românească?
S.H.:
Nu pot spune că excelam la vreo materie, gândul meu era mereu la tenis. Matematica m-a atras cel mai mult. Zic eu că m-am descurcat decent la școală. Am fost la o școală generală foarte bună, după aceea am mers la liceul cu program sportiv, pentru că deja era foarte greu cu plecările mele la turnee. Prioritatea mea a fost mereu tenisul, dar școala este foarte importantă, iar mama mereu a fost pe partea aceasta, cu școala. Tata cu tenisul, mama cu școala, și a ieșit un mix destul de bun.

ELLE: Ai început să călătorești mult mai mult decât ar face-o un om de acea vârstă, să vezi alți oameni și alte lucruri. Îți amintești vreun episod care să te fi marcat, ca persoană pornită dintr-o țară mică, post-comunistă, în lumea cea mare?
S.H.:
Diferența se vedea în atitudine, fetele care veneau din țări mai mari erau cu mai multă încredere, mult mai relaxate și erau obișnuite cu tot felul de treburi. Fiind la început, eu eram mai reținută și mi-a luat ceva timp să mă dezgheț. Însă a fost o mare șansă și un mare noroc că am putut să fac pasul spre tenisul mare și lumea mare.

ELLE: Cum sunt interacțiunile cu alți jucători și cu cei din jurul lor într-o comunitate atât de diversă, internațională? Ce ai învățat de la ei?
S.H.:
Este plăcut să discuți cu oameni care au o mentalitate diferită, alt mod de a privi viața sau de a privi acest sport. Am învățat enorm de la fiecare. Un mare rol în dezvoltarea mea ca persoană, dar și ca jucătoare, l-a avut Darren. Am ajuns să fiu foarte deschisă și să pot comunica cu toată lumea, ceea ce este un mare plus pentru mine, ca om.

ELLE: Ai avut modele – dincolo de Andrei Pavel pe care știu că îl admirai, sau de Hagi? La ce jucătoare femei te uitai pentru inspirație?
S.H.:
Am avut modele și am fost inspirată de mai multe persoane. Modelul meu în general a fost Gheorghe Hagi, idolul meu în tenis a fost Andrei Pavel. Am fost inspirată de Ion Țiriac, Ilie Năstase și Virginia Ruzici. Iar idolul meu internațional a fost Justine Henin. Tenisul mi-a oferit mult din multe puncte de vedere, m-a dezvoltat ca om, lucru care pentru mine contează cel mai mult, și mi-a dat șansa să cunosc oameni de valoare și nu numai să-i cunosc, ci să-i am și aproape de mine. Mie mi-a plăcut mereu să admir și să fiu inspirată de români. O să spun o mică poveste pe care n-am mai zis-o până acum: când eram junioară mă gândeam și îmi spuneam că o să consider că sunt o jucătoare bună de tenis atunci când domnul Țiriac o să vină special și o să se uite la un meci de-al meu. S-a întâmplat acest lucru acum câțiva ani și pot spune că mi-a dat o mare încredere că pot ajunge la cel mai înalt nivel din tenis.

Top din fâș, Sportmax, magazinul Max Mara, botine din piele lăcuită, A.F. Vandervorst, magazinul Entrance

ELLE: Despre cine ai spune că sunt oamenii care te-au format ca om?
S.H.:
Toti oamenii care au fost alături de mine în toți acești ani au ajutat la formarea mea.

ELLE: Povesteai la un moment dat despre Cătălin Spătaru, profesorul care te-a îndrumat spre lecturi psihologice. Cum te-au ajutat aceste lecturi? Ce ai luat din ele?
S.H.:
Da, a fost dirigintele meu la liceul sportiv, nu o să uit niciodată când, în clasa a IX-a, mi-a spus că nu se poate să lipsesc atât și că eu ce am de gând? Și i-am spus că am de gând să ajung cea mai bună din lume și că de acum încolo o să lipsesc, poate, și mai mult. M-au ajutat mult cărțile de psihologie să ajung să mă cunosc mai bine și să-mi accept emoțiile. Sunt o fire foarte emotivă și am avut nevoie să lucrez pe această parte ca să fiu mai bine, dar nu vă gândiți că am scăpat de emoții. Tot acolo sunt, dar le gestionez mult mai bine.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
substantial.ro
Unica.ro
Mai multe din people