S-a întâmplat ceva grav și treceți printr-o perioadă foarte grea? Cum maniera de a face față la nivel personal vă poate eroda și distruge cuplul

Viața nu a fost blândă cu voi, iar perioada grea prin care treceți creează contextul apariției unor metode nesănătoase de a gestiona durerea.

Când în cuplu se întâmplă ceva grav, boală, pierderea cuiva drag, pierderea serviciului, dificultăți financiare sau orice altă criză majoră, de multe ori ceea ce erodează relația nu este doar evenimentul dificil, ci felul în care fiecare dintre voi încearcă să îi facă față. Și chiar dacă unele mecanisme de adaptare par utile pe moment, ele ajung să vă afecteze profund conexiunea emoțională.

Retragerea emoțională

Considerați că trebuie să fiți puternici și înțelegeți prin asta să nu vorbiți despre ceea ce trăiți, despre emoțiile voastre. Și încercați să vă gestionați singuri durerea, anxietatea sau dezamăgirea. Doar că acest comportament de retragere, de evitare este perceput de celălalt drept lipsă de încredere, respingere sau dezinteres. O distanța emoțională care crește, un sentiment de singur în doi din ce în ce mai pregnant. Dacă nu îți arăți vulnerabilitatea, partenerul nu știe de ce ai nevoie și nu are ocazia să fie alături de tine. Iar relația riscă să devină una în care coexistă două persoane care suferă separat.

Control excesiv

În perioadele cu multă incertitudine și instabilitate se poate să încercați să vă reduceți anxietatea prin control, foarte mult control. Verificați, organizați, criticați puternic, insistați ca lucrurile să fie făcute doar într-un anumit fel, aveți un comportament de tip dictatorial. Sigur, intenția este de a preveni alte probleme, doar că acest control extrem creează el altele, inclusiv deconectarea, percepția lipsei de apreciere și de încredere. Iar dacă sunteți doi controlori, fiecare convins că varianta lui este cea mai bună, conflictele vor fi foarte intense. Nu e despre colaborare, ci despre impunere. Dacă unul dintre voi este compliant, la un moment dat tot se va simți invizibil și neluat în seamă, așa cum partenerul supracompensator, care face în exces, va vedea nedrept că trebuie să ducă el totul.

Diferitele refugii

Distragerea atenției poate aduce o ușurare temporară. Totuși, atunci când devine principala strategie de gestionare a stresului, relația primește din ce în ce mai puțin spațiu. Problemele rămân nerezolvate, iar apropierea emoțională scade. Să nu uităm că aceste refugii sunt tot o evitare emoțională, chiar dacă unele par mai acceptabile. Evadarea în droguri, alcool, jocuri de noroc este catalogată din start ca puternic negativă. Cu toate astea, evadarea în muncă ori în activități aparent reglatoare sănătos, precum sportul sau dedicarea timpului hobby-urilor și intereselor personale, impune o distanță emoțională și adâncesc sentimentul de singurătate.

Responsabilitatea externalizată

Este firesc să cauți sprijin, însă există o diferență între vulnerabilitate și transformarea partenerului în singurul tău reglator emoțional. Dacă toate conversațiile gravitează în jurul anxietății, furiei sau disperării tale, celălalt poate ajunge să vadă că nu este loc pentru el și sentimentele sale, inclusiv să se simtă epuizat de acest rol în care el trebuie să te regleze. În plus, nu îți asumi propriile emoții și cum să exersezi tu gestionarea lor.

Protecția ineficientă

Treceți printr-o perioadă grea și considerați că nu este momentul să adăugați presiune discutând acele nemulțumiri care apar pe parcurs. Problemele nu pot fi puse pe pauză, ci se acumulează, la fel și frustrarea. Credeți că așa vă protejați relația, dar o vulnerabilizați și mai mult.