Dacă șchiopătezi la capitolul încredere în tine, aceste ancore mentale te pot ajuta când îți vine să fugi de... iubire.
:contrast(8):quality(75)/https://www.elle.ro/wp-content/uploads/2025/05/incredere.jpg)
De ce încrederea în tine este șubredă? În primul rând ai niște exigențe interne foarte mari. Standardele pe care îți spui că trebuie să le atingi sunt aproape de perfecțiune. Iar vocea asta îți spune mereu cum trebuie să fii, ce trebuie să faci. E prea mult, e copleșitor, e nerealist. Apoi apare o altă voce care te critică, vorbește urât despre tine, te umilește.
Ai auzit de sindromul impostorului care se manifestă în plan profesional? Și el este un mix între aceste două părți din tine, iar cel mai probabil nici la serviciu nu ești foarte sigură pe tine și te pui constant la îndoială, deși realitatea arată rezultate foarte bune, șefii sunt mulțumiți, te laudă. Dar chiar și așa tu îți zici că sigur ceva nu faci bine, că poate sunt ei drăguți, oameni buni.
Inclusiv realizările le pui pe seama circumstanțelor, norocului, implicarea altora și te dai peste cap să ajuți, chiar renunți la tine. Ce este negativ îți asumi din plin, ce e pozitiv mai deloc. Iar perspectiva aceasta este valabilă și în ceea ce privește cuplul. Neîncrederea își arată colții acum că ești curtată și chiar îți place acest om interesat de tine? Cum să gestionezi asta.
Nu începi relația sau flirtul cu ideea rupturii ulterioare, dar te temi că poate te va dezamăgi. Că poate vei descoperi că nu este cine pare a fi, că vei fi captivă într-o relație nefericită și într-o dinamică ce-ți face rău. Oare în ce fel ai putea contribui și tu la această dinamică? Ce ai putea face diferit? Relația nu este o cușcă în care celălalt are cheia, ai dreptul și poți pleca dacă pentru tine nu mai este bine acolo. Și, da, ai dreptul să te răzgândești și să descoperi în timp că nu îți mai place cine e partenerul.
Tu contezi și tu ești cea mai importantă persoană din viața ta, fără urmă de egoism toxic în această formulare. Cum poți avea în continuare grijă tu de tine chiar dacă te afli într-o relație? Să îți menții independența financiară, oamenii dragi ție cu care să te întâlnești și să vorbești periodic? Să îți păstrezi hobby-urile, obiectivele profesionale? Cum poți să îți ajustezi programul asta încât în viața ta să aibă loc și partenerul, și profesia, și tu ca femeie? De ce ai tu nevoie de la un partener de cuplu? În trecut dacă ți-ai ignorat aceste nevoi ce rezultate ai obținut?
Nici acest pretendent pe care poate acum îl vezi sclipitor, o bijuterie umană. Dacă îl pui pe un piedestal, care va fi dinamica dintre voi? Practic el ar fi poziționat sus, pe piedestal, tu undeva jos. Adică el superior, tu inferioară. Iar între voi o distanță apreciabilă, în care cum ar putea să se realizeze conexiunea emoțională? Deci atenție la modalități inconștiente de sabotare a relației. La fel și când din dorința de a fi deschisă, implicată, dezvălui prea mult, împărtășești în exces, ori te străduiești și faci tu și în locul lui. Fiecare dintre voi are propria responsabilitate în cuplu, partea sa de efort.
Foto: PR