Euphoria pune într-o lumină nouă angoasele vechi ale adolescenței

Ca un adult care a crescut cu reprezentări ale adolescenței luate din Twin Peaks și Beverly Hills 90210, Euphoria a venit ca o surpriză. Șocantă, dar fără îndoială foarte plăcută.

E ceva în legătură cu adolescența care ne face pe toți să fim un pic nostalgici, un pic visători… iar noul show HBO Euphoria, care spune povestea unui grup eclectic de adolescenți prin intermediul unui personaj-narator central, nu se dă în lături de la a exploata asta.

Euphoria e un serial a cărui primă serie de-abia s-a încheiat, bazat pe un alt show, israelian, și e creat de Sam Levinson, fiul lui Barry Levinson. Este, în același timp, o poveste despre cum arată adolescența în zilele noastre, cu tot ce a venit ea dintotdeauna la pachet (sex, droguri, conflicte, alcool, stări emoționale dubioase), dar și cu ce e nou acum pentru ea – Internet, imagini extrem de sexualizate utilizate ca monedă pentru atenție și dragoste, revenge porn și toate celelalte “orori” care au decurs de acolo.

Show-ul debutează chiar cu povestea eroinei sale principale, Rue (jucată de foarte talentata Zendaya), o tânără de 17 ani care a scăpat ca prin urechile acului de o supradoză și care și-a petrecut o mare parte a vacanței de vară la dezintoxicare, și continuă lărgindu-și perspectiva până la a-i include pe câțiva dintre colegii lui Rue, fiecare cu problemele și angoasele proprii. Pe parcursul celor 8 episoade ale primului sezon, Rue ia rolul naratorului omniscient și un pic pretențios, și prin ochii ei îi vedem pe colegii ei de liceu desfășurându-și dramele.

În tot timpul în care am privit Euphoria, nu am putut să nu îmi amintesc de dramele propriei adolescențe, dar în același timp am fost fascinată de turnura modernă pe care acestea par că o iau odată cu tehnologia – dar nu numai cu ea, ci și cu apariția unui discurs extrem de articulat, pe care generația mea nu l-a avut nicicând, dar care acum pare să fie o constantă (atât printre personajele din Euphoria, dar și printre puținii adolescenți cu care am ocazia să interacționez și care, dintr-un motiv sau altul, pare că au ajuns să își raționalizeze cu dibăcie poveștile proprii, să le organizeze și să le justifice impecabil). Dar tehnologia nu e aproape deloc un subiect în serial (decât în măsura în care se comunică cu ea), ceea ce pare un pic ciudat – vreme de 8 episoade nu am văzut nici un feed de Instagram.

OK, nu avem asta, dar avem în schimb petreceri monstruoase în genul celor cu care ne-a obișnuit Hollywood-ul că se fac în casele frățiilor americane, avem episoade de sex brutale, avem violuri, violență și foarte multă vulnerabilitate, toate împachetate frumos și filmate impecabil (uneori parcă cu o preocupare mai mare pentru cum arată lucrurile decât pentru ce spun ele). Și avem ceea ce se cheamă șoc ca valoare – adică un aer care plutește peste întregul serial și care te face să te întrebi în permanență ce se va întâmpla foarte foarte rău în secvența imediat următoare. Acesta, de altfel, este și lucrul care m-a făcut să mă întreb dacă Euphoria este un serial despre adolescenți dedicat adolescenților sau dacă nu e, de fapt, pentru oamenii care au copii ce urmează să ajungă curând la vârsta aceea și dacă nu cumva, în acest sens, nu își propune să funcționeze ca un semnal de alarmă pentru ceea ce se poate întâmpla.

Oricum ar fi, în avalanșa de droguri, pastile, alcool, depresie, body shaming și tot soiul de alte probleme pe care le pune Levinson pe ecran, ce se conturează la final este sensibilitatea fiecărui personaj, pentru că cei care populează lumea din Euphoria sunt personaje în aceeași măsură caricaturale (în sensul că fiecare pare să reprezinte un arhetip al adolescentului tulburat), dar și subtile. Iar actorii care îi joacă își fac treaba foarte bine, în frunte cu Zendaya. Dar mai multe despre fiecare dintre personajele centrale vezi în galeria de mai sus.

În rest, mai merită menționat și faptul că Euphoria are o coloană sonoră excelentă, care punctează cum nu se poate mai bine momentele tensionate, dar și pe cele romantice – și la asta poate să fi contribuit faptul că muzicianul Drake este unul dintre producători.

Și încă un lucru: deși Euphoria este un serial despre adolescenți cu probleme, iar acele probleme sunt fix genul despre care te-ai aștepta să îi facă pe aceștia să fie judecați de semeni, de părinți și, desigur, de cei care realizează filmul, aceasta e partea cea mai bună din show – faptul că fiecare este tratat ca atare, fără prejudecăți care nu ar ajuta la nimic.

Toate acestea fiind spuse, Euphoria este musai de văzut anul acesta – și concurează serios la titlul de cel mai interesant show al anului.

Citește și:
Placido Domingo a fost acuzat de hărțuire sexuală

Foto: PR

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Unica.ro
Trending news
Mai multe din lifestyle