De vorbă cu Raluca Aprodu & Elvira Deatcu despre rolurile din comedia Tati Full-Time, teatru, provocările și regretele profesionale (EXCLUSIV)

ELLE a stat de vorbă cu Raluca Aprodu & Elvira Deatcu despre cinematografia românească și provocările profesionale.

Comedia românească Tati Full-Time este acum în cinematografe, iar Raluca Aprodu și Elvira Deatcu interpretează două roluri care, garantat, îți vor aduce zâmbetul pe buze.

Raluca Aprodu: „Degeaba ai actori și regizori buni dacă n-ai poveste bună”

ELLE: Teatru, film sau serial? Pe care dintre aceste medii de a te manifesta creativ îl preferi? Care este mai dificil și care sunt provocările pe care le aduce fiecare în parte, pentru tine? Ne poți da niște exemple din cariera ta?
Raluca Aprodu: Toate trei, și dacă se poate în același timp, cu atât mai bine. Meseria noastră de actori înseamnă și teatru, și film, și seriale, și reclame, și recital de poezie. Orice ocazie în care îți poți face meseria e binevenită. Pentru mine nu există o abordare diferită. Există tehnici diferite între teatru și filmare, dar nu o abordare diferită. Ca actor ai nevoie de diversitate, pentru că altfel creativitatea moare. Chiar și proiecte mai puțin spectaculoase te ajută enorm dacă știi să fii atent. Orice, mai puțin să stai acasă pe canapea și să te crezi cel mai tare actor și să-ți plângi de milă că nu te distribuie nimeni.

ELLE: Cum a fost să joci în această comedie? Și e vreo abordare diferită când vine vorba, în general, de comedie față de dramă? Este mai simplu sau mai complicat?
R.A.: A fost frumos. Eram deja la al doilea proiect cu echipa asta, aveam lucrurile stabilite și asta a ajutat, pentru că am putut să ne concentrăm doar pe ce aveam de făcut, fără prea multe „tatonări”. E ușor să joci în drame și în comedii bune, la fel cum e îngrozitor de greu să joci în drame sau comedii proaste.

ELLE: Există situații din film în care să recunoști întâmplări din propria viață? Acel tip de situație care poate face ca oricine din public să empatizeze cu ce vede pe ecran?
R.A.: Sigur că există. Vorba „viața bate filmul” e foarte adevărată. De-aia scenariul este unul dintre cele mai importante lucruri, după părerea mea. Degeaba ai actori și regizori buni dacă n-ai poveste bună. Să reușești să scrii în așa fel încât să fie niște situații excepționale (pe care le trăim cu toții în viața de zi cu zi, dar pe care, dacă le vezi într-un film, ți se par forțate), dar care să curgă lin și firesc.

ELLE: Ne poți împărtăși o întâmplare nostimă de la filmări, ceva care să te amuze și acum, când filmul ajunge deja la public?
R.A.: Cu mare drag v-aș povesti una, dar nu cred că o să fie așa comică pentru că totul este scos din context. Se întâmplă de multe ori, mai ales când filmezi o comedie, să se întâmple tot felul de lucruri neașteptate, care devin absolut hilare pentru noi, mai ales după 14 ore de filmare.

ELLE: Dar o provocare?
R.A.: Provocarea a fost căldura infernală și lipsa de aer pe care am avut-o câteva zile când am filmat într-un platou unde eram 30 de oameni înghesuiți în 40 de metri pătrați, plus doi bebeluși superbi, dar imprevizibili.

ELLE: Care sunt provocările atunci când lucrezi alături de actori-copii?
R.A.: Depinde de copii. Cu Eva nu a fost cazul să mă stresez deloc. Știe foarte bine ce are de făcut, e mereu pregătită, are o rezistență extraordinară la presiunea și orele interminabile de pe platoul de filmare. Am considerat-o mereu o colegă, nu un copil-actor.

ELLE: Ce sfat ai avea pentru generația de actori care își începe acum parcursul profesional — la vârste din ce în ce mai mici?
R.A.: Niciunul, pentru că eu cred că alegerea acestei meserii e una foarte personală. Ce le pot spune SIGUUURRR e că nu e nici pe departe ușor și poate i-aș sfătui să nu se mai compare sau să viseze mereu la cei care au reușit în meseria asta. Să nu uite că mai sunt 5000 de actori în țara asta de care nu a auzit așa multă lume. Să nu facă confuzia între celebritate și actorie.
În zilele noastre poți să fii celebru pentru că ți-ai băgat un băț în nas, nu e nevoie să citești tot Shakespeare ca să ai succes.

ELLE: Filmele românești par să fie acum mai diverse ca în ultimii decenii. Cum privești această lărgire a industriei? Ce aduce bun și ce aduce, poate, mai puțin bun?
R.A.: Părerea mea este una singură: să se facă cât mai multe filme, de toate genurile!!!
Nu cred în această mare „bătălie”. Fiecare să facă ce crede, ce poate, ce vrea, dar să ne susținem unii pe alții și să încercăm să înțelegem că există loc pentru toți.
Dar ca să se întâmple asta, oamenii trebuie să vină la cinema sau să se mai schimbe din legile astea, ca să nu mai pară industria noastră, așa, un fel de „hobby”.

ELLE: Ai deja o carieră consistentă în spate. Care e cea mai frumoasă amintire a ta din viața profesională?
R.A.: Am multe amintiri frumoase. Altfel nu cred că aș putea să continui. Sau poate oricum nu pot să mă opresc, pentru că nu știu să fac altceva din care să fiu plătită.
Încă! Cel mai important pentru mine sunt amintirile și întâlnirile pe care le-am avut de-a lungul timpului. Oamenii pe care i-am cunoscut așa, care mi-au marcat viața, mi-au devenit prieteni și pe care nu știu dacă i-aș fi întâlnit altfel.

ELLE: Dar cel mai mare regret, din același punct de vedere?
R.A.: Nu știu să-ți spun. Vorbim la final. Mulțumesc!

Elvira Deatcu: „E bine că există o industrie de film românesc, e nevoie de toate genurile”

ELLE: Teatru, film sau serial? Pe care dintre aceste medii de a te manifesta creativ îl preferi? Care este mai dificil și care sunt provocările pe care le aduce fiecare în parte, pentru tine? Ne poți da niște exemple din cariera ta?
Elvira Deatcu: Chiar nu pot face un clasament… Ideal pentru un actor e să aibă ocazia să le probeze pe toate, sunt albii diferite doar din punct de vedere tehnic. În teatru însă, contactul cu publicul este nemijlocit, iar schimbul de energie, direct. De aici și frumusețea, emoția care se nasc atunci, în seara reprezentației.

ELLE: Cum a fost să joci în această comedie? Și e vreo abordare diferită când vine vorba, în general, de comedie față de dramă? Este mai simplu sau mai complicat?
E.A.: A fost o bucurie, mi-a plăcut mult acest proiect, tocmai pentru că a fost o comedie. Se spune printre actori: „comedie–farmacie”. Trebuie să ai un regizor riguros, cu umor, care știe care sunt limitele, cadențele, ritmurile care nasc efectul comic. Noi am avut-o pe Leti Roșculeț, care simte bine comedia de calitate. E foarte ușor să cazi în caricatură, în umorul facil, la prima mână.

ELLE: Există situații din film în care să recunoști întâmplări din propria viață? Acel tip de situație care poate face ca oricine din public să empatizeze cu ce vede pe ecran?
E.A.: Cu siguranță publicul se regăsește în povestea noastră — suntem o familie, cu bune, cu rele, cu bucurii și conflicte, cu opinii și dinamici diferite. Apar în film copii, tineri la începutul căsniciei, dar și bunici, iar relațiile dintre ei se modifică firesc, ca în viață. Și… avem emoție și situații comice, care bucură orice public.

ELLE: Ne poți împărtăși o întâmplare nostimă de la filmări, ceva care să te amuze și acum, când filmul ajunge deja la public?
E.A.: Una dintre secvențe este cea în care ginerele intră peste mine la duș, crezând că e fata mea; ne-am amuzat filmând scena cu pastorul și pe cele în care soțul, jucat de Cristi Crețu, încearcă, fără succes, să spună și el ceva… Sunt convinsă c-o să mai fie și altele, după ce-o să văd și eu filmul. Sunt multe situații comice bune din scriitură, iar protagonistul, Alex Bogdan, e un actor de comedie excepțional.

ELLE: Dar o provocare?
E.A.: O provocare pentru toți a fost căldura, nu vreo secvență anume — am filmat zile în șir pe caniculă.

ELLE: Care sunt provocările atunci când lucrezi alături de actori-copii?
E.A.: E greu pentru că trebuie să ții seama de orele lor de odihnă, de masă; altfel, la cadru, au fost minunați cei doi bebeluși.

ELLE: Ce sfat ai avea pentru generația de actori care își începe acum parcursul profesional — la vârste din ce în ce mai mici?
E.A.: Să creadă în ei, să nu-și piardă speranța, să nu uite că este o profesie de șansă și anduranță.

ELLE: Filmele românești par să fie acum mai diverse ca în ultimii decenii. Cum privești această lărgire a industriei? Ce aduce bun și ce aduce, poate, mai puțin bun?
E.A.: E bine că există o industrie de film românesc, e nevoie de toate genurile și cred că publicul trebuie să primească diversitate, dar și calitate.

ELLE: Ai deja o carieră consistentă în spate. Care e cea mai frumoasă amintire a ta din viața profesională?
E.A.: Lucrul la spectacolul „Gaițele” (care a fost 10 ani în repertoriul Odeonului) rămâne în continuare cea mai frumoasă amintire din teatru — o întâlnire profesională și umană importantă pentru mine.

ELLE: Dar cel mai mare regret, din același punct de vedere?
E.A.: Regret întâlnirile profesionale pe care le-am ratat — pentru că nu eram pregătită pentru ele sau nu știam că sunt pentru mine.