Comportamente dăunătoare în cuplu pe care un tracut traumatic nu le scuză

Există comportamente dăunătoare care fac mult rău relației și membrilor cuplului la nivel individual. Iar un trecut personal greu nu sugerează că trebuie să le trecem cu vederea.

Comportamente dăunătoare în cuplu pe care un tracut traumatic nu le scuză

Sunt comportamente dăunătoare în cuplu pe care le acceptăm, le trecem cu vederea, găsim pentru ele tot felul de scuze. Și făcând asta nici nu ne ajutăm partenerul, nici nu avem grijă de noi, iar relația în mod cert are de suferit de vreme ce nevoile emoționale nu sunt împlinite. Vrem ca totul să fie bine. Hai că poate nu este atât de grav, mi s-a părut, data viitoare va face diferit. Lucru care nu se întâmplă dacă nu ceri, nu semnalezi ce te deranjează, nu pui limite. Celălalt nu este vinovat pentru ce i s-a întâmplat, pentru cum a fost tratat de părinții săi. Însă ca adult depinde de el să schimbe scenariul și modul în care se comportă în prezent.

Nu își asumă nicio responsabilitate

A fost supraprotejat de părinți elicopter care au fost acolo la fiecare pas. Să vadă ce face, să îl ajute, să îi facă viața mai ușoară. Intențiile bune s-au transformat într-un deficit pentru copilul care a înțeles că el de fapt nu e în stare, nu se pricepe, nu îi reușește singur nimic, ori rezolvă alții mereu pentru el. Ca atare nu își asumă responsabilități căci nu a fost obișnuit cu ele, și consideră că e treaba celorlalți să se ocupe. Ai observat că ai tendința de a intra în rol matern față de partenerul tău? Ai preluat inconștient misiunea părinților săi? Schimbarea începe de la tine…

Lipsa de respect

Un copil agresat poate deveni la maturitate chiar el însuși un agresor. Deși putem prelua modelul sau acționa contra-model. Și dacă ne este mai familiar și criticat abuzul fizic, nici cel emoțional nu este de acceptat sau mai ușor de dus. Cuvinte jignitoare, sabotare, manipulare, umilință, toate creează un ansamblu incompatibil cu dezvoltarea sănătoasă în cuplu sau familie. Nu este agreabil ca în jurul partenerului să mergi pe coji de ouă pentru a nu declanșa o tiradă agresivă. Și chiar dacă la un moment dat ești copleșit de furie și te deranjează diverse lucruri la partener, ele pot fi comunicate cu respect și fermitate, fără a-l leza pe celălalt.

Devalorizarea celor din jur

Iritabilitate, agresivitate, stimă de sine redusă, încredere în forțele proprii care lasă mult de dorit, empatie scăzută. Un cocteil ce creează un comportament gonflat. Dacă mă simt lipsit de valoare, atunci mă voi comporta ca și cum sunt cel mai valoros, important, iar asta implică și o atitudine deloc plăcută. Poate apărea un comportament de tipul călcatului peste cadavre, ironii sau minimizarea celuilalt, punerea lui într-o lumină proastă astfel încât individul în cauză să strălucească.

Retragerea afecțiunii

Dacă am fost rănit în trecut, iar părinții m-au pedepsit când făceam ceva greșit prin retragerea afecțiunii, respectiv nu mai vorbeau deloc cu mine, mă ignorau, mă încuiau în cameră, e posibil ca și eu să reacționez la fel la maturitate. Ceea ce implicit declanșează în partener abandonul, autocritica, se simte neiubit. De asemenea, detașarea emoțională pentru că doare îl face pe partener să se simtă deprivat emoțional, că nu contează. E nevoie de un efort conștient pentru a ieși dintr-un mecanism ce are rol de apărare propriu, dar de fapt sabotează relația de cuplu.

Citește și:
Tipuri de abuz emoțional în cuplu. Pe unele le practici chiar și tu

Foto: PR

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
peroz.ro
substantial.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle