Când ai probleme în cuplu tendința ta e să te izolezi? De ce greșești procedând astfel

Ori de câte ori ai probleme în cuplu modalitatea ta de a face față în final nu te ajută cu adevărat emoțional și sabotează relația.

Nu este nimic neobișnuit să existe anumite probleme în cuplu. Nu are nimeni relația perfectă și nu e nimeni perfect, deoarece perfecțiunea nu există. Și ce bine că nu există, deși de multe ori apare tendința de a o atinge și ne frustrăm teribil că nu câștigăm în această cursă absurdă. Iar în imperfecțiunile noastre suntem unici, avem opinii diferite, diferențe de percepere a vieții, situațiilor, bagaje emoționale din trecut și, chiar și așa, putem depune un efort conștient pentru a naviga în mod corect, sănătos situațiile care ne dau de furcă. Iar izolarea nu este nici pe departe o modalitate sănătoasă.

Deconectarea de partener

Îl respingi, nu îi vorbești deloc sau foarte puțin. Izolarea este poate o modalitate conștientă de a te răzbuna, deoarece vrei să sufere, să i se facă teamă la gândul că te poate pierde, poți ieși din relație. Și această teamă să fie motorul unei schimbări. Desigur ea va dura puțin, nu va fi o schimbare permanentă așa cum intenționezi sau speri să fie. Ori izolarea vine de la sine, pur și simplu nu te poți apropia, ești prea supărată și abia dacă te poți uita la partenerul tău. Deconectarea aceasta nu este neobișnuită, dar ea nu trebuie să dureze mult. Da, există distanțarea, dar apoi să existe și (re)apropierea. Căci cum vă reconectați emoțional și cum găsiți soluții pentru ceea ce vă divizează vă poate repara relația sau poate croniciza un simptom până la a fi letal pentru cuplu.

Spațiu pentru scenarii negative

Izolarea de scurtă durată poate fi pentru autoreglare și apoi să te îndrepți către partenerul tău cu emoțiile mult mai așezate și mintea mai lucidă. Ori izolarea creează spațiu pentru scenarii nerealiste, evident negative, care te macină și creează ele suplimentar suferință. Pentru că doare vrei să te protejezi, iar analizând în avans potențiale scenarii crezi că te va apăra de durere, că nu vei fi luată prin surprindere. Dar, așa cum știi deja, și într-o variantă predictibilă tot vei fi afectată emoțional. Cum ar fi să întrerupi acest șir de gânduri, iar energia să ți-o redirecționezi spre a face echipă cu partenerul, nu a-l face mental inamicul tău? În plus, izolarea sporește senzația de copleșire, lasă loc pentru vocea ta critică ce-ți face un bullying nemilos.

Nu ai un sistem de suport

Familie, membri ai săi în care ai încredere și cu care te simți confortabil să discuți despre problemele din cuplu. Prietene pe a căror părere și perspectivă onestă, realistă, te-ai bazat mereu, știind că oferă dușul rece (emoțional și cognitiv) de care ai nevoie. Atunci când te izolezi nu primești sprijin emoțional, să te simți auzită, văzută, să simți că este cineva care te iubește, te prețuiește, este acolo alături de tine, deci nu ești singură când e greu. Când te izolezi nu are cine să îți pună în față o oglindă, să îți arate că reacțiile sau așteptările tale sunt prea ample, ba chiar distructive.