Radu Ștefan Bănică și-a deschis sufletul și a vorbit despre cum a fost să crească într-o familie faimoasă.
Radu Ștefan Bănică a ales să urmeze drumul tatălui său celebru, Ștefan Bănică, construindu-și o carieră în muzică și actorie. Tânărul este absolvent al UNATC, actor activ pe scena Teatrului Național, cântăreț și compozitor și își construiește o carieră artistică.
Cuprins
Radu Ștefan Bănică a apărut în emisiuni de divertisment, muzicale, este distribuit în seriale românești, iar cel mai recent proiect al său, mini-albumul „Prima Pagină”, este un gest de curaj, acela de a se arata cine e el cu adevarat, dincolo de opinia publică.
„Am crescut în atenția publicului, dar nu m-a pregătit nimeni pentru ce înseamnă cu adevărat asta. Prima pagină, este despre mine, nu despre comparații. E despre cine sunt, cu bune și cu greșeli.”
„Prima Pagină” cuprinde șase piese, în care vocea artistică a lui Radu Ștefan Bănică conturează cu vulnerabilitate, sinceritate și o doză de optimism momente cheie din viața lui. Nu găsești în ele artificii de imagine, ci fragmente din viața, reflecții și o nevoie clară de-a fi recunoscut nu pentru cine este tatăl lui, ci pentru ce are el de spus.
„Prima pagină” e doar începutul poveștii mele. Am pus în el momentele care m-au schimbat și m-au adus aici, cu tot ce am simțit și învățat pe drum. Despre cine sunt, cum simt și cum cresc.”
Versuri precum „Am muncit să scap de griji, chiar dacă sunt băiatul lui Bănică„, reflectă exact acest conflict interior, greutatea numelui cu dorința de autenticitate. EP-ul „Prima Pagină” este disponibil pe toate platformele de streaming, însoțit de vizualuri creative pe YouTube, care te invită să-l cunoști pe Radu Ștefan Bănică nu ca fiul cuiva, ci ca artistul care are curajul să spună: „Asta sunt eu.”
Cu mai multe ocazii, Radu Ștefan Bănică a vorbit cu sinceritate despre aspectele neplăcute pe care le-a resimțit în urma celebrității de care are parte tatăl lui. Tânărul artist a făcut recent noi confesiuni despre situațiile inconfortabile pe care le-a întâmpinat în perioada în care mergea la școală, iar colegii săi îl tratau diferit datorită faptului că tatăl său este faimos.
„M-am simțit marginalizat. Sau nu neapărat marginalizat, un pic pe din-afară. (…) Nu înțelegeam de ce se întâmplă diferențele între ei. Că eu nu mă purtam diferit. Sursa au fost banii. De-asta nu am înțeles, pentru că nu știam ce sunt banii. Nu veneam cu avion privat la școală. Asta până să înțeleg situația mea. (…) Toate astea au pornit de la părinții copiilor, pentru că în clasa a IV-a nu știi câți bani are tata. Noi oricum am fost și suntem o familie destul de privată. Mereu am fost la locul nostru. Nu vorbeam despre lucrurile astea.
În clasa a IX-a am fost efectiv ca la zoo. În fiecare pauză veneau copiii ca la vitrină, să-l vadă pe fiul lui Bănică. Am făcut liceul Jean Monnet. Am vrut la Jean Monnet pentru că era lângă tata. Mă gândeam că eu și-așa îl vedeam super rar, poate așa îl văd mai des. Nu s-a întâmplat (râde), dar ne-am văzut în limita bunului simț”, a povestit Radu Ștefan Bănică în podcast-ul „Sheets Talks.”
Radu Ștefan Bănică a mai spus și ce părere are, de fapt, tatăl lui despre cariera sa muzicală. Tânărul a recunoscut că nu este întocmai încântat de felul în care reacționează artistul atunci când îi dezvăluie vreo reușită din carieră.
„Când eram mic mă frustra. Cu orice chestie veneam la el era „Da? Hm. Dacă zici tu.” Mie mi se părea că am luat Grammy-ul. El nu o face cu răutate, nu-și dă seama. El are o altă mentalitate (de artist – n.red.). Îi mai spun chestii, mai ales cu muzica, dar eu sunt la nivelul 0 față de el, momentan. Și-i spun: „Am intrat în playlist la Kiss FM.” Zice: „Hm, da, bravo, ce să zic. Cu piesa aia?”. „Nu, nu, aia e de acum un an.” „A, ai mai scos o piesă?” Nu o face cu răutate, pe mine mă amuză. Nu-i place neapărat noul curent din muzică, dar oricum sunt lucruri diferite. Eu sunt pe pop, el e pe rock”, a mai spus Radu Ștefan Bănică.
Foto: Instagram, PR