Andreea Marin a susținut un discurs emoționant în Parlamentul European, în cadrul evenimentului "Nu ești singur afară!", unde a vorbit cu sinceritate despre lupta sa cu depresia și anxietatea.
Andreea Marin a participat la Bruxelles, în Parlamentul European, la evenimentul „Nu ești singur afară!”, inițiat de vicepreședintele Parlamentului European, Nicu Ștefănuță. În fața a peste 400 de români din diaspora, vedeta a susținut un discurs profund emoționant, în care a vorbit deschis despre sănătatea mintală, depresie, anxietate și trauma pierderii mamei sale.
Cuprins
Evenimentul, dedicat românilor stabiliți în diferite țări europene, a reunit participanți care și-au împărtășit propriile experiențe de viață departe de casă. În acest context, Andreea Marin a ales să citească o scrisoare personală, adresată „de la suflet la suflet”, care a stârnit numeroase emoții în sală. La un moment dat, atât vedeta, cât și mulți dintre cei prezenți au izbucnit în lacrimi, pe măsură ce au fost abordate subiecte sensibile precum depresia, anxietatea, stresul și pierderile care lasă urme adânci.
Printre invitații prezenți s-au aflat psihologii Raluca Anton și Codruța Răbăgel, poetul Miguel Gane, stabilit în Spania, precum și artista Bianca Purcărea.
În discursul susținut la Bruxelles, Andreea Marin a povestit că prima confruntare cu depresia a avut loc când fiica sa era foarte mică. Vedeta a explicat că momentul în care a realizat prin ce trece a coincis cu perioada în care se vorbea intens despre drama Mădălinei Manole, ceea ce a determinat-o să ceară ajutor de specialitate.
Mai târziu, anul trecut, după plecarea fiicei sale, Violeta, la studii în străinătate, a început să se confrunte și cu anxietatea, manifestată inclusiv prin atacuri nocturne și senzația că nu mai poate respira.
„Copila mea avea sub doi ani pe atunci când am căzut în depresie. A fost cea mai bună motivație să lupt și să caut soluție. Artista Mădălina Manole, mamă tânără și ea, s-a stins atunci în urma unei depresii adânci și pentru prima dată s-a vorbit mult la TV despre asta. M-am recunoscut în fiecare simptom adus în discuție. A fost momentul decisiv pentru mine. Am hotărât să bat la ușa unui specialist, am ascultat, am făcut ce am fost sfătuită, am ieșit la lumină, în timp. După mulți ani, adică anul trecut chiar, când credeam că le știu deja pe toate, o anxietate puternică și-a făcut loc în mintea mea. Nu e același lucru, experiența de a te trezi pierzându-ți respirația noapte de noapte încă nu-mi era cunoscută. Nici frica inexplicabilă trăită într-un fel greu de acceptat ca realitate.”
Unul dintre cele mai emoționante momente ale intervenției a fost cel în care Andreea Marin a rememorat accidentul în urma căruia și-a pierdut mama, pe când avea doar nouă ani. Vedeta a mărturisit că ani la rând s-a învinovățit pentru ceea ce s-a întâmplat și că acea rană nu s-a vindecat complet nici astăzi.
„Eu sunt Andreea, cea de la televizor pentru mulți dintre voi. Numele meu a fost legat mult timp de știrile aduse cu optimism, de surprizele plăcute ale vieții, de povești de viață extraordinare și inspirație, de campanii și salvări de vieți omenești, de speranță. Ce șansă și ce binecuvântare să poți fi omul care aduce lumină în casele și în inimile altora, îmi continui misiunea în alte forme și azi și sunt primită în suflete cu drag, simt asta și știu, sunt tare recunoscătoare pentru atâta omenie! Și totuși, uneori nu a fost de ajuns să fiu cu totul bine, așa cum s-ar putea bănui…
Dar azi nu vreau să vă vorbesc despre imaginea publică a unui om ca mine, care pare puternic în lumina reflectoarelor. Ci despre omul ca oricare altul din spatele ei, pentru că dincolo de ceea ce vede camera de luat vederi, sunt un om cu plusuri și minusuri, cu bucurii și tristeți și temeri și deznădejdi, ca noi toți. Mult înainte ca identitatea mea de azi din ochii voștri să existe, fetița Andreea trăia ceea ce încă nu s-a vindecat deplin: la 9 ani, în urma unui accident grav cu întreaga familie, cu toții am fost afectați, însă mama mea, în vârstă de 36 de ani, se stingea în brațele mele, în drum spre spital, în condiții pe care nu o să vi le descriu… Mi-am reproșat mult timp că brațele mele erau prea mici și poate nu am ținut-o eu cum se cuvine să ajungă la medici, la timp, în siguranță. Că nu am meritat poate un înger de om ca ea. Că nu am fost copilul cel mai cuminte…
Sunt multe povești care încearcă să îți explice de ce un om drag pleacă prea devreme de lângă tine, nu doar la cer, ci poate viața face să fie mult prea departe decât poți suporta, dar pentru copilul din mine de atunci a fost imposibil de înțeles. De integrat. A rămas doar de… luptat. Am devenit, brusc, un om mare, ca să-i protejez pe cei dragi. Eu, o mână de om, credeam că pot să salvez… ce mai era de salvat. Psihologi pe atunci, pe timpul regimului comunist, care să mă ajute?! Nu am auzit multă vreme, până la maturitate, nici măcar cuvântul acesta…”
În finalul intervenției sale, Andreea Marin a explicat că imaginea femeii puternice ascunde, de multe ori, răni care nu dispar niciodată.
„Atunci am hotărât să fiu… puternică. De atunci, pare c-aș fi așa. E o carcasă bună care acoperă suferința, neputința, durerea neprocesată, dorul, sufletul amputat, necusut cum se cuvine la loc. Îmi lipsește ceva. Pentru totdeauna. Acel cineva de care încă nu mă desprinsesem firesc, să zbor cu propriile aripi. Și încă mă revolt în interior, azi, la aproape 52 de ani de viață. Încă mă simt abandonată. Sau ceva ce se întâmplă în jurul meu mă face să simt din nou asta, mă duce înapoi într-o clipă la acea emoție nevindecată. Conștientizez și lucrez azi cu mine. Uneori sunt fără vlagă să fac ce se așteaptă o lume de la mine. Am doar o vorbă care mă ține în picioare când uit să respir: când nu mai pot, mai pot puțin. Și mă încăpățânez să cred că, atunci când depinde de mine, nu există nu se poate.”
Un detaliu special al evenimentului a fost prezența Violetei Bănică, fiica Andreei Marin. Tânăra efectuează în această vară un stagiu la Parlamentul European și a fost implicată în organizarea întâlnirii, având un rol discret în echipa de voluntari. La final, Andreea Marin a vorbit despre importanța unor astfel de inițiative și despre nevoia de a discuta deschis despre sănătatea mintală
„Plânsul poate fi și terapeutic, e omenește să lăcrimezi, nu o rușine. Acest eveniment, ‘Nu ești singur afară!’ a fost organizat aici, la Parlamentul European, prin bunăvoința echipei Vicepreședintelui Parlamentului European – Nicu Ștefănuță și îi mulțumesc. Este o oportunitate să putem vorbi într-un astfel de cadru despre sănătatea noastră mentală, durerile noastre interioare, deznădejdile, fricile care ne încearcă uneori, fie că suntem în diaspora, departe de casă, sau români care locuim acasă. Eu cred că sănătatea noastră mentală merită grija de care avem nevoie. Nu putem lăsa lucrurile neocrotite! Trebuie să ne ocrotim sănătatea pe toate palierele ei.”
Vedeta a mărturisit și că această deplasare i-a oferit ocazia de a petrece timp alături de fiica sa.
„Violeta se află, timp de o lună de zile în vara aceasta, ca stagiar la Parlamentul European. Coincidența a făcut ca ea să fie în sală cu treaba ei, eu cu treaba mea. Ea a fost implicată alături de întreagă echipa în organizarea acestui eveniment, astfel cumva și eu am avut sufletul acasă. Ne vom întoarce împreună acasă și vom petrecem timp ca fetele, abia aștept!”
Foto: Arhiva ELLE