Andreea Ibacka, imagine în costum de baie. Actrița este mândră de felul în care arată: „Mi-am făcut curaj”

Andreea Ibacka s-a afișat în costum de baie pe rețelele de socializare.

Andreea Ibacka a publicat pe rețelele de socializare o imagine în care apare în costum de baie și este mândră de forma ei fizică din prezent.

Cuprins

1 Cum arată Andreea Ibacka în costum de baie
2 Andreea Ibacka, mai sinceră ca niciodată

Cum arată Andreea Ibacka în costum de baie

Andreea Ibacka are grijă să aibă un stil de viață echilibrat. Pe lângă alimentația sănătoasă, actrița obișnuiește să meargă la sală să facă antrenamente fizice, dar și la pilates. Fiind consecventă, rezultatele nu au întârziat să apară, iar astăzi se simte foarte bine în corpul ei. Recent, actrița a publicat pe Instagram o imagine cu ea într-un costum de baie format din două piese. Vedeta chiar a recunoscut faptul că nu obișnuiește să se afișeze pe social media în astfel de ipostaze și că și-a făcut curaj pentru a publica această fotografie.

„Mi-am făcut curaj să postez prima poză în costum de baie din acest sezon. Acum să vă prefaceți că n-ați dat zoom.”

Andreea Ibacka, mai sinceră ca niciodată

Andreea Ibacka a rememorat un moment extrem de sensibil și traumatizant prin care a trecut și care a făcut-o și mai conștientă de faptul că viața este foarte fragilă.

Într-un mesaj transmis pe Instagram, Andreea Ibacka și-a adus aminte de o experiență care i-a schimbat profund viața. În urmă cu un an, actrița și fostul ei soț, Cabral, au fost implicați într-un accident violent de motocicletă care s-a produs în centrul Bucureștiului. În urma impactului, Andreea Ibacka a fost proiectată pe carosabil, în mijlocul traficului. Ea a ajuns la spital, unde i s-au acordat îngrijirile medicale necesare. Acolo, s-a constatat că are o fractură de cot.

„17 iulie.
Anul trecut în 17 iulie zburam de pe motocicletă în urma unui accident rutier.
Deși mergeam regulamentar, cu viteză mică (de oraș), nu totul depinde de noi.
În câteva secunde am înțeles cât de fragilă e viața.
Puteam să nu mai fiu. Dar am rămas.
Cu o fractură mică. Plus recunoștință.
Anul acesta, tot pe 17 iulie, ascultam live un artist preferat, pe Teddy Swims. Muzica lui îmi însoțește copiii la somn de ani de zile. Iar piesele lui sunt spectaculos de emoționante.
M-am gândit mult la aniversarea asta de 1 an de la accidentul moto. Căzătura mea chiar a fost urâtă, periculoasă, așa că m-am întrebat și atunci și acum:
Cum de m-a lăsat Dumnezeu aici, sănătoasă?
Și sunt convinsă că a făcut-o cu un motiv.
Am lucruri de trăit, multe de construit, oameni de iubit.
Fiecare cumpănă vine cu o lecție. Uneori o înțelegem repede. Alteori e nevoie de timp ca s-o descifrăm.
Viața mea s-a schimbat la 180 grade în doar 1 an.
Un an care a venit cu foarte multe greutăți.
Cotul rupt s-a vindecat rapid.
Sufletul…”

La distanță de un an de la accidentul de motocicletă, Andreea Ibacka a luat parte la concertul susținut de Teddy Swims, de la festivalul Electric Castle. Fiind copleșită de experiența de a-l asculta live pe artistul ei preferat, dar și de episodul traumatizant pe care l-a trăit în urmă cu un an, artista a izbucnit în lacrimi în public. Actrița a a dorit să împărtășească acest moment de vulnerabilitate și cu urmăritorii ei, pentru a normaliza faptul că plânsul nu reprezintă deloc un act de slăbiciune, ba din contră, arată autenticitate.

„DA, mi-am permis să plâng în public zilele acestea. Deși nu vreau compasiune.
Număr pe degete de câte ori am plâns la tv și – poate – niciodată până acum în social media.
Nu voi face din asta un obicei, dar nici nu-mi mai e rușine să fiu vulnerabilă.
Așa că am inclus într-un montaj video și 3 secunde în care plâng, în amintirea unui moment pe care l-am simțit mai profund decât pot povesti în cuvinte.
A fost o seară în care am trăit un amalgam de emoții, toate reale și parte din poveste.
Și dacă există aici o altă femeie care citește și simte că trebuie să fie puternică în fiecare secundă a vieții ei doar pentru că este mamă, soție, fiică sau profesionistă… aș vrea să îi spun atât: nu trebuie. E ok să mai și plângem.
Acum:
– Dacă zâmbesc, cineva va spune că sunt prea bine.
– Dacă plâng, sunt prea sensibilă.
– Dacă aleg discreția, înseamnă că nu m-a afectat suficient.
– Dacă vorbesc despre viața personală, mă victimizez.
Adevărul e că toți vom avea întotdeauna o părere. Pertinentă sau nu.
Dar eu vă mulțumesc mult vouă, celor care și-au luat 2 minute din timpul lor ca să-mi lase un gând bun!
Nici nu știți ce important este.”