Wednesday sau viața normală a unui personaj extraordinar

O nouă poveste derivată din universul familiei Addams, regizată de Tim Burton, ne aduce din noiembrie pe Netflix o mulțime de aventuri în același timp terifiante și hilare. ELLE a stat de vorbă cu actorii despre ce aduce nou acest serial, despre nostalgie și darul de a fi diferit.

Wednesday sau viața normală a unui personaj extraordinar

E greu să-mi dau seama cum trebuie să fi venit vestea că Tim Burton realizează o continuare a istoriei familiei Addams, centrată pe povestea fiicei lor, Wednesday, pentru generațiile care nu au crescut cu aceste personaje. Dar pentru alții, de la cei care au întâlnit pentru prima dată desenele lui Charles Addams în The New Yorker, până la cei care le-au văzut în jocuri video sau, ca mine, în filmele anilor ’90, combinația de umor tăios cu elemente horror a fost mereu irezistibilă. Serialul Netflix realizat de Burton și filmat în bună parte în România nu are cum să nu fie un succes: un maestru al filmelor despre personaje diferite de restul lumii își pune amprenta pe o poveste deja iubită, și o dezvoltă urmând parcursul de adolescentă al fetiței cu codițe și limbă ascuțită, într-un liceu dedicat marginalilor, Nevermore. Pe Wednesday o interpretează Jenna Ortega, o alegere interesantă nu doar pentru că e o actriță cu multă experiență la cei doar 20 de ani ai săi, ci și pentru că are origini sud-americane, cum ar trebui să aibă, cel puțin pe jumătate, Wednesday însăși, dacă ne gândim la Gomez, celebrul ei tată, jucat aici de Luis Guzmán.

„Semănăm foarte mult, avem un simț al umorului similar, amândurora ne plac lucrurile mai întunecate, suntem în mod natural tăcute și ne place să observăm. Pe mine mă comparau mereu cu ea când eram copil, așa că a fost un pic suprarealist s-o-ntruchipez.”, spune Jenna Ortega într-un interviu la care participă mai mulți jurnaliști din întreaga Europă.

Trimisă să studieze la colegiul Nevermore, condus de Larissa Weems (Gwendoline Christie), fosta colegă de cameră a Morticiei Addams (Catherine Zeta-Jones) din vremurile în care ea însăși era liceană, Wednesday are probleme să se adapteze la noul mediu, mai cu seamă că, spre deosebire de restul colegilor săi (sirene, ca Bianca, cea mai populară fată din școală; sau vârcolaci ca Enid, colega ei de cameră), a experimentat în familie dragoste și acceptare. O întreb ce aduce familia aceasta iubitoare personajului ei.

„O mai mare diversitate, pentru că este nefericită să fie la Nevermore, este ultimul loc în care și-ar dori să fie, și-a dorit să evite asta toată viața. Este și unul dintre motivele pentru care își ascunde viziunile de mama ei. Dar își iubește foarte mult familia, chiar dacă nu sunt de acord întotdeauna. Expresia ei cea mai bucuroasă e atunci când apare unchiul Fester, familia aprinde o lumină în ea, o face să se simtă din nou copil. Toți avem copilul acela în noi, dar acești oameni îl eliberează și o fac să se bucure.”

Ajunsă la Nevermore, Wednesday are de-a face și cu conflicte cu autoritatea reprezentată de Weems, dar și cu adevărate bătălii pentru întâietate cu colegii. Pe deasupra, își pune ambiția să rezolve o dilemă din trecutul familiei ei și să oprească un monstru misterios care omoară tot ce prinde, și în același timp emoțiile ei de tânără ce ține mereu situația sub control și e gata să livreze o replică acidă sunt date peste cap de dorința surprinzătoare de a avea prieteni și chiar de interese romantice.

Primele confruntări le are cu Larissa Weems, care nu pare dispusă să-i recunoască lui Wednesday vreun statut special în acest univers în care fiecare are ceva aparte… și care are, ea însăși, vechi conflicte nerezolvate cu familia. „Am avut oportunitatea de a juca cu Jenna Ortega și ador relația dintre Wednesday și Larissa, pentru mine este complicată, ciudată, bizară, trece de granițele unei relații obișnuite dintre profesor și elev, mai ales în ceea ce privește emoțiile, este o legătură ciudată între ele.”, povestește Gwendoline Christie.

Întreg proiectul este o celebrare a ciudățe­niilor fiecărui personaj – așa cum s-a întâmplat și cu ecranizările trecute, așa că o întreb pe Jenna Ortega care a fost cea mai mare provocare în a readuce la viață și a continua o poveste pe care oamenii deja o cunosc bine și o iubesc.

„Cred că a fost fap­tul că filmele din anii 90 nu sunt atât de vechi, iar oamenii încă se raportează la aceea ca la adevărata familie Addams. Există o nos­talgie și pentru o întreagă generație a fost prima interacțiune cu universul acestei fa­milii. Cred că este și motivul pentru care acum facem atât de multe continuări la pro­ducții mai vechi, oamenii au nevoie de nostalgie. Wednesday este acum adolescentă și poate are expresii diferite sau gesturi diferite sau vulnerabilități pe care nu le-ai mai văzut înainte. E un pic de speriat să arăți publicului altceva decât ceea ce știe și iubește atât de mult. Așa c-a fost vorba despre a avea destul din ceea ce amintește de personajul din anii ’90, care nu se îndepărtează prea tare de ce știu oamenii, dar și să introduci noi aspecte ale ei, emoții și expresii noi, ca și cum ai descuia niște ușițe, astfel încât atunci când manifestă emoții să nu fie nenatural, se simți că e nevoie de acele emoții astfel încât povestea să meargă mai departe și personajul să crească.”, îmi spune.

Una dintre alegerile lui Tim Burton, pentru a apela chiar la acea nostalgie, a fost să facă loc în distribuție și pentru Christina Ricci, iconica Wednesday din anii ’90, care este acum singura profesoară normie, adică fără bizarerii sau abilități paranormale, din întregul Nevermore. Ortega spune că prezența lui Ricci a fost intimidantă la început, dat fiind că rolul acesteia a conturat, pentru ultimii zeci de ani, ideea oamenilor despre cum este personajul, dar că nu s-au consultat în privința interpretării și mai ales a evitat să facă vreo comparație cu rolul jucat de aceasta în trecut.

Personajul de azi, pe care-l cunoaștem de-a lungul a opt episoade de câte o oră, este mult mai complex prin natura proiectului, spune Ortega, dar mai ales ne arată o Wednesday care, oricât de excentrică ar părea, rămâne totuși o adolescentă cât se poate de normală, cu probleme cât se poate de firești, precum faptul că este părăsită de colega de cameră, Enid, sau nu știe să gestioneze simultan atenția a doi băieți.

De altfel, în întreg statutul de marginali al acestor personaje se poate reflecta orice adolescent, și de aceea Percy Hynes-White, care îl joacă pe Xavier Thorpe, un tânăr arogant și dificil care își pictează viziunile, spune că speră ca „tinerii care se vor uita la serial să învețe din asta să-și accepte diferențele și să simtă că este OK să aibă o comunitate în jur”. Xavier, îmi spune Percy, e „tipul de jock, așa că am vrut să-l fac abraziv, pentru că nu sunt atletic deloc, l-am făcut foarte combativ, competitiv.”

Îi ține isonul și Joy Sunday, care o interpretează pe Bianca Barclay, fosta lui iubită, sirena care e adversara directă a lui Wednesday la supremația în școală: „Și nu este doar vorba despre propriile diferențe, dar și despre diferențele altora, pe care învață să le accepte, să accepte oameni pe care nu-i înțeleg în întregime.” Bianca, spune ea, „are acest aspect de regină a balului, dar știu că acesta nu e un statut pe care-l poți obține fără să muncești la asta. Mi-a plăcut combinația de persoană cu care nu te pui și partea ei mai sensibilă.”

Gwendoline Christie nu ezită să spună și ea că, în acest proiect despre personaje diferite, chiar și al ei, care reprezintă autoritatea, e la fel de diferit.

„Larissa Weems este pentru totdeauna o marginală, este ceva non-uman la ea, și ca marginală asta lasă o urmă de neșters. Ea a crescut în umbra Morticiei Addams și a fost întotdeauna pe locul al doilea și cred că pe tot parcursul ei educațional asta a determinat o mare ambiție. Asta o face să devină directoarea școlii, deci cred că statutul este ceea ce o motivează să fie imens de ambițioasă și a ajuns într-un stadiu în care-și recunoaște darurile și știe să le folosească pentru propriile scopuri. Deși, în același timp, vrea să aibă grijă de toți acei oameni diferiți din școală, să le creeze un spațiu mai sigur decât cel de care a avut ea parte vreodată.”

Spre deosebire de Wednesday, aproape fiecare dintre noii săi colegi, adversari sau prieteni, are probleme acasă, și fiecare consideră mai degrabă colegiul ca fiind locul unde se poate simți el însuși. Emma Myers, care o joacă pe Enid, vârcolacul care nu reușește să urle încă la luna plină, colega de cameră a lui Wednesday, e ostracizată de familia ei din acest motiv și găsește un refugiu în Nevermore și în prieteniile din jur. Joy Sunday, sirena Bianca, subliniază și importanța existenței unui loc în care fiecare dintre elevi poate învăța să folosească propria diferență în avantajul său, „în vreme ce în lumea exterioară nu este atât ușor să exprimăm, așa că este un loc în care le celebrăm. Clar că Nevermore este acasă.”

Alături de Hunter Doohan, care îl interpretează pe Tyler, fiul șerifului care ajunge să fie un aliat nesperat al lui Wednesday, toți colegii lui Wednesday au interacționat cu familia Addams pentru prima dată prin intermediul filmelor anilor ’90. „Aveam un văr care venea acasă cu prieteni mai dubioși uneori, și semnul că unchiul meu nu îi plăcea era când se apuca să fredoneze tema din film”, spune Hunter. Lui Joy i-a plăcut mult umorul subversiv din acele filme, „mai ales că țintea spre copii. Era o modalitate de a accepta partea mai întunecată a lucrurilor.”

Acum, sunt toți încântați că au lucrat cu Tim Burton, un autor reputat, pentru ceea ce pare până la acest moment al carierelor lor un punct culminant. Emma Myers, interpreta timidei vârcolace Enid, spune că „Burton colaborează foarte mult și îți oferă libertatea de a întreba, de a face sugestii și nu te judecă niciodată. Nu am mai lucrat cu un regizor care să creeze astfel de spațiu liber pentru actori.”

„Și mai este și faptul că este foarte orientat către partea vizuală, foarte preocupat de scenografie, de costume, cred că una dintre prioritățile lui este să facă ceva care arată incredibil și așa-și regizează proiectele”, completează Percy. „Și-am simțit că are grijă de noi, că ne protejează și că produsul va fi bun într-adevăr”, zice și Hunter Doohan.

Gwendoline Christie, cu o experiență mult mai vastă în actorie, și mai ales după faima adusă de rolul din Game of Thrones, spune că se simte norocoască că a ajuns să lucreze cu oameni ca Tim Burton, sau ca Neil Gaiman sau Allan Heinberg, cu care a colaborat pentru recentul The Sandman, că astfel de creatori s-au uitat către ea când au distribuit rolurile. Și își amintește mai cu seamă una dintre primele scene din Wednesday, la un bâlci, când se lasă seara și piața e cuprinsă de ceață, drept un semn cum că alegerea ei de a o interpreta pe Weems a fost fericită.

„Mi-a plăcut foarte mult personajul meu”, spune ea acum unui reporter. „Faptul că este o femeie într-o poziție de putere, într-un mediu birocratic, într-un rol mai academic, și care are parte de provocări. Provocările sunt întotdeauna interesante pentru actor, e cool să joci un personaj care a fost forțat să evolueze prin intermediul unor circumstanțe nu foarte plăcute. Are o elevă foarte tânără care îi pune o oglindă în față și îi interoghează moralitatea și nu cred că asta i s-a mai întâmplat vreodată înainte. Mi-a plăcut foarte mult să lucrez cu Jenna, să găsim împreună această relație dubioasă.”

Jenna Ortega însăși, al cărei personaj e definit în aceeași măsură de apariția ei iconică (haine monocrome, deși mai moderne pentru această ecranizare a cărei acțiune are loc în ziua de azi), cu cozile și bretonul ei inconfundabile (Burton însuși a tăiat și fixat cu atenție bretonul, din prima zi de filmare, după cum povestea într-un alt interviu), spune că relația cu Burton a fost ca nici o alta.

A început ca un ritual, în fiecare dimineață din cele șapte luni petrecute pe platou.

„De cele mai multe ori am discutat scenariul. Se-ntâmplă atât de multe lucruri și mai este și într-un mediu de adolescenți, cred că instinctul ar fi fost ca ei să fie obsedați unii de alții și să vezi numai drame și hormoni. Wednesday e foarte dramatică, dar nu într-un sens social, ci mai degrabă în sensul încrederii în sine. Cred că Tim a știut că ezit în legătură cu anumite direcții și că sunt speriată uneori de direcția în care mergeau lucrurile, așa că dimineața mă chema la el în rulotă și mă întreba ce-mi place și nu-mi place, cu ce nu sunt confortabilă dintre replici, ce nu mi-ar plăcea să spun. Și rescriam textul, astfel încât atunci când ne apucam de muncă eram confortabili amândoi cu ceea ce urma să facem și eram de acord. Nu cred că am mai avut genul ăsta de comunicare cu vreun regizor până acum, și este un lucru pe care el l-a inițiat, ceea ce este de-a dreptul incredibil. El are deja un CV fantastic și o moștenire în film, și să lucrez cu cineva care e așa și e atât de tare înfipt cu picioarele pe pământ a fost foarte interesant.”

Wednesday a avut premiera pe Netflix pe 23 noiembrie.

Citește și:
Anamaria Vartolomei: „Secretul e să reușești să rămâi concentrat pe ce rămâne de făcut, nu pe ceea ce ai făcut deja’

Foto: PR

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Antena 1
Publicitate
substantial.ro
Unica.ro
Mai multe din lifestyle