Îl placi și vrei ca mesajul să ajungă cât se poate de clar? Prin aceste comportamente nu doar că e distorsionat, chiar te sabotezi.
Nu este nimic în neregulă să vrei să îi arăți că îl placi celui care tocmai a intrat în viața ta, ori care era prezent de mai multă vreme dar până acum nu l-ai privit printr-o lentilă romantică sau erotică. Ce s-a schimbat? Poate tu, poate el, poate că acum contextul este altul. Această undă verde din partea ta poate face lucrurile mai ușoare, să vă poziționați mai sănătos în interacțiune, fără jocuri psihologice, confuzie, neclaritate. Dar unda verde nu este un oferit pe tavă din partea ta, în care el să nu depună deloc efort, nici garanția că lucrurile vor merge între voi sau garanția că sunteți oficial un cuplu. Ci o șansă pe care el alege să o primească sau alege să o evite prin prisma tiparelor sale de gândire, comportamentale sau a stilului de atașament.
Chiar dacă în mod obișnuit femeile sunt cele care primesc complimente, și bărbații se bucură din plin de ele. Vrei să îi transmiți că îi stă bine, arată bine, a zis ceva interesant, meseria lui te fascinează, o tornadă de aprecieri care pot transforma un moment dintr-unul hrănitor în unul stânjenitor. Nu mai este o naturalețe a împărtășirii a ceea ce îți place, pare artificial, gonflat sau că practic ai ieșit la… vânătoare, iar el e prada dorită. Faci efort, și îl faci prea mult, desigur din nesiguranță. Care ar fi cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla dacă el nu ar fi interesat de tine? Cum ar fi ca înainte să-l complimentezi să-ți iei o scurtă pauză, în care să lași loc între stimul și răspuns? Și apoi decizi ce vrei să zici.
Limbajul corporal uneori impune distanță, alteori transmite acceptarea apropierii sau ceea ce consideri că este o formă de conectare să devină de-a dreptul o intruziune. Atingerile pot căpăta și forme de glume, cu care te străduiești să faci față anxietății. Componenta tactilă și mesajul verbal, non-verbal, plus cel fizic să ducă mai degrabă în sfera unei amiciții, ca și cum doi bărbați s-au întâlnit și se tachinează. Ori să rezulte o glumă proastă, care chiar ofensează. Simți agitația în corp, ai face ceva cu mâinile și observi cum pleacă spre el într-o lovitură ușoară, tovărășească? Ține un obiect mic în mână și joacă-te cu el, ține-ți în felul acesta mâinile ocupate.
Pasiuni sau hobby-uri de-ale sale pe care zici că le adori, dar de fapt nu le suporți. Sau care nu îți fac mare plăcere, dar ajungeți să aveți doar activitățile respective. Nu îi arăți universul tău, nici nu îi dai șansa de a observa dacă cel pe care îl placi este dispus să se adapteze la el, să negociați o variantă care să conțină elemente din pasiunile fiecăruia, din modul de viață sau de a petrece timpul liber al fiecăruia.
Intenția inițială este ca asta să fie o formă de echilibru, dar în final se transformă într-o exagerare în care mai degrabă virezi în distanțare și fără să vrei devii tu evitantă. Crezi că așa nu pici în penibil, sunt zero șanse să insiști din moment ce practic te abții de la orice și mai degrabă ești criptică. Îți zici că îl lași să fie bărbat, în timp ce tu relaxată îți ții cumpătul și menții ușa emoțională întredeschisă. O perspectivă care la el nu ajunge neapărat așa. Ci poate e o invitație la dinamica în care el vrea doar un premiu, sau o interpretează drept o formă civilizată de respingere.
Foto: PR