Situații în cuplu care te macină emoțional și pe care nu trebuie să le mai ignori

Ai trecut de nenumărate ori peste aceste situații în cuplu, iar să procedezi la fel este o formă de trădare de sine.

Drumul spre iad e pavat cu intenții bune, o interpretare corectă a aceea ce gândești și simți uneori. Gradul tău de satisfacție în cuplu este destul de redus, iar dacă o vreme minusurile erau echilibrate de anumite plusuri, ceea ce se petrece acum îți dă în general un foarte mare disconfort. Toate acele situații în cuplu în relație cu care erai foarte înțelegătoare, îți spuneai că nu e chiar atât de rău sau lucrurile se vor schimba… acum au venit ca o avalanșă.

Treci peste!

Este ceea ce partenerul îți spune recurent. Face anumite greșeli, ești foarte supărată pe el, vrei să discuți despre cele întâmplate, să auzi că îți cere scuze și că promite să facă diferit. Și, evident, ai vrea să vezi și pus în practică acel comportament diferit. Dar poziția lui este aceea de forță, în care nu doar că nu își asumă greșeala făcută, ci îți cere abrupt să treci peste ce te-a rănit. Tu să ignori, iar el să procedeze la fel mai departe.

Se întâmplă doar ceea ce vrea el

Iar asta este valabil pentru orice capitol din viața voastră. Ia decizii importante fără să analizeze cu tine în prealabil, uneori te informează despre ce a decis ori afli de la alte persoane sau te trezești pur și simplu în fața faptului împlinit. Activitățile din timpul liber sunt decise, chiar impuse de către partener, dacă propui ceva refuză din start sau promite că se va întâmpla, dar nu vine niciodată și rândul dorințelor tale. Descoperi cum a ales și a dat drumul unui film, fără să verifice cu tine dacă ești de acord cu filmul respectiv sau e în regulă să vă uitați la el acum sau să faceți asta peste 15 sau 30 de minute. Realitatea este că nu ține cont de tine, iar atitudinea sa este una despotică.

Nu primești iubire așa cum ți-ai dori

Și e vorba despre manifestări simple, precum un compliment ocazional, atingeri, îmbrățișări, diverse servicii care să îți arate că nu ești singură, nu trebuie să le faci tu pe toate, poți să te bazezi pe el. Nici reasigurări nu primești, nu te simți în siguranță emoțional, iar chiar dacă îi transmiți cât se poate de clar ce ai nevoie din partea lui, partenerul parcă este surd. Nu te aude, nu te vede. Se vede doar pe el, care e varianta cea mai simplă, confortabilă, fără efort pentru el.

Epuizarea emoțională…

… o simți parcă în fiecare celulă. Ai obosit să ceri, să explici, să observi că ești singură. Partenerul de foarte multă vreme nu și-a mai făcut partea lui din relație, iar tu ai dus întreaga relație pe umerii tăi. Tot sperând că va fi mai bine, că dacă îi atragi atenția se va schimba. Iar această iluzie a schimbării, de multe ori întreținută și de partener, a fost cea care ți-a dat speranță. Dar poți alege să vezi realitatea așa cum este ea, ori să te minți în continuare.

Lângă el nu poți evolua

Sau o faci tu, cu greu, cu multă luptă. Partenerul nu îți creează un mediu sigur, confortabil emoțional, nu te încurajează și nu te sprijină. Ci te critică foarte mult, are niște exigențe total nerealiste, e captiv în propriul egoism și se așteaptă ca tu să livrezi sacrificând orice, inclusiv propriile valori, nevoi emoționale, obiective personale.

Ce te mai ține în relație?

Și dacă răspunzi onest, iar răspunsul este frica de singurătate, de a o lua de la capăt, că nu te vei descurca financiar, că nu vei mai găsi pe altcineva, ori comoditatea… Vei observa că nu calitățile partenerului, relația bună pe care o aveți, împlinitoare te țin acolo. Ci propriile tale frici…