„Peaky Blinders: The Immortal Man” și inspirația din spatele costumelor care au redefinit moda masculină

Tommy Shelby revine pe marele ecran în Peaky Blinders: The Immortal Man, iar costumele care au redefinit moda masculină în serial își păstrează impactul, evoluând odată cu personajele.

Recunosc, Peaky Blinders a fost unul dintre serialele alea la care nu m-am uitat doar pentru poveste, ci pentru tot. Pentru atmosferă, pentru muzică, dar mai ales pentru felul în care fiecare personaj intra într-o încăpere ca și cum ar fi deja stăpânul ei. Și, de cele mai multe ori, asta nu venea din replici, ci din haine.

Serialul a apărut în 2013 și s-a încheiat în 2022, după 6 sezoane și 36 de episoade intense, tensionate, cu emoții puternice. În tot timpul ăsta, a construit nu doar o poveste solidă, ci și un univers vizual foarte recognoscibil. Costumul din trei piese, paltonul masiv, boneta au devenit aproape uniforme culturale, reinterpretate ani la rând în fashion-ul zilelor noastre. Nu e exagerat să spunem că „Peaky Blinders” a influențat moda masculină mai mult decât multe colecții de podium. De multe ori am auzit bărbați care aveau ca referințe stilul classy al lui Tommy Shelby, paleta de culori având și ea un rol bine definit.

Acum, povestea continuă cu filmul mult așteptat „Peaky Blinders: The Immortal Man”, plasat la câțiva ani după finalul serialului, pe fundalul celui de-al Doilea Război Mondial. Lumea s-a schimbat, iar asta se vede imediat. Nu doar în decoruri sau în tonul poveștii, ci foarte clar în costume.

După evenimentele din sezonul 6, acțiunea are loc în jurul anului 1940, în plin război. Tommy (Cillian Murphy) nu mai este omul pe care îl știam. Este retras, trăiește izolat și încearcă să-și pună ordine în trecut scriind o carte de memorii. Este, în același timp, profund afectat emoțional: este bântuit de halucinații și de vină, vede și aude „fantomele” oamenilor pe care i-a pierdut sau pe care i-a rănit, inclusiv membri ai familiei.

Familia Shelby, așa cum o știam, practic nu mai există. Arthur este mort, Ada, sora lor, își pierde și ea viața pe parcursul filmului, iar singura legătură rămasă este fiul lui, Duke, de care este însă înstrăinat și care conduce deja banda într-un mod mult mai haotic

Momentul de cotitură vine odată cu apariția lui Kaulo (Rebecca Ferguson), un personaj cu o aură aproape mistică. Ea este cea care îl provoacă, îl face să-și confrunte trecutul (inclusiv adevărul despre moartea lui Arthur) și, mai ales, îl convinge să se întoarcă la Birmingham pentru a-și salva fiul, care este implicat într-o conspirație periculoasă cu nemții care încearcă să introducă în Marea Britanie o monedă falsă pentru a destabiliza țara și a pierde războiul.

Trecerea de la serial la film se simte, în primul rând, la nivel de amploare. Nu mai vorbim doar de cadre atent construite sau de spații familiare, ci de o lume care, în sfârșit, pare completă odată cu ultimul „capitol”, așa cum Tommy Shelby îl numește.

Tom Harper, unul dintre regizorii implicați în universul Peaky Blinders și cel care semnează și acest film, explică foarte clar diferența de scară dintre serial și producția cinematografică:

„În serial, am reușit să construim aceste insule, aceste mici zone care se potriveau perfect cu lumea Peaky. Eu le văd ca pe stațiile de metrou din Londra: urci la suprafață, apoi cobori, mergi în altă parte, urci din nou și nu știi cu adevărat cum se leagă între ele. Dar aici, în film, putem crea o adevărată lume. În The Godfather, de exemplu, simți întreaga lume a New Yorkului din acea perioadă. Putem face și noi ceva de acest gen. Putem construi ceva mai mult din Birmingham decât ne-a permis serialul TV și putem umple acele goluri, ceea ce este minunat.”

În același timp, filmul rămâne conectat la identitatea vizuală construită încă din primul sezon, chiar dacă evoluează odată cu povestea:

„George [Steel], care a filmat primul sezon din Peaky Blinders și este directorul de imagine pentru film, a stabilit stilul vizual acum 12 ani. Acesta a evoluat, desigur, dar există o legătură clară cu punctul din care am pornit în sezonul 1. Suntem influențați de serial, însă cred că facem și ceva distinct, prin simplul fapt că am avansat în timp în poveste. Asta schimbă modul în care stau lucrurile. Am filmat destul de mult pe peliculă, iar acest lucru îi conferă un aspect diferit. Ne-am permis să fim mai expansivi, am putut să avem o amploare vizuală mai mare.”

Tot Harper subliniază că filmul nu poate fi încadrat într-un singur gen, tocmai pentru că împrumută elemente din mai multe direcții:

„Are o atitudine aparte, un fel de siguranță în mers. Totul este amplificat. Asta aduce și provocări, pentru că ai nevoie de claritate asupra a ceea ce creezi și vrei să o faci impecabil. Eu văd ‘The Immortal Man’ ca pe un western. Se joacă cu alte genuri și împrumută elemente din multe direcții într-un mod plăcut, dar, în esență, cred că se situează undeva între un western și un film cu gangsteri.”

Aceeași idee este susținută și de Steven Knight, creatorul serialului și scenaristul filmului, care respinge complet etichetele clasice:

„Nu suport discuțiile despre genuri. De multe ori, când prezinți un scenariu, prima întrebare este: În ce gen se încadrează? Ei bine, în ce gen se încadrează viața mea? În toate, de obicei în decurs de zece minute.”

El vorbește și despre influența westernurilor, pe care o consideră esențială în construcția poveștii: „Americanii își mitologizează trecutul… Eu am vrut să adopt puțin din acel spirit.”

La rândul său, Cillian Murphy vede filmul ca pe un omagiu subtil adus acestor influențe clasice:

„Presupun că acesta este omagiul nostru adus westernurilor clasice: un străin care intră într-un bar aglomerat.”

Ținute impecabile în stilul Peaky Blinders

Dacă ar fi să rezum într-un singur lucru ce face „Peaky Blinders” atât de recognoscibil, acela ar fi stilul. Nu doar pentru că vorbim despre costume bine croite, ci pentru că hainele au fost mereu parte din identitatea personajelor.

Încă din serial, costumele au spus o poveste foarte clară: ascensiunea. De la texturile grele de tweed și lână, până la materiale din ce în ce mai rafinate, garderoba lui Tommy Shelby a evoluat odată cu puterea lui. Pe măsură ce personajele au urcat social, totul s-a schimbat, iar hainele au devenit o formă de statut.

Impactul a fost real, nu doar pe ecran. Stilul „Peaky Blinders” a ieșit rapid din serial și a ajuns în viața de zi cu zi, de la creșterea popularității șepcilor plate până la revenirea costumului în trei piese ca reper de eleganță masculină. Pentru o perioadă, a devenit un adevărat punct de referință.

Filmul „Peaky Blinders: The Immortal Man” duce mai departe această identitate vizuală, dar o adaptează la un context diferit. Acțiunea se mută în anii 40, în plin război, iar asta se simte imediat în styling.

Look-urile rămân elegante și foarte bine construite, dar devin mai sobre, mai apăsate, mai apropiate de starea lui Tommy. Costume există în continuare, dar nu mai sunt doar despre putere, sunt și despre oboseală, memorie și trecut.

În același timp, filmul păstrează contrastul care a definit mereu universul Peaky: violență și eleganță în același cadru, fără ca una să o anuleze pe cealaltă.

Construcția lui Tommy Shelby

De styling-ul pentru film s-a ocupat Alison McCosh, Costume Designer și cea care a lucrat și la serial în sezoanele finale și care duce mai departe estetica deja consacrată, alături de Richard Merritt, Conceptual Artist. Pentru primele apariții ale lui Tommy din film, când este retras de lume, McCosh și echipa sa au urmărit o siluetă simplă, aproape banală, dar fără să își piardă eleganta care deja face parte din el. Sursa de inspirație a fost vechiul Hollywood, iar culorile și texturile au fost într-o strânsă corelare.

„Totul ține de texturi, de culori mai închise. I-am îmbrăcat cu un fel de helancă din mătase, într-un albastru-miez-de-noapte, purtată sub un cardigan care pare a fi piesa lui de confort, cea de acasă. Am studiat multe fotografii din vechiul Hollywood, culorile, texturile. Așa arată prima lui ținută: un cardigan cu guler șal, pe care l-am făcut special pentru el, lucrat complet manual, din cașmir superb. Iar sub el, un polo tricotat, cu puțină mătase, pentru că filmăm Peaky în tonuri destul de întunecate, iar asta aduce un strop de viață în acea lume și are o culoare albastru-miez-de-noapte absolut minunată.”

Pe măsură ce personajul revine la ceea ce era înainte, schimbarea se vede clar și în haine. Tommy Shelby reîmbracă celebrul său costum și nu uită detaliile, în special ceasul emblematic de buzunar.

„Noi îl numim costumul ‘M-am întors'”, zâmbește ea. „De data aceasta are o textură mai bogată, iar paltonul pe care îl poartă este într-un albastru-miez-de-noapte. Cașmirul este atât de frumos, încât pare o cascadă. Tot un costum din trei piese, dar cu sacoul transformat într-un model cu trei nasturi. Iar pantalonul plisat are un singur pliu.”

Revenirea treptată la imaginea iconică

Cillian Murphy confirmă că această revenire a fost gândită ca un moment construit treptat:

„Nu ne-am dorit deloc ca Tommy să apară de la început cu silueta aceea emblematică: costumul din trei piese și șapca Peaky. Trebuia să fie ceva gradual. Așa că există acel sentiment de anticipare pentru momentul în care revine în ținuta completă de Peaky.”

Noua generație: Duke

Pentru Duke, contrastul este intenționat și vizibil:

„El este rom în esență. Așa că, în loc de cravată și de ținuta obișnuită pe care o vezi la Peakys, am ales gulerul deschis, puțină culoare în cămăși, ceva mai multă vitalitate, mai multă tinerețe. Am adăugat eșarfe și bijuterii. Am luat bijuterii originale și le-am reprodus.”

Pe măsură ce intră mai adânc în afaceri, stilul lui începe să se schimbe:

„Ne-au plăcut foarte mult aceste tonuri de gri pentru Barry. Și lui i-au plăcut. Are o postură ceva mai profesionistă. În acest moment încearcă să-și imite tatăl. Am căutat să îi conferim puțin mai multă maturitate, puțin mai mult aer de om de afaceri.”, mai spune McCosh.

Kaulo, un stil dintr-o altă lume

În cazul personajului Kaulo, interpretat de Rebecca Ferguson, direcția vizuală merge într-o zonă complet diferită:

„Am studiat dantele autentice și paleta de culori pe care voiam să o folosim. Am adăugat câteva bijuterii originale, absolut superbe. Am luat chiar și steagul romilor și am creat unele dintre bijuterii pornind de la el… am încercat să includem cât mai multe elemente autentice, astfel încât totul să pară real, nu forțat.”

Iar Ferguson completează această construcție vizuală:

„Kaulo vine din altă lume, are ceva nepământesc. […] Grayson [Galson], make-up artistul meu, experimenta mereu cu machiajul smokey, pentru că estetica romă este atât de puternică. Totul, machiaj, păr, bijuterii, tatuaje… Am vorbit mult despre ideea de a fi eterică și totodată ancorată în pământ, ca și cum ar fi călătorit prin lume, ar coborî din căruță în vântul și întunericul ar înrădăcina-o în lume. Tatuajele sunt mici simboluri cu semnificații precise… Sunt Ogham, alfabetul gaelic și reprezintă copaci precum frasinul și mesteacănul, fiecare asociat cu o formă de putere și feminitate: seducție, bani, succes sau familie.”

Un alt element esențial pentru ca „The Immortal Man” să fie o experiență narativă atât de imersivă și de captivantă vizual este scenografa Jacqueline Abrahams, care a mai colaborat cu regizorul Tom Harper la „Femeia în negru 2: Îngerul Morții” și a realizat ceva absolut remarcabil în „Homarul” al lui Yorgos Lanthimos și „Lady Macbeth” al lui William Oldroyd. Sarcina lui Abrahams a fost să lucreze îndeaproape cu supervizorul de locații, directorul de imagine și creatoarea de costume pentru a crea o coeziune deplină.

Pentru pubul The Garrison, care este cartierul general al „Peaky Blinders”, Abrahams și‑a dorit un aspect uzat, ușor sordid.

„Principala mea sursă de inspirație a fost Eugène Atget, fotograful parizian de la începutul secolului trecut. Fotografiile lui cu Parisul sunt pur și simplu hipnotice”, spune ea. Subiliniază și masculinitatea paletei interioare din The Garrison: „E aproape ca pielea. Totul se învârte în jurul nuanțelor de maro, ca interiorul unei cutii de pipe, al unei cutii de trabucuri sau al unei cutii de țigări din acea perioadă.”

În final, Peaky Blinders: The Immortal Man ne arată că stilul nu este doar o haină, ci o extensie a personajului. Tommy Shelby nu se întoarce la Birmingham doar ca să-și salveze fiul, ci și ca să-și regăsească identitatea, dar cel mai important: liniștea la care râvnește de ani de zile. Revenirea lui la costumul iconic, împreună cu ceasul de buzunar care a călătorit cu el prin tot haosul, este simbolul perfect al acestei călătorii și al unui final epic.

foto: Netflix/Robert Viglasky

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro