Literatura urban fantasy. Cine o citeste si de ce?

Inarmata cu ustu­roi, crucifixuri si alte arme magice, Alina Baisan investi­gheaza fe­no­menul citi­torilor „bintuiti“ de literatura fantasy.

Literatura urban fantasy. Cine o citeste si de ce?

Pur si simplu, imi iubesc job-ul. Unde in alta parte ai mai putea citi fraze de genul celei care urmeaza, in timpul orelor de birou si sa numesti asta „documentare”: „Cassie ar fi trebuit sa il respinga, ar fi trebuit sa fuga de el. In loc de asta, cu un icnet sugrumat, isi in­gro­­pa fata in umarul lui, in mingiierea pu­lov­e­­rului lui gros, tricotat. Ii simtea acum cal­dura peste tot, ancorind-o, adapostind-o. Pro­tejind-o. Mirosea atit de bine – a frunze de toamna, a focuri din lemne si a vint dinspre ocean. Inima ei bubuia cu putere”. In fine. Nu e o fraza din cartile Sandrei Brown, cum ati crede. Iar continuarea acestei scene fierbinti nu e altceva decit un sarut cast. E dintr-o carte cu zine sau vrajitoare, cum vreti sa le spuneti, semnata de au­toa­rea celebrei serii Jurnalele vampirilor, L. J. Smith.

De altfel, pe biroul meu stau teancuri de carti cu vampiri, vircolaci, zine, ingeri si tot felul de alte personaje fantastice. Din cind in cind, atunci cind imi piere inspiratia, mai rasfoiesc cite una. Sint foarte addicti­ve! Iar cind termin cu cartile, intru pe You­Tu­be sa vad daca a mai aparut vreun trailer din ultima ecra­nizare a seriei Twilight, Brea­king Down.

Tot in numele do­cu­men­tarii am urmarit filmul care i-a facut celebri pe Robert Pattinson si Kristen Stewart. Un lucru pot sa spun: nici vampirii nu mai sint ce-au fost. Edward, de exemplu, e acest personaj romantic, care pe linga faptul ca intru­chi­pea­za cam toate ca­litatile uma­ne – frumos, bogat, tinar si inaccesibil –, pe deasup­ra, mai e si nemuritor! Du­pa cum spun adolescentele pe forum-uri, Ed­ward Cullen is the new shit! Ca sa nu mai zic ca sta intr-o casa superba si conduce ultimul model de Volvo! Hm, nimic nou pe YouTube, din pacate! Dar am aflat ca Bella Swan va purta la nunta cu Edward Cullen o rochie Carolina Her­rera!

Ce sa zic, isteria vampirilor a a­tins si lumea modei. Asa se intimpla cind niste american­e casnice combina educatia proprii­lor copii cu exersarea talentelor sc­­rii­toricesti. Si nu ma refer aici doar la cea mai bine vinduta autoare de ur­ban fantasy de pe planeta, Stephenie Meyer, a carei serie Twilight (la noi cunoscuta sub numele de Amurg) s-a vindut in mi­li­oa­ne de exemplare in toata lumea. Pe cararea succesului, des­chisa de Anne Rice, autoarea celebrului Interviu cu un vampir din seria Cronicile vampirilor, au pasit sprinten multe surate, gata sa reinventeze mitul gotic al vampirilor si sa brodeze cu fantezie un intreg univers guvernat de legi, ierarhii si simboluri si sa se im­bo­gateasca peste noapte.

Psiho­tera­peu­tul Anca Maftei confirma ca romanele de acest tip „sint instrumente excelente de comunicare cu copiii. Metafora te­rapeutica, in limbajul de specialitate, este una dintre cele mai puternice us­ten­sile de lucru cu instantele psihice ale individului. Astfel, mamele interesate de educatia autentica dezvolta ade­va­rate metode de a accesa lu­mea interioara a copiilor lor. O pa­cienta mi-a spus, la un moment dat, ca fiul ei este pasionat de Star Wars si ca, vizionind alaturi de el fil­me­le respective, a putut sa-l faca sa intelea­ga mai bine decit prin orice alta modalitate diferenta dintre bine si rau. Autoarele despre care vorbim si-au dat seama de aceste lucruri si imbina, intr-un mod elegant, educatia copiilor cu recreerea”.

Popularitatea acestor romane poa­te fi explicata in multe feluri. Octavian e ceea ce ai putea numi un cititor avizat. Consuma minimum zece carti pe luna si, lasind la o parte cantitatea, scrie nis­te recenzii foarte inspirate pe blog-ul sau, joacadeamine.ro. In materie de urban fantasy, si-a inceput ucenicia cu Neil Gaiman, dupa care a cochetat cu Stephenie Meyer, Lauren Kate, Mag­gie Stiefvater si Suzanne Collins. „A­ces­tia, mai putin Neil Gaiman, care este un maestru al oricarui gen literar ce-i capteaza atentia creativa, se bu­cu­ra si de un avantaj aparte: traiesc si scriu intr-un climat pe care il anima un public cititor ahtiat dupa literatura ur­ban fantasy, publica mult si pot sa-si gestioneze arsenalul literar in functie de trend-urile bifate de cititori.”

La noi, ca si in alte parti, genul acesta de literatura e privit cu scepticism de mediul intelectual. Octavian mar­turi­ses­te ca atunci cind a pus mina pe primul volum din Twilight era si el captiv aceluiasi model de gindire. „«O lectura de aeroport», mi-am zis cind am cumparat-o, dar una care m-a facut sa-mi para rau cind am ajuns la destinatie. As mai fi vrut sa dureze citeva ore zborul, sa o termin. Apoi exista cifrele. Ca ne place sau nu, cartile Twilight s-au vindut in limba engleza in peste 100 de milioane de exemplare in ulti­mii 5 ani. Doar de dragul comparatiei, in in­treg secolul XX s-au vindut 10-12 mi­li­oa­ne de exemplare din Divina Co­m­me­dia, in Italia.

Eu nu pot sa des­­­con­sider opi­nia a milioane de cititori fara sa stiu des­pre ce e vorba, chiar daca altii o fac automat. Nu o sa spun ca Twilight mi-a schimbat viata sau ca filonul clasic sau dimpotriva contemporan si mainstream al lecturilor mele au avut de su­fe­rit. Pur si simplu, vorbim de lecturi a­l­­ter­­­­native, care iti alimenteaza en­tu­zias­mul, iti flexibilizeaza gindirea si, ­de ce nu, indulcesc perspectiva asu­pra vietii. Problema acceptarii genului nu e diferita de problemele de acce­p­ta­re pe care le avem in general cu diversitatea si, pina nu sondam cauzele in in­te­riorul fiecaruia, probabil ca nu o sa putem sa iesim pe strada cu un volum de urban fantasy in mina. Dar daca ar fi sin­gurul lucru cu care nu putem iesi in pu­blic, nu as avea nimic de comentat!”

Se spune ca atunci cind societatea trece printr-o criza, fie ea economica sau spiri­tuala, oamenii cauta refugiu intr-o realitate imaginara: citesc carti pline de fantezie, urmaresc filme ro­man­tice, poarta haine mai colorate si mai vaporoase. „Fantezia poate fi o metoda de evadare, fapt pozitiv intr-o societate axata pe consum, unifor­mizare a indivizilor si stereotipii care nu fac altceva decit sa limiteze creativitatea si, implicit, pofta de viata, mo­ti­vatia si starea de bine ale individului”, constata Anca Maftei. „Literatura fantasy confera copiilor, dar si adultilor, o foarte utila unealta de accesare a re­surselor interioare, de de­pa­sire a limi­te­lor constiente sau nu. Tradusa in lim­baj psihanalitic, metoda aceasta trans­cede lupta interioara a eului cu pulsiunile noastre inconstiente, echilibrind psihicul celui care intra in relatie cu personajele. «Eroul» unei astfel de povestiri devine un alter ego al cititorului, luptele interioare deplasindu-se in aceasta lume plasmuita, obstacole de tot felul fiind astfel depasite.”

De un refugiu vorbeste si Octavian, atunci cind incearca sa explice de ce ii place a­cest gen literar: „Imi place in primul rind perspectiva. Traim vieti complexe, in aglo­­­me­ratii urbane care nu ne lasa suficient aer pentru a respira fantezie. In al doilea rind, conventia literara, foarte van­dabila de altfel, ca exista manifestari ale supranaturalului, mitologicului si legendarului in mediul nostru obisnuit de viata. Li­te­ra­tura urban fantasy descatuseaza mons­tri urbani, dar si justitiari; dovada ca avem nevoie de un contrast cu realul prea du­reros si ca solutiile ra­tionale nu sint intotdeauna primele care ne vin in minte. Apoi, in viata de zi cu zi exista cautari, dar care se lovesc de aceleasi neajunsuri biologice ale speciei. Nu putem fi ubicui, nu putem fi eterni, exista boli pe care nu le putem vindeca si sentimente care trec pe linga noi fara ca macar sa le percepem, darmite sa le intelegem. Fictiunea urban fantasy ofera un raspuns, desigur imaginar si hiperbolic de multe ori, la resemnarea oamenilor de a fi doar oameni. Sa ne ima­gi­nam numai, doi oameni pot sa se iu­bea­s­ca si sa isi declare dragostea eterna, dar destinul biologic are un cuvint neiertator de spus. Si daca «intotdeauna» ar fi pentru totdeauna? E o intrebare la care realismul ne opreste inainte sa formulam o alternativa, oricit de firava. Nu acelasi lucru se intimpla in urban fantasy. Nu in ultimul rind, imi place aceasta premisa usor romantica a fictiunilor urban fantasy, aceea ca persoanele cu trasaturile cele mai sterse si aptitudinile cele mai mediocre pot fi instrumentale intr-un scenariu clasic de lupta dintre bine si rau. Nu mai e loc pentru eroi care isi descopera sau potenteaza aptitudini exemplare. Locul lor este in realitate!”.

Cu toate astea, Octavian nu este si un fan al ecranizarilor facute dupa seria Twilight. „Nu sint o persoana vizuala, de aceea deseori gasesc ecranizarile care se bazeaza pe urban fantasy supa­ratoare in incercarea lor de a gasi te­hnici noi cu care sa redea supranaturalul intr-o maniera verosimila. Cu atit mai mult cu cit una dintre prerogativele nescrise ale scriitorilor de urban fantasy este sa nu descrie lucruri ve­ro­simile. Printre cartile despre Twilight pe care le-am citit se afla si „jurnalul de bord” al regizoarei Catherine Hardwicke, res­pon­sabila de ecranizarea primei carti a seriei. Dupa ce am citit despre sfori care transforma personaje adorabile in mario­nete si despre portiere de masina um­plute cu chit pentru a deveni maleabile sub pumnul personajelor, nu pot sa spun ca am fost atras de vizionarea filmelor. Pu­te­rea noastra imaginativa, stimulata de cartile de urban fantasy, vede personaje ridicindu-se in zbor si infundind portiera unei masini chiar si fara aceste artificii pe care cinema­tografia nu stie inca sa le redea fara ca o parte din publicul spectator sa nu fie nein­crezator.”

Catalina Cristescu, in schimb, a ajuns la li­teratura prin intermediul filmului. „Totul a inceput cu serialul True Blood. Daca inainte nu intelegeam dependentii de seria­le, in scurt timp devenisem una dintre ei. Abia asteptam sa vin acasa, sa imi vad serialul favorit. Cind s-a terminat seria, pentru ca pina la urmatoarea mai erau niste luni bune, am inceput cercetarile. Cine e scenaristul, de unde vine ideea etc. Si asa am ajuns la carti. Charlaine Harris scrisese deja noua. Le-am citit pe toate in doua saptamini. A zecea urma sa a­para peste circa sase luni. Evident, mi s-a deschis apetitul pentru acest tip de li­teratura si au urmat volu­mele Twilight. Acum vreau sa obtin romanele dupa care s-a facut serialul Vampire Diaries, cu care sint la zi. Prietenii mei rid de mine si spun ca sint consumatoare de carti si seriale pentru adolescenti. Dar mie imi plac. Mult! Cred ca ma atrage combinatia asta dintre real si ireal, persona­jele su­pranaturale, intriga – chiar daca uneori este previzibila. Poate este mo­dul in care ma teleportez in copilarie, cind citeam Povesti nemuritoare sau Le­gen­dele Olim­pului. Poate asa am eu grija de copilul din mine.”

Desi citite de un numar mare de a­dulti, cartile urban fantasy au un public format in cea mai mare parte din adolescenti. Daca fetele isi iau din romane portia de romantism, baietii gasesc suficient suspans si actiune in miste­rele incilcite ale supranaturalului. In multe dintre ele actiunea are loc intr-un liceu dintr-un orasel obscur sau chiar intr-o scoala de vrajitorie. Eroinele sint creionate in asa fel incit cititoarele sa se identifice pina la suprapunere cu ele.

Daca parintii rasufla usurati privindu-si copiii cu burta pe carte, psihologii se grabesc sa analize­ze impactul pe care acest gen de literatura il are asupra persona­litatii tinerilor. „Literatura fantasy, atit in cazul copiilor, cit si al adul­tilor, moti­vea­za persoana, prin identificarea cu anumite perso­naje, preluind de la acestea anumite caracteristici, calitati morale, aptitudini uneori, dar, cel mai im­portant, preluind un mod de ra­por­tare la propria persoana, la cei­lalti si la viitor. Se poate observa cu usu­rinta ca exista o multi­tudi­ne de personaje in cadrul ro­­ma­ne­lor fantasy care «ies din tipare» din foarte multe puncte de ve­dere, fiecare dintre aceste personaje «gasindu-si locul» in cele din urma.”

Nu o data, puterea de fascinatie a vampirilor s-a dovedit a fi nemuritoare. Sa nu uitam ca Dracula a pus Romania pe harta turistica a lumii. In zilele noastre, vampirii scot din anonimat citeva mame-scriitoare care aleg sa isi retraiasca fanteziile din adolescenta alaturi de milioane de cititori din intreaga lume si sa faca din una dintre cele mai prost platite indeletniciri din toate timpurile un business de succes pe timp de recesiune.

Foto: Guliver

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Antena 1
Publicitate
substantial.ro
Unica.ro
Mai multe din lifestyle