Literatura urban fantasy. Cine o citeste si de ce?

Inarmata cu ustu­roi, crucifixuri si alte arme magice, Alina Baisan investi­gheaza fe­no­menul citi­torilor „bintuiti“ de literatura fantasy.

Literatura urban fantasy. Cine o citeste si de ce?

Se spune ca atunci cind societatea trece printr-o criza, fie ea economica sau spiri­tuala, oamenii cauta refugiu intr-o realitate imaginara: citesc carti pline de fantezie, urmaresc filme ro­man­tice, poarta haine mai colorate si mai vaporoase. „Fantezia poate fi o metoda de evadare, fapt pozitiv intr-o societate axata pe consum, unifor­mizare a indivizilor si stereotipii care nu fac altceva decit sa limiteze creativitatea si, implicit, pofta de viata, mo­ti­vatia si starea de bine ale individului”, constata Anca Maftei. „Literatura fantasy confera copiilor, dar si adultilor, o foarte utila unealta de accesare a re­surselor interioare, de de­pa­sire a limi­te­lor constiente sau nu. Tradusa in lim­baj psihanalitic, metoda aceasta trans­cede lupta interioara a eului cu pulsiunile noastre inconstiente, echilibrind psihicul celui care intra in relatie cu personajele. «Eroul» unei astfel de povestiri devine un alter ego al cititorului, luptele interioare deplasindu-se in aceasta lume plasmuita, obstacole de tot felul fiind astfel depasite.”

De un refugiu vorbeste si Octavian, atunci cind incearca sa explice de ce ii place a­cest gen literar: „Imi place in primul rind perspectiva. Traim vieti complexe, in aglo­­­me­ratii urbane care nu ne lasa suficient aer pentru a respira fantezie. In al doilea rind, conventia literara, foarte van­dabila de altfel, ca exista manifestari ale supranaturalului, mitologicului si legendarului in mediul nostru obisnuit de viata. Li­te­ra­tura urban fantasy descatuseaza mons­tri urbani, dar si justitiari; dovada ca avem nevoie de un contrast cu realul prea du­reros si ca solutiile ra­tionale nu sint intotdeauna primele care ne vin in minte. Apoi, in viata de zi cu zi exista cautari, dar care se lovesc de aceleasi neajunsuri biologice ale speciei. Nu putem fi ubicui, nu putem fi eterni, exista boli pe care nu le putem vindeca si sentimente care trec pe linga noi fara ca macar sa le percepem, darmite sa le intelegem. Fictiunea urban fantasy ofera un raspuns, desigur imaginar si hiperbolic de multe ori, la resemnarea oamenilor de a fi doar oameni. Sa ne ima­gi­nam numai, doi oameni pot sa se iu­bea­s­ca si sa isi declare dragostea eterna, dar destinul biologic are un cuvint neiertator de spus. Si daca «intotdeauna» ar fi pentru totdeauna? E o intrebare la care realismul ne opreste inainte sa formulam o alternativa, oricit de firava. Nu acelasi lucru se intimpla in urban fantasy. Nu in ultimul rind, imi place aceasta premisa usor romantica a fictiunilor urban fantasy, aceea ca persoanele cu trasaturile cele mai sterse si aptitudinile cele mai mediocre pot fi instrumentale intr-un scenariu clasic de lupta dintre bine si rau. Nu mai e loc pentru eroi care isi descopera sau potenteaza aptitudini exemplare. Locul lor este in realitate!”.

Cu toate astea, Octavian nu este si un fan al ecranizarilor facute dupa seria Twilight. „Nu sint o persoana vizuala, de aceea deseori gasesc ecranizarile care se bazeaza pe urban fantasy supa­ratoare in incercarea lor de a gasi te­hnici noi cu care sa redea supranaturalul intr-o maniera verosimila. Cu atit mai mult cu cit una dintre prerogativele nescrise ale scriitorilor de urban fantasy este sa nu descrie lucruri ve­ro­simile. Printre cartile despre Twilight pe care le-am citit se afla si „jurnalul de bord” al regizoarei Catherine Hardwicke, res­pon­sabila de ecranizarea primei carti a seriei. Dupa ce am citit despre sfori care transforma personaje adorabile in mario­nete si despre portiere de masina um­plute cu chit pentru a deveni maleabile sub pumnul personajelor, nu pot sa spun ca am fost atras de vizionarea filmelor. Pu­te­rea noastra imaginativa, stimulata de cartile de urban fantasy, vede personaje ridicindu-se in zbor si infundind portiera unei masini chiar si fara aceste artificii pe care cinema­tografia nu stie inca sa le redea fara ca o parte din publicul spectator sa nu fie nein­crezator.”

Catalina Cristescu, in schimb, a ajuns la li­teratura prin intermediul filmului. „Totul a inceput cu serialul True Blood. Daca inainte nu intelegeam dependentii de seria­le, in scurt timp devenisem una dintre ei. Abia asteptam sa vin acasa, sa imi vad serialul favorit. Cind s-a terminat seria, pentru ca pina la urmatoarea mai erau niste luni bune, am inceput cercetarile. Cine e scenaristul, de unde vine ideea etc. Si asa am ajuns la carti. Charlaine Harris scrisese deja noua. Le-am citit pe toate in doua saptamini. A zecea urma sa a­para peste circa sase luni. Evident, mi s-a deschis apetitul pentru acest tip de li­teratura si au urmat volu­mele Twilight. Acum vreau sa obtin romanele dupa care s-a facut serialul Vampire Diaries, cu care sint la zi. Prietenii mei rid de mine si spun ca sint consumatoare de carti si seriale pentru adolescenti. Dar mie imi plac. Mult! Cred ca ma atrage combinatia asta dintre real si ireal, persona­jele su­pranaturale, intriga – chiar daca uneori este previzibila. Poate este mo­dul in care ma teleportez in copilarie, cind citeam Povesti nemuritoare sau Le­gen­dele Olim­pului. Poate asa am eu grija de copilul din mine.”

Desi citite de un numar mare de a­dulti, cartile urban fantasy au un public format in cea mai mare parte din adolescenti. Daca fetele isi iau din romane portia de romantism, baietii gasesc suficient suspans si actiune in miste­rele incilcite ale supranaturalului. In multe dintre ele actiunea are loc intr-un liceu dintr-un orasel obscur sau chiar intr-o scoala de vrajitorie. Eroinele sint creionate in asa fel incit cititoarele sa se identifice pina la suprapunere cu ele.

Daca parintii rasufla usurati privindu-si copiii cu burta pe carte, psihologii se grabesc sa analize­ze impactul pe care acest gen de literatura il are asupra persona­litatii tinerilor. „Literatura fantasy, atit in cazul copiilor, cit si al adul­tilor, moti­vea­za persoana, prin identificarea cu anumite perso­naje, preluind de la acestea anumite caracteristici, calitati morale, aptitudini uneori, dar, cel mai im­portant, preluind un mod de ra­por­tare la propria persoana, la cei­lalti si la viitor. Se poate observa cu usu­rinta ca exista o multi­tudi­ne de personaje in cadrul ro­­ma­ne­lor fantasy care «ies din tipare» din foarte multe puncte de ve­dere, fiecare dintre aceste personaje «gasindu-si locul» in cele din urma.”

Nu o data, puterea de fascinatie a vampirilor s-a dovedit a fi nemuritoare. Sa nu uitam ca Dracula a pus Romania pe harta turistica a lumii. In zilele noastre, vampirii scot din anonimat citeva mame-scriitoare care aleg sa isi retraiasca fanteziile din adolescenta alaturi de milioane de cititori din intreaga lume si sa faca din una dintre cele mai prost platite indeletniciri din toate timpurile un business de succes pe timp de recesiune.

Foto: Guliver

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
peroz.ro
substantial.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle