ELLE INTERVIU: Centenar UAD – 100 de ani de învăţământ superior artistic la Cluj

Cu ocazia Centenarului UAD – 100 de ani de învățământ artistic la Cluj și peste 50 de ani de creație vestimentară – am stat de vorbă cu conferențiar universitar doctor Lucian Broscățean, directorul Departamentului Modă - Design Vestimentar din cadrul UAD Cluj-Napoca.

Ne leagă o prietenie de peste 20 de ani, care a trecut prin multe transformări, iar întâlnirile noastre de azi au loc, de cele mai multe ori, în universitate, acolo unde sunt invitat să lucrez cu studenții și masteranzii departamentului de modă. E, de fiecare dată, ocazia perfectă de a înțelege ce înseamnă implicarea totală a unui om care a ales, deseori, să lase lucrurile personale pe plan secund pentru a forma generații de designeri, dintre care mulți sunt azi recunoscuți și apreciați internațional.

ELLE: Se vorbește tot mai mult despre un „nou ethos” al UAD Fashion. Ce înseamnă, concret, această schimbare și de unde a apărut nevoia ei?
Lucian Broscățean: Anul acesta instituția aniversează Centenarul UAD – o sută de ani de învățământ superior artistic la Cluj, un proiect complex coordonat de conducerea UAD.
Creația vestimentară are peste 50 de ani de la înființare. O consistentă perioadă din această istorie a fost coordonată de prof.dr. Elena Basso Stănescu, care împreună cu echipa (sub diferite forme) a construit o puternică platformă. Chiar și acum, când nu mai predă, este în continuare alături de noi ca mentor, consultant, e implicată în proiecte, iar prezența dumneaei continue să ne inspire.
În acest context, după mai bine de două decenii în domeniul modei (anul acesta împlinesc 25 de ani de la primul premiu, care mi-a marcat lansarea), la începutul anului 2024 am luat decizia de a nu mai continua cu moda comercială și cu circuitul tradițional al sistemului. Axarea pe partea academică (predau din 2008) și pe gândirea critică mi-a schimbat perspectiva. Respectul față de tradiție este, în același timp, imboldul pentru o schimbare paradigmatică.
Noul ethos presupune o regândire a actului didactic și a mutațiilor sistemice. Predarea are ca finalitate o mai bună racordare la industrie, iar curricula este extinsă constant prin direcții relevante, dinamice. Rezultatele apar, iar procentul de inserție pe piața muncii crește. Diversitatea joburilor este esențială pentru un sistem fragil și capricios. Reziliența devine o parte a creației și a sensului.

ELLE: Este acest nou ethos o reacție la sistemele clasice de educație sau mai degrabă o adaptare la o lume care s-a schimbat radical?
L.B.: Adaptabilitatea este o formă de igienă mentală și o necesitate sistemică. Schimbarea radicală provoacă haos, la nivel valoric creează hazard, iar la nivel economic duce la lipsa siguranței. Cum poate naviga un absolvent în astfel de ape agitate și tulburi?
Noul ethos, aflat încă în formare, poate avea rolul de busolă, de hartă, de cartografiere mentală. Pare abstract sau pretențios, dar este complicat de explicat în câteva cuvinte ce se petrece în cinci ani de studii (licență și master). UAD Fashion Ethos nu se oprește în momentul absolvirii, ci continuă sub forma mentoratului și a ghidajului.

ELLE: Cum arată astăzi un student UAD față de cel de acum 10-15 ani? Ce s-a pierdut și ce s-a câștigat?
L.B.: Fiecare promoție este diferită, având specificități și atuuri proprii. Cu 10–15 ani în urmă, un student nu avea acces atât de mare la oceanul informațional ca acum, când totul pare la un click distanță. Creativitatea își găsea resurse în alte zone. Social media creștea ca impact, dar nu asigura încă vizibilitatea imediată. Curricula era tributară unei tradiții care, de multe ori, părea lipsită de sincronizare cu Zeitgeist-ul.
De atunci s-a pierdut un anumit ritm al lucrului temeinic, dar s-a câștigat rapiditatea accesului nu doar la bazele de date, ci și la noi oportunități (de job, de promovare, de marketing), prin platformele online și offline.

ELLE: Într-o industrie dominată de imagine și viteză, cum mai cultivi profunzimea?
L.B.: Caleidoscopul vizual este pe cât de spectaculos, pe atât de superficial. Suprafața înlocuiește profunzimea, iar soluțiile rapide sunt deposedate de consistență. Înotul împotriva curentului presupune efort, dar rezultatele sunt substanțiale. Lectura constantă, reperele culturale temeinice, timpul dedicat lucrului în atelier, învățarea unor tehnici tradiționale, artizanale, curiozitatea descoperirii prin experiment – toate aceste straturi au profunzime. Gândirea responsabilă este un alt layer important.

ELLE: Ce caută industria de la tinerii designeri astăzi și ce refuzați voi, ca școală, să compromiteți?
L.B.: Suntem atenți la nevoile industriei și avem constant conversații cu angajatorii, pentru a înțelege specificitatea fiecărui brand, dar și direcția socio-cultural-economică. Este un drum anevoios acela de a ne menține fideli motto-ului: „Transformarea pasiunii pentru modă în joburi profesioniste”.
Industria caută, în primul rând, creativitate dublată de abilități tehnice. Tocmai de aceea, punem un accent din ce în ce mai mare pe tehnici de coasere, construcția tiparelor, experimente volumetrice, gândirea responsabilă față de resurse, dar și pe componente care țin de imagine, comunicare și business.
Refuzăm să compromitem autenticitatea. Toate eforturile noastre sunt menite să o facă să strălucească, pentru fiecare în parte.

ELLE: Există riscul ca apropierea de industrie să uniformizeze discursul creativ?
L.B.: Studenții și absolvenții sunt familiarizați cu rigorile industriei, însă se încurajează și partea experimentală, care poate îmbrăca forma libertății creative. Da, este un risc constant, dar aici intervine coordonarea echipei departamentului. Adaptabilitatea la cerințele industriei este la fel de importantă ca generarea de noi aparate conceptuale necesare discursului creativ. Pare paradoxal, dar din astfel de disonanțe se nasc idei noi.