Distanțarea socială ne blochează un proces emoțional de bază! Cum riscăm să devenim

Pandemia de coronavirus ne-a apăsat toate butoanele emoționale, iar distanțarea socială ne afectează din ce în ce mai mult. De la furie, la deznădejde, rebeliune și accese de plâns, ce urmează să se întâmple cu noi la nivel psihologic?

Distanțarea socială ne blochează un proces emoțional de bază! Cum riscăm să devenim

Stresul, în sine, nu e la bază ceva rău. Ne energizează, ne motivează, ne scoate din zona de confort și ne ajută să ne dezvoltăm. În ceea ce privește pandemia de coronavirus, stresul și-a arătat toate fațetele. Cea constructivă, în care ne gândim că valorile ne vor fi zguduite din temelii, că renunțăm la superficial și devenim ființe mai profunde. Situația de criză ne obligă să intrăm în contact cu noi și să reevaluăm ce este cu adevărat important. Da, este un prag de reinventare și de curățare a propriei vieți de tot ce este inutil sau toxic, fie că vorbim de oameni sau comportamente. În același timp, situația de criză ne pune față în față cu mai multe tipuri de amenințări.

Distanțarea socială este o serioasă sursă de stres

Prima amenințare este cea a sănătății sau chiar a vieții. Apoi amenințarea economică tot mai pregnantă. Cunosc oameni care au intrat în șomaj tehnic, nu vor fi plătiți câteva luni sau așteaptă din clipă în clipă să fie concediați. Cum să mai trăiești dacă nu ai cu ce? Cât de repede îți poți găsi alt serviciu în contextul actual?

Ultima amenințare, a stilului de viață, ne-a limitat și contactele sociale, distanțarea socială fiind din ce în ce mai dureroasă. Așadar, gestionăm zilnic o cantitate mare de stres care se manifestă și la nivel corporal, adică ne somatizăm emoțiile. Simptomele fizice și cognitive sunt variate. Pe fond de stres poți chiar să faci temperatură – febră psihogenică sau hipertermie funcțională, care reîntărește stresul și îngrijorarea, având în vedere faptul că febra este un simptom Covid-19.

Stresul te face să te simți copleșită, obosită fizic și psihic, să ai tulburări de dispoziție, de memorie, să ai gânduri ale căror conținut preponderent sunt îngrijorările. Impactul stresului la nivelul corpului se traduce și prin dureri de stomac, de cap, dureri musculare, tulburări gastrice, tulburări ale somnului sau de apetit. Toate manifestările acestea de anxietate erau valabile și înainte de pandemie, când oamenii se orientau către medicul psihiatru pentru medicație anxiolitică, ori către psihoterapeut sau reușeau să-și regleze singuri emoțiile. Capacitate care în contextul actual, pentru unii, este puternic afectată.

Online-ul ne ajută să ne hrănim nevoile emoționale?

Până la coronavirus psihologii tot trăgeau semnale de alarmă că petrecem prea mult timp în online și prea puțin în viața reală. Că vorbim pe chat și nu la telefon, că preferăm varianta virtuală întâlnirilor față în față. Că suntem prea ancorați în social media etc. Acum suferim până la lacrimi pentru că nu ne putem vizita familia, nu putem ieși cu prietenii, iar o banală plimbare în parc e de domeniul trecutului. Online-ul este tot ceea ce avem în momentul de față, iar carența de socializare este uriașă. Distanțarea socială ne permite să ne vedem numai pe apeluri video, iar acestea reprezintă varianta recomandată pentru a ne păcăli foamea de conexiune emoțională.

Social media e un fel de adunare în curtea școlii după care tânjim, dar unde nu avem voie să poposim prea mult. De ce? Pentru că exact ca în curtea școlii sunt personaje care ne pot influența negativ. Suntem sensibili, vulnerabili, iar alarmiștii ne cresc anxietatea. La fel știrile negative, pe bandă rulantă, cu un conținut catastrofizant. Dar noi suntem animale sociale, iar starea noastră de spirit depinde de interacțiunile cu oamenii dragi, cu colegii, avem în permanență nevoie de conectare și contact social, iar singurătatea (chiar și în doi) ne dezechilibrează

Distanțarea socială ne împiedică să ne reglăm emoțional

Dacă starea de spirit e la un pol negativ, tocmai contactul cu alți oameni ne ajută să ne reglăm emoțional. Suntem stresați, în pericol la propriu, iar distanțarea socială ne obligă să ne înfrânăm un impuls al cărui rol este tocmai de a ne susține în altfel de situații. Reglarea emoțională presupune o sincronizare psihologică la celălalt. Ca atunci când într-un conflict tu țipi, persoana din fața ta e calmă, îți vorbește pe un ton jos, și, fără să-ți dai seama, ajungi să te liniștești.

Te sincronizezi prin tonalitatea vocii, atingeri fizice, gesturi, mimica feței. Cum nu mai avem lucrurile astea devenim mai defensivi, mai furioși. Mai concentrați pe propria persoană, mai egoiști, mai anxioși. Nu mai avem încredere în oameni, deoarece reglajul emoțional insuficient sau inexistent ne păstrează în alertă inclusiv la nivel corporal. În situații dificile fie ne predăm/înghețăm în fața pericolului, fie îl evităm sau intrăm în modul de luptă. Persoanele care aveau oricum probleme de anxietate, gestionarea precară a stresului, depresie sunt cu atât mai vulnerabile.

Citește și:
Nu ești sigură de ce simte pentru tine? De ce pandemia de coronavirus ar putea fi un avantaj pentru noile cupluri

Foto: PR

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Unica.ro
Mai multe din lifestyle