Cazul Baltagul: Vitoria Lipan rezista

De ce avem nevoie de Vitoria Lipan, eroina din Baltagul, la orele de limba si literatura romana.

elle Editorial de Ioana Ulmeanu

Baltagul a devenit cea mai discutata carte a ultimelor zile, dupa ce profesoara Cristina Tunegaru (celebra in online de la conflictul deschis cu primarul Gabriela Firea incoace) a anuntat ca nu le va mai preda elevilor ei lecturi care normalizeaza violenta impotriva femeilor.

„Sunt revoltata de ideea ca elevilor de gimnaziu li se recomanda romanul Baltagul de Sadoveanu, prezentat ca o monografie a satului romanesc. Dintr-un motiv foarte simplu: romanul prezinta o familie in care agresivitatea barbatului este acceptata si primita cu resemnare de nevasta. Iar acesti soti sunt dintre cei care se iubesc. Leacul pentru incapatanarea femeii este bataia lui Lipan.”

Profesoara continua postarea citand un pasaj din Baltagul care evidentiaza faptul ca Vitoria Lipan era o victima a abuzurilor: „(…) Fiindca ea era asa de apriga si indarjita, Lipan socotea numaidecat ca a venit vremea sa-i scoata unii din demonii care o stapaneau. Pentru asta intrebuinta doua maiestrii putin deosebite una de alta. Cea intai se chema bataie, iar a doua o bataie ca aceea ori o mama de bataie. Muierea indura fara sa cracneasca puterea omului ei si ramanea neinduplecata, cu dracii pe care-i avea; iar Nechifor Lipan isi pleca fruntea si arata mare parere de rau si jale. Pe urma lumea li se parea iar buna si usoara.”

Profesoara Tunegaru arata, in postarea ei, ca Nechifor ramane, in Baltagul lui Sadoveanu, un om bun in esenta, si ca, atunci „cand profesorul cere lectura acestui text, el aproba tot ce se gaseste in acest text”, transmitandu-le, deci, copiilor de gimnaziu modele care vor fi mai tarziu integrate in viziunea lor asupra lumii. „Daca as propune lectura acestui text, nu as face decat sa aprob tacit ca agresiunea dintre soti este acceptabila. De aceea, elevii mei nu vor citi sau studia Baltagul de Sadoveanu.”

Apoi, cadrul didactic arata alte exemple de texte literare studiate in scoala (precum Mara, de Ioan Slavici) in care sunt prezentate agresiuni constante impotriva femeilor. Si, in parte, are dreptate sa atraga atentia asupra lor.

Daca memoria nu ma insala, eram in clasa a X-a cand am studiat Baltagul ca parte din programa scolara. Ba chiar am dat o lucrare de control (sa fi fost chiar o teza?) in care imi amintesc ca a trebuit sa fac o caracterizare a Vitoriei Lipan, pe care, din spirit de fronda, am ponegrit-o cum am stiut mai bine. Nu stiu sa fi vorbit, in caracterizarea mea otetita, despre bataile pe care le primea Vitoria. Am scris, in schimb, despre arhaismul contextului in care traia si despre premonitiile ei, despre superstitiile care ii dominau viata si despre cum, la vremea aceea, ele erau greu de mestecat pentru mine, o eleva de vreo 16 ani. Daca profesorul meu, dl. Mitu, mai e in viata, probabil ca ar putea sa confirme furia pe care mi-am revarsat-o asupra eroinei celei mai justitiare din spatiul literar romanesc.

Si daca anii care au trecut de atunci imi vor fi afectat amintirile, un lucru il pot spune cu certitudine. Ca nu mi s-a spus niciodata ca Vitoria Lipan era o victima a violentei. Da, desi lucrul acesta statea scris negru pe alb intr-o carte pe care, silitoare, am citit-o chiar inainte de a o studia la scoala, nu i-am acordat atentia pe care o merita si nici unul dintre cei trei profesori de limba si literatura romana din liceu nu l-au semnalat la orele de clasa.

Auzind acum de revolta profesoarei Tunegaru despre cazul de abuz din Baltagul, m-a incercat un sentiment al descoperirii: asta era! Probabil ca de-asta imi era atat de nesuferita Vitoria, cu hotararea ei eroica si cu dorinta ei de a merge pana in panzele albe pentru a-si razbuna barbatul abuziv.

Numai ca nu am stiut. Desi am luat o nota mare in lucrare (poate chiar 10, desi nu as putea zice nici asta cu certitudine), profesorul meu nu mi-a zis, nici cand mi-a vazut revolta, ce era in neregula in carte. Si nu pot sa imi imaginez ca alti profesori ar fi facut altfel.

Cand profesoara Tunegaru cere ca astfel de lecturi sa nu mai existe in programa scolara, pot intelege de unde vine critica ei. E greu sa cresti si sa devii femeie in Romania, cu modelele pe care le avem si cu exemplele despre care ni se vorbeste in clasa. De la manualele din clasele primare, in care femeile sunt reprezentate doar in ipostaze de ingrijitoare sau prestand munci casnice in timp ce tata citeste ziarul, la Mara sau Baltagul, fetele vad si citesc despre un mod de a fi femeie in lume care nu mai e conform cu realitatea pe care ne-o dorim pentru noi.

Doar ca nu stiu daca eliminarea acestor lecturi din programa este solutia. De aceea am intrebat-o pe Oana Baluta, conferentiar la Universitatea Bucuresti si SNSPA si activista feminista, daca textele predate in scoala ar trebui sa fie politically correct. Mai jos raspunsul ei.

Baltagul si femeile din literatura romana

„Eu prefer lectura critica a unor texte din canonul literar, grile variate de analiza; apoi cred ca este important sa urmaresti si cronologic evolutia personajelor feminine si masculine din literatura si modul in care acestea relationeaza. Nu mi se pare o idee inteleapta sa propui scoaterea unor texte precum Mara si Baltagul ori Ion din programa daca despre asta este vorba, ci sa te raportezi critic la maniera in care este perceputa puterea femeilor in acele carti, de pilda. De multe ori este puterea femeilor de a indura. Indura bataia, indura umilinta. Si asta mi se pare important de evidentiat si discutat critic, fiindca pana la urma este violenta asupra femeilor. Vrem sa nu mai vorbim despre Vitoria Lipan si Persida? Ori despre Natl, Nechifor Lipan ori Ion? Noi nu traim intr-un mediu septic in viata cotidiana, nu e ca si cum nu ar exista violenta in cuplu. Mult mai productiva si utila mi se pare analiza critica a personajelor si cum au evoluat acestea ori cum pot sa coexiste, de pilda, in literatura interbelica, mai multe tipuri feminine: doamna T. a lui Camil Petrescu, feminista Nory a Hortensiei Papadat Bengescu, Otilia lui George Calinescu, Ana si Florica, personajele lui Liviu Rebreanu. Pe mine ma fascineaza doamana T. Este o femeie care a divortat, este independenta financiar, calatoreste, este un personaj al timpului ei care pare sa reflecte si schimbarile privind statutul femeilor. Este o femeie emancipata intelectual si profesional, o femeie care citeste, merge la cinematograf. Dorinta de independenta a doamnei T. imi aduce aminte de ceea ce scris Simone de Beauvoir in Al doilea sex, respectiv ca «doar prin munca femeia a reusit sa treaca in mare parte peste limitele care o desparteau de barbat» (p. 415). Stii ce spune doamna T. despre munca ei? Era decoratoare: «munca aceasta inseamna pentru mine independenta, banii castigati imi dau dreptul sa fiu eu insami, sa cumpar carti si lucruri frumoase, sa nu fiu jignita de proprietar si sa fiu scutita de lucruri necuviincioase» (p. 203). Asadar, avem o diversitate de personaje feminine in literatura care merita sa fie analizate in complexitatea trasaturilor lor si a relatiilor pe care le stabilesc. Ce nu avem insa este o diversitate in randul autorilor in conditiile in care, am inteles, ca pana si Hortensia Papadat Bengescu a fost eliminata din programa. Aceasta este o discutie care merita avuta si care poate sa inceapa de la volumul Biancai Burta Cernat, Fotografie de grup cu scriitoare uitate. Proza feminina interbelica.”

Vitoria Lipan, o femeie ca noi toate

In lumea statusurilor pe Facebook, pare sa se fi stabilit un acord. Vitoria Lipan nu trebuie sa iasa din manualele noastre si, desi inca o data o victima, de data aceasta a unor intentii bune, ea trebuie sa fie tratata cu precautie, printr-un ochi critic. Povestea ei, cere corul opiniilor, trebuie spusa, pentru ca are valoare literara si pentru ca reprezinta un fragment de realitate care poate servi drept exemplu elevilor. Doar ca, nu-i asa, nu prea putem sa mizam pe timpul, intelegerea si dedicarea unor profesori sa prezinte istoria complexa a Vitoriei si dintr-o alta perspectiva. (Fara a-i acuza de nimic pe acesti profesori, doar constatand pur empiric felul in care operele ne-au fost prezentate pana acum.)

Discutand situatia Vitoriei, separata de context – cel in care nu exista autoare studiate, in care femeile sunt reprezentate in ipostaze arhaice si chiar umilitoare, in care nu avem prea multe personaje feminine cu care sa ne laudam si pe care sa le luam drept modele –, vorbim, de fapt, degeaba.

Este evident ca nu inlaturarea cartilor precum Baltagul, Mara sau Ion din programa scolara va rezolva problema femeilor victime ale abuzurilor din Romania. La fel cum este evident ca adaugarea altor lecturi (carti scrise de femei, carti despre femei) si citirea lor intr-o alta cheie ar putea fi un bun inceput pentru schimbare. Cui cerem aceste modificari si ce raspunsuri vom avea, dincolo de patima cu care se scriu statusuri pe Facebook, e alta problema.

Si mai e ceva. Vitoria Lipan e o femeie ca noi toate. Cea mai puternica dintre femeile din literatura romana (desi, cum zice Oana Baluta, e interesanta si doamna T., si, as adauga, putem sa discutam si despre Olguta Deleanu, eroina rasfatata si tragica din La Medeleni) este puternica tocmai pentru ca e o victima care merge mai departe. Ceea ce fac (sau incearca sa faca) toate femeile care trec prin experiente similare cu ale ei. Nu o putem da deoparte pe Vitoria pentru ca este o victima, asa cum avem tendinta sa facem si cu cazurile reale de violente – ba chiar avem datoria sa vorbim mai mult si mai des despre ea. Vitoria rezista si trebuie sa reziste pentru ca povestea ei e cea a multor alte femei.
Sambata, de la ora 15.00, are loc in Bucuresti, incepand din Piata Universitatii, Marsul „Impreuna pentru siguranta femeilor”. Citez din textul care insoteste evenimentul pe pagina dedicata de Facebook.

„Pentru ca una din patru femei din Romania a fost agresata fizic sau sexual de partenerul sau (FRA, 2014). Pentru ca 90% dintre victimele care cer ordin de protectie sunt femei.

Pentru ca in fiecare saptamana este inregistrat un caz in care o femeie este violata in familie, iar la fiecare 4 zile este inregistrat un caz in care o minora este violata în familie.

Pentru ca un sfert din omorurile inregistrate intr-un an au loc in familie. Pentru ca in prezent doar 34 de agresori sunt condamnati definitiv in raport cu 18.683 de fapte de violenta in familie (Art. 199, Cod Penal) sesizate în 2016.”

Ne vedem acolo pentru toate aceste femei. Si pentru Vitoria Lipan.

#ELLEnutace: Daca ai povesti care ar trebui spuse despre felul in care sunt tratate femeile in Romania, le asteptam la elle@ringier.ro.

Citeste si:
26% dintre romani cred ca ti-o meriti (de Patricia Luiza Blaj)

Recomandari
Noizz
Psychologies
Mai multe din lifestyle