Ai tendința de a te izola atunci când ești în cuplu? De ce e foarte important să nu mai faci asta

Tendința de a te izola nu este nici romantică, nici interes autentic pentru cuplu. Iar problemele pe care le poate genera sunt pe multiple paliere.

A te izola nu este o direcție dată de partener. Premisa de la care mergem acum este că partenerul e foarte deschis să se vadă cu prietenii tăi, te încurajează să ții legătura cu aceștia, doar că tu nu o faci. Nu se încadrează la tipul de partener manipulator care prin izolarea ta obține control total asupra relației și asupra ta. Dorința de a te izola doar tu cu el e de multe ori specifică primei părți a relației, e luna de miere. Adori mirosul lăsat de partener pe pernă, abia aștepți să-l vezi, îl sorbi din priviri când îți povestește ceva, ai vrea să petreci fiecare moment alături de el. Dar așa cum nu îți dai demisia pentru a sta non-stop împreună, a-ți ignora celelalte părți ale vieții e dăunător.

El devine universul tău

Ceea ce aduce o mare povară, multiple roluri pe care trebuie să le îndeplinească și în final dezamăgirea și disconfortul tău că partenerul nu livrează așa cum ți-ai dori. Dar el nu poate să țină loc și de grupul de prietene cu care discuți nimicuri, banalități, vă amuzați teribil, nici prietena cea mai bună cu care să te sfătuiești în situații de criză, inclusiv cele legate de cuplu, nici să fie gașca de la birou cu care mai ieși ocazional în oraș. Atunci când îți transformi partenerul în centrul universului tău, ori el e întreg universul, practic te deprivezi singură emoțional.

Impact psihologic și fizic

Se știe deja că singurătatea se resimte precum durerea fizică, creierul le înregistrează la fel. De asemenea, se știe că socializarea, a avea un scop pentru care să te trezești dimineață cresc longevitatea, reziliența în fața problemelor cu care te confrunți în viață. Când ai câteva relații de prietenie pe care te bazezi stresul pur și simplu scade, sistemul imunitar devine mai puternic, inflamația în corp e mai mică, îți revii mai repede în caz de boală. Și nu e nicio fantezie la mijloc, ci chimie pură. Când te simți văzută, auzită, susținută, că ai tribul tău, se secretă oxitocină care reduce cortizolul, hormonul stresului responsabil de atâtea ravagii în organism.

Antrenezi un coping

Ai nevoie de prietenele tale când ești singură, trebuie să îți umpli timpul și să iei parte la activități care să îți permită să cunoști pe cineva? Apoi când ai o relație nu le mai cauți, abia dacă le răspunzi la telefon sau mesaje, asta până când ele renunță să te mai caute? Folosești legătura voastră pentru a atinge un scop, iar când e atins pui aparenta conexiune pe pauză. Îți antrenezi evitarea emoțională, nu creezi conexiune reală, nu permiți să se întâmple asta, mai degrabă investești în companie decât în cultivarea reală a unei prietenii. Cum crezi că se vor întâmpla mai departe lucrurile în relația de cuplu? După cât timp va interveni și aici același mecanism de evitare a intimității, de a fi vulnerabilă?