Dior Haute Couture SS 2026: debutul lui Jonathan Anderson

Pentru prima sa colecție Haute Couture la Dior, Jonathan Anderson propune o abordare conceptuală și profund documentată, în care natura, arta și istoria casei se întâlnesc într-un exercițiu de formă, meșteșug și reflecție asupra sensului couture-ului astăzi.

VEZI FOTO

POZA 1 / 16

Colecția Dior Haute Couture primăvară–vară 2026 marchează debutul lui Jonathan Anderson în universul couture-ului și, totodată, un moment de repoziționare a acestui teritoriu ca spațiu de cercetare și experiment. Pentru Anderson, couture-ul nu este un exercițiu de nostalgie, ci un laborator activ, în care tehnicile tradiționale sunt puse în mișcare pentru a genera forme noi și idei relevante pentru prezent.

Designer-ul pornește de la natură, nu ca sursă decorativă, ci ca sistem în continuă transformare. „Când copiezi natura, înveți întotdeauna ceva”, notează el în materialele de prezentare, subliniind ideea de proces, adaptare și evoluție. Această perspectivă se regăsește într-o colecție construită ca o wunderkammer, un cabinet de curiozități în care obiectele, referințele artistice și formele organice coexistă și sunt reinterpretate.

Un element-cheie al colecției îl reprezintă buchetele de cyclamen oferite lui Anderson de John Galliano, cu puțin timp înainte de debutul său couture pentru Dior. Florile devin simboluri ale continuității creative în cadrul casei și apar atât ca motiv vizual, prin aplicații, cercei sau volume florale, cât și ca element scenografic. Prezența lui Galliano în public, la primul show Dior după mai bine de un deceniu, a adăugat o dimensiune istorică acestui moment.

Din punct de vedere formal, colecția explorează relația dintre structură și fluiditate. Siluetele sculpturale, cu volume ample și curbe accentuate, sunt inspirate de ceramica artistei Magdalene Odundo, ale cărei lucrări antropomorfe au influențat proporțiile și liniile pieselor-cheie. Rochiile cu volum, realizate din tulle extrem de fin și susținute prin structuri invizibile, deschid defilarea și stabilesc direcția conceptuală a colecției.

Meșteșugul este central. Detaliile florale sunt tăiate manual din mătase sau transformate în broderii dense, firele texturate sunt țesute manual în tweed-uri punctate, iar straturile de plasă creează efecte de voalare peste volume amplificate. Knitwear-ul intră explicit în vocabularul couture, ca expresie a dexterității manuale și a experimentului, extinzând definiția tradițională a acestui teritoriu.

Accesoriile sunt gândite ca obiecte unicat, nu ca simple completări. Gențile sunt modelate sculptural, iar unele piese integrează materiale găsite, transformate: fosile, fragmente de meteorit sau miniaturi pictate din secolul al 18-lea. Anderson folosește inclusiv textile istorice, din perioada Mariei Antoaneta, aplicate pe clutch-uri de seară, subliniind ideea de colecționare și recontextualizare.

Referințele la istoria Dior sunt multiple, dar controlate. Se pot identifica ecouri din rigoarea croielilor lui Raf Simons, precum și din senzualitatea și drapajele lui Galliano, fără ca rezultatul să devină derivativ. Florile, un simbol recurent al lui Christian Dior, sunt reinterpretate: mărite, abstractizate, uneori aproape artificiale. Anderson vorbește deschis despre această relație cu trecutul: „Când intri într-o casă ca Dior, nu mai poți fi prețios. Moda este o ușă rotativă.”

Dincolo de prezentarea pe podium, Anderson extinde proiectul couture în afara formatului clasic. Colecția este structurată în trei etape: defilarea, un eveniment privat pentru clienți și o expoziție deschisă publicului, care va pune în dialog piesele couture cu arhive Dior și lucrările Magdalenei Odundo. „Couture-ul trebuie să fie despre emoție, nu doar despre exclusivitate”, afirmă designer-ul, subliniind dorința de a demistifica acest domeniu fără a-i diminua valoarea.

Dior Haute Couture primăvară–vară 2026 devine astfel mai mult decât un debut: este o reflecție asupra rolului couture-ului într-o industrie aflată într-o continuă transformare. Pentru Jonathan Anderson, couture-ul nu este un final, ci un proces, unul care protejează meșteșugul, provoacă forma și invită publicul să privească moda ca pe o formă activă de cunoaștere.

Citește și: O scurtă istorie a pantalonilor pentru femei

Foto: Profimedia, Instagram