Aifer Ibadula la NIKE AFTER DARK TOUR London

A Crescut într-o familie tătară și a avut mereu un spirit rebel. A devenit arhitectă urmând exemplul unor mătuși pe care le simțea diferite și libere, iar apoi s-a transformat într-o atletă cu palmares impresionant. fă cunoștință cu Aifer ibadula.

ELLE: Cum ai ajuns să practici arhitectura? Ce ai învățat și cum diferă meseria de felul în care ți-o imaginai la început?

A.I.: Am fost o studentă dedicată și, când colegii de liceu începuseră deja să muncească, am simțit o presiune să încep să aplic ce învățam. Am avut norocul să particip la două schimburi de experiență, în Istanbul și Barcelona, care mi-au deschis orizonturile. Lumea pe care am descoperit-o atunci era diferită, oamenii aveau hobby-uri diverse și un spirit liber, mai puțin constrâns de lucrurile pragmatice și de „fac lucrul acesta pentru că trebuie. Mi-am schimbat viziunea asupra acestui „trebuie și am început să mă uit mai atent înspre mine. Am început într-o multinațională și, după ani de muncă intensă, am învățat că e important să-mi găsesc timp pentru mine. Îmi place să am un echilibru: lucrez cu pasiune, dar îmi fac și timp pentru hobby-uri: alergam, creșteam maia și coceam pâine, experimentam diverse stiluri alimentare, pictam, coseam.

Arhitectura nu e atât de boemă cum mi-o imaginam la 19 ani. Meseria a devenit mult mai dinamică. După ce stabilești viziunea de ansamblu, totul se transformă într-un joc de rezolvat provocări. Fiecare proiect vine cu o situație unică, iar diversitatea mă captivează. Nu există monotonie și ador asta. Ce mă satisface e că pot influența viața de zi cu zi a oamenilor prin design. Provocarea majoră este să lucrez cu echipe diverse, în culturi diferite, și să gestionez așteptările variate. Ca și alergarea, arhitectura, în multe situații, s-a dovedit a fi „un sport pentru bărbați. Am învățat că, deși să fii femeie poate părea un dezavantaj pe șantier, pot să-mi folosesc gingășia pentru a tempera situații conflictuale.

ELLE: Ești atletă de curse lungi – ce ți-a trezit interesul pentru asta?

A.I.: În anul 6 de facultate, am început să mă las atrasă de alergare, ca hobby. Mi-am cumpărat prima pereche de Nike Lunarglide roșii – o alegere curajoasă, dar am zis că dacă-mi iau o culoare atât de stridentă, nu am cum să-i port decât la alergare, iar asta mă va motiva. Și a funcționat! Ani de zile, alergam ocazional, pentru a-mi aduna gândurile sau a mă întâlni cu prietenii. Distanțe scurte, 3-6 km, poate o dată pe săptămână.

După 2019, m-am înscris la curse montane în toată țara – Bucovina, Retezat, Bucegi, Făgăraș, Piatra Craiului – eram curioasă să explorez colțuri pe care nu le văzusem niciodată. Începusem să simt că mă desprind de viața urbană, de confortul orașului, mă îndrăgostisem de natură. Curiozitatea m-a purtat spre distanțe din ce în ce mai lungi, dar și spre locuri din ce în ce mai diverse.

ELLE: Ce ți-a adus sportul în viață?

A.I.: Disciplină, dar și diversitate. Am învățat să prioritizez nu doar munca, ci și viața personală. În 2021 m-am alăturat unui grup de alergători montani și-mi doream din tot sufletul să nu mai rămân ultima și să simt că toată lumea așteaptă după mine. Cred că acesta a fost gândul care m-a împins spre dorința de a-mi antrena anduranța și viteza.

Pentru a fi motivată să mă antrenez și nu doar să ies la alergare (sunt lucruri diferite) îmi setez obiective: concursuri noi, timpi mai buni unde am concurat în trecut.
Chiar și când nu am chef, îmi aduc aminte de obiectivele setate și de „eu din viitor, mulțumită că am putut obține rezultatul propus. Oricum, ca regulă generală, după primul kilometru lipsa de chef dispare complet… asta se aplică nu doar în alergare.

ELLE: Care sunt lecțiile pe care le-ai acumulat de-a lungul activității sportive?

A.I.: Cea mai importantă e că mereu poți să-ți faci timp pentru tine. Alergarea e un refugiu în care-mi las mintea să respire, mă concentrez pe ritmul pașilor mei, muzica preferată în urechi, nimic altceva. A doua lecție este că trupul nostru nu e făcut doar să stea doar pe un scaun de birou. Cu timp, energie și puțin curaj, îți poți adapta și antrena corpul să te ducă în orice direcție îti aduce ție satisfacție sau bucurie. The sky is the limit și trebuie să trăim responsabil.

A treia lecție este că lumea e atât de vastă și frumoasă încât nu știu cum îmi va ajunge o viață să o explorez. Alergarea sigur ajută, poți parcurge distanțe mai mari, mai repede.
Și ultima lecție, foarte importantă, este că și ca adulți avem nevoie de joacă. Comunitatea de alergare, grupul cu care mergi pe munte devin gașca ta, în care poți să-ți iei o mică pauză de la mintea de adult și să accesezi din nou dimensiunea ta ludică.

ELLE: Ești și coach – cum e experiența? Ce înseamnă Runners of Bucharest pentru tine?

A.I.: Sunt coach de mai bine de un an, la început a fost o mare provocare: emoții intense, gol în stomac, exersat stretching și coregrafii! Runners of Bucharest este prima și cea mai mare comunitate de alergare din România. În 13 ani s-a conturat o comunitate de oameni pe care-i simt parte din familie. Sunt săptămâni în care-mi petrec mai mult timp în comunitate decât cu prieteni vechi. Ce-mi place în rolul de coach e că pot influența pozitiv viața altora, pot inspira oameni să-și descopere și, poate, să-și depășească limitele. Sper ca pasiunea mea să-i inspire pe cei care nu au dat încă o șansă acestui sport.

ELLE: Ai fost recent la Nike After Dark – un eveniment care vorbește despre sport și despre femei. Cum a fost experiența?

A.I.: A fost un eveniment despre comunitate și sprijin reciproc. Ne-am adunat pentru a crea un spațiu sigur, în care vocile noastre sunt auzite și solidaritatea devine un instrument de schimbare. Nike a evidențiat importanța siguranței în spațiile publice și a dat vizibilitate experiențelor reale ale femeilor. A fost minunat să pot participa cu peste 5.000 de femei din toată lumea. Ne-am admirat outfit-urile, am putut să ne punem în evidență siluetele chiar și în cadrul unei alergări pe întuneric, am avut ateliere despre echipamente sportive specific feminine (bustiere), coafuri și machiaje.

Invitatele echipei Nike au fost cireașa de pe tort: role-models din atletism care fac să pară totul easy, deși știm câtă muncă se ascunde în spatele rezultatelor. Am plecat acasă cu o energie pe care nu o mai simțisem de mult, dar și cu sentimentul că fac parte dintr-o comunitate care se susține reciproc.

ELLE: Nike After Dark pune în practică un vis feminin constatat în sondaje și studii în multe țări: de a putea merge sau alerga noaptea pe stradă, în siguranță. Cum te raportezi la mesajul social al proiectului?

A.I.: Pentru mine, alergarea a fost întotdeauna o sursă de bucurie, un moment de libertate și relaxare. Totuși, simt o mare tensiune în zone întunecate, ca în Herăstrău, unde iluminatul nu funcționează pe unele porțiuni. Mai ales în sezonul rece, alerg pe drumurile din jurul lacului, printre noxe, pentru a mă simți mai în siguranță. M-am întrebat dacă sunt prea sensibilă, dar la Nike After Dark am realizat că nu sunt singura care simte asta. E o problemă reală și este important să recunoaștem că siguranța femeilor nu ar trebui să fie un lux sau un compromis – mai ales în contextul actual din România. A ieși noaptea să alergi sau să te plimbi fără frică este un drept, nu un moft. Situația devine și mai neplăcută iarna, când nu ai cum să eviți expunerea la întuneric.

ELLE: Ai alergat cu femei din Runners of Bucharest. Cum e să practici în comunitate o activitate care e privită ca solitară?

A.I.: Alergarea este, într-adevăr, un sport individual. Stilul meu de antrenament a devenit deja celebru: lup singuratic. Însă, miercurea și sâmbăta, ador să alerg cu oameni, să facem mici conversații. Energia pe care o schimbăm este fantastică și, pentru mine, este una dintre puținele ocazii în care poți face ceva doar pentru tine, fără nici un alt motiv decât că alegi să fii acolo. Asta înseamnă, de fapt, comunitate – să-ți petreci puținul timp între birou și casă cu oameni cu care ai o conexiune reală, o energie comună. În Londra, a fost fantastic să alerg alături de fetele din comunitatea de-acasă. Când ești singur într-un loc nou, te simți vulnerabil, dar odată ce ne-am grupat, am devenit un fel de eroi de poveste. M-am bucurat că și România a fost puternic reprezentată. Pare că încet-încet ne orientăm spre un stil de viață mai sănătos, cu pasiuni sustenabile.

ELLE: În sport există încă stigmă și prejudecăți privind performanțele femeilor. Cum le contracarează un astfel de demers?

A.I.: Astfel de demersuri sunt esențiale pentru a contracara prejudecățile și stigmatizarea. Când femeile se susțin și își ating obiectivele, fie că sunt curse de 5 km sau maratoane montane, mesajul devine clar: sportul nu este doar pentru bărbați și nu trebuie să fie o competiție între femei și bărbați.

Astfel de evenimente consolidează o cultură a empowerment-ului. Văzând femei care se antrenează, își stabilesc provocări, obțin rezultate, le arătăm altor femei că este posibil să-și depășească limitele. În plus, când ne reunim într-o comunitate, transpunem într-o formă mai concretă acea solidaritate esențială pentru a înfrunta aceste prejudecăți. Femeile care sunt văzute nu doar ca sportive, ci ca modele de inspirație pentru alte femei, devin un catalizator pentru schimbare. Fiecare pas pe care-l facem – un maraton, o alergare de dimineață, o sesiune de antrenament în grup – este o modalitate de a înfrunta normele impuse și de a arăta că, în sport ca și în viață, nu există limite pentru ceea ce putem realiza.

ELLE: Am observat echipamentul foarte cool pe care l-ai purtat. Cât de important e să te simți și să arăți bine când faci sport?

A.I.: A fost dragoste la prima vedere cu short-ul Nike Aeroswift. Mi-am propus să-l colecționez în toate culorile, e de departe cel mai frumos și feminin short de alergare, iar mișcarea pe care o face și felul flantant în care îți pune în evidență silueta și dinamica sunt motivele pentru care a devenit piesa mea favorită. Când îl port mă simt frumoasă, competitivă, mi se pare că a devenit deja a signature outfit piece pentru mine. Când particip la o competiție, dacă îmi place ce port, am impresia ca sunt mai rapidă, că se scurg kilometrii diferit. Este foarte important să-mi placă, să mă simt confortabil în ce port. Consider concursul ca pe o celebrare a efortului din timpul antrenamentelor, când culegi roadele muncii. Închizi o etapă. Nu ne îmbrăcăm cu toții în haine speciale când este vorba de o celebrare?