Adolescentul tău are probleme de dicție? Evită următoarele greșeli pentru a-l ajuta!

Problemele de dicție în adolescență pot afecta experiența și performanța școlară, dar modul în care reacționezi ca părinte are o influență mult mai mare termen lung.

Adolescentul tău are probleme de dicție? Evită următoarele greșeli pentru a-l ajuta!

Problemele de dicție în adolescență pot afecta experiența și performanța școlară, dar modul în care reacționezi ca părinte are o influență mult mai mare termen lung.

Adolescența este o perioadă sensibilă, în care imaginea de sine, precum și relația cu părinții se construiesc din detalii aparent mici. Defectele de vorbire pot deveni, pentru un tânăr, motive de rușine sau retragere. Tocmai de aceea, sprijinul potrivit contează enorm.

Cele mai comune greșeli: Ce ar trebui să eviți dacă adolescentul tău are probleme de vorbire?

Mulți părinți își doresc să ajute, dar ajung, fără intenție, să accentueze disconfortul adolescentului. Iată cele mai comune greșeli pe care le pot face părinții:

  • Forțează corectarea defectelor de vorbire;
  • Minimalizează impactul emoțional al stigmatizării;
  • Îi corectează pe tineri în public sau pe un ton agresiv;
  • Îl compară pe tineri cu rude, colegi sau alți adolescenți.

Nu forța corectarea problemelor de dicție ale adolescentului tău

Potrivit profesioniștilor în corectarea defectelor de vorbire, îmbunătățirea dicției trebuie abordată cu deschidere și curiozitate pentru a avea efectul dorit. Când participanții se simt forțați sau presați, în cadrul unui astfel de curs, aceștia nu vor putea primi feedbackul în mod constructiv, vor fi nesiguri, iar progresul lor va încetini sau nu se va întâmpla deloc.

Presiunea constantă, replicile repetate de tipul „Vorbește corect!' sau insistența zilnică pot transforma exercițiile într-o experiență frustrantă. În loc să vadă procesul ca pe o oportunitate de dezvoltare, adolescentul îl poate percepe ca pe o sancțiune.

Opțiunea mai eficientă este orientarea către soluții specializate, precum un curs de dicție, unde feedbackul este oferit într-un cadru structurat, în care adolescentul se simte susținut. Dacă învățarea este ghidată de un profesionist, adolescentul are mai multe șanse să se simtă în siguranță și motivat.

Nu minimaliza posibilul efect emoțional al stigmatizării

O altă greșeală comună este minimalizarea efectelor pe care defectele de vorbire le au asupra adolescentului în grupul social. Deși intenția ta este deseori de a-l liniști, îi poți transmite, fără să vrei, că nu are voie să simtă ceea ce oricum simte.

În mediul școlar, diferențele de vorbire pot deveni rapid un motiv de tachinare sau excludere. Adolescenții sunt extrem de atenți la modul în care sunt percepuți de grup, iar orice element care îi scoate în evidență în mod negativ le poate afecta încrederea în sine.

Ignorarea impactului emoțional nu face problema să dispară. Din contră, poate accentua anxietatea socială, evitarea participării la ore sau teama de a vorbi în public. Sprijinul real începe prin recunoașterea faptului că, pentru adolescent, problema este importantă și are o soluție.

Nu-l corecta în mod public și agresiv

Corectarea în fața altor persoane, fie că este vorba despre familie, prieteni sau colegi, poate fi resimțită ca o expunere umilitoare. Chiar dacă intenția este bună, efectul poate fi unul opus.

Tonul agresiv sau iritat transmite mesajul că greșeala este inacceptabilă. În loc să îmbunătățească pronunția, adolescentul poate începe să evite situațiile de comunicare pentru a nu greși din nou.

Corectarea eficientă presupune discreție și calm. Feedbackul oferit în privat, într-un mod constructiv, are șanse mai mari să fie integrat. Comunicarea este un proces de învățare, nu un examen permanent.

Evită să-l compari cu alte persoane

Comparațiile sunt printre cele mai dăunătoare reacții. Replici precum „Uite, colegul tău vorbește perfect' sau „Sora ta nu a avut problema asta' nu îl motivează, ci îi creează nesiguranță.

Fiecare adolescent are propriul ritm de dezvoltare. Problemele de dicție pot avea cauze variate, iar comparația nu oferă soluții concrete. În schimb, poate alimenta sentimentul de inferioritate, afectându-i imaginea de sine.

Când accentul cade pe progresul său individual, și nu pe competiție, adolescentul capătă încredere cu mai multă ușurință. Obiectivul nu este ca adolescenții să vorbească perfect, ci să se poată exprima clar și confortabil.

Aproximativ 15% dintre adolescenți se confruntă cu probleme de dicție

Conform informațiilor prezentate de specialiști în domeniu, aproximativ 15% dintre adolescenți se confruntă cu diverse probleme de dicție. Așadar, nu este o situație rară sau izolată, chiar dacă pentru familia ta pare o provocare majoră.

Faptul că este un fenomen relativ comun nu înseamnă că trebuie ignorat. Dimpotrivă, intervenția corectă și timpurie poate preveni complicații precum anxietatea socială, evitarea vorbitului în public sau dificultăți în parcursul academic.

De multe ori, stigma și reacțiile nepotrivite ale celor din jur sunt mai dăunătoare decât defectul de vorbire în sine. Un adolescent susținut, încurajat și ghidat în mod profesionist are șanse reale să își îmbunătățească dicția și să își consolideze o imagine sănătoasă de sine.

Atunci când adolescentul simte că este înțeles și sprijinit, îmbunătățirea dicției este doar o altă etapă normală de dezvoltare, nu o etichetă care îl definește.

Foto: Freepik

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Libertatea
Ego.ro
Publicitate
Antena 1
Unica.ro
catine.ro
Mai multe din advertorial