Iulia Vântur, despre începuturile sale în India. Cum a fost remarcată, de fapt, vedeta: „M-au rugat să cânt ceva în română”

Un colind cântat spontan la o petrecere i-a deschis Iuliei Vântur drumul spre o nouă viață în India.

După ani de succes în televiziunea din România, Iulia Vântur a ales să își urmeze intuiția și să își refacă viața la mii de kilometri distanță, în India. Decizia de a renunța la o carieră stabilă în media pentru a explora o zonă artistică complet nouă – muzica – a fost privită cu scepticism de mulți, dar pentru ea a fost începutul unei transformări profunde.

„Am lăsat tot ce am creat în ani de muncă și am plecat. Toți au zis că sunt nebună”, a mărturisit vedeta într-un podcast.

Plecarea sa din România nu a fost parte dintr-un plan bine pus la punct, ci mai degrabă un răspuns sincer la o chemare interioară.

„Chiar dacă începi târziu în viață, într-un domeniu, poți să faci lucruri minunate, dacă te bagi 100%. Mulți spun: ‘Ajungi la 40 de ani, gata!”, a mai adăugat ea.

Cariera muzicală a Iuliei Vântur în India a început într-un mod neașteptat, departe de orice plan sau intenție asumată.

„Am mers în vacanță, eram la o petrecere, fiecare dansa, cânta. M-au rugat să cânt ceva în română. Singurul cântec care îmi venea în minte era La Betleem colo-n jos. Cum să cânt un colind acum? Nu-mi venea nimic altceva. Și am cântat asta. Le-a plăcut atât de mult colindul, încât au reeditat piesa și a devenit numărul 1. E o piesă superbă, într-adevăr. Le-a plăcut vocea mea, mi-au mai dat o piesă pe care să o cânt. (…) Niciodată nu m-am gândit că o să fie o carieră. Nu a fost nimic plănuit, m-am dus doar cu sufletul dechis. Pot să zic că ăsta e meritul meu. Am avut curaj să încerc altceva, dar altceva care îmi plăcea. Am senzația că am trăit vieți. Am trăit o viață la Iași, o viață la București și o viață în India”, a mai dezvăluit vedeta.

Chiar dacă experiențele sale pe scenă sunt astăzi aplaudate, începuturile au fost marcate de emoție, nesiguranță și momente de îndoială.

„De multe ori mi-a fost frică, pentru că simțeam că nu sunt capabilă, nu sunt pregătită îndeajuns, inclusiv cu muzica. Dar simțeam că în mine există putere să fac lucrul ăla”, a povestit Iulia Vântur.

Fascinată de cultură și de diferențele față de lumea în care trăise până atunci, a început să revină din ce în ce mai des, până când această țară i-a devenit acasă.

„Pe vremuri, prezentam „Dansez pentru tine”, eram la știri. Aveam o carieră frumoasă și îmi plăcea foarte mult ceea ce făceam. La un moment dat, s-a întâmplat că India a deschis o ușă pentru mine (…) E un tărâm fascinant – cultura, foarte multe lucruri care sunt diferite și interesante de descoperit.”

Iulia Vântur, despre cum a perceput-o presa din India

Într-un interviu recent, vedeta a vorbit despre cum a fost percepută de presa din India, în special în perioada în care a pășit pentru prima dată în industria de divertisment de acolo.

„Presa indiană nu știa cine sunt. Eu nu voiam să ies în evidență deloc. De-abia când am început să muncesc mai mult, să merg pe drumul ăsta, am acceptat să ies puțin la lumină. Era curiozitatea, eram un personaj nou în industria bollywoodiană. A fost curiozitate, apoi erau ușor intrigați, adică ce fac eu acolo? Sunt mulți cârcotași și acolo. Nu sunt atât de incisivi ca și aici. Ei înțeleg că oamenii au nevoie să își păstreze viața personală pentru ei înșiși, și atunci nu sunt atât de incisivi”, a explicat Iulia Vântur pentru Fanatik.

De asemenea, Iulia a vorbit și despre diferențele dintre stilul de viață din România și cel din India. Artista recunoaște că cel mai dificil a fost să se adapteze la aglomerația și zgomotul urban din marile orașe indiene.

„Cred că aglomerația, gălăgia… Nu e în București ca în India, e mult mai multă agitație acolo. Și pentru mine a fost o trecere neașteptată, dar în același timp știam cât de mult îmi doream asta. Eram pasionată de muzică și înainte, dar mi-a adus viața bucuria de a transforma asta în carieră. E chiar o binecuvântare să cânt și să bucur oamenii cu asta. E o mare diferență, dar eu spun că toți suntem niște diamante, pe care atunci când le șlefuim avem diverse fațete care strălucesc, doar că trebuie să le șlefuim.”