Și bărbații pot trece printr-o perioadă critică, însă, spre deosebire de femei, de cele mai multe ori ei nu verbalizează. Cum să recunoști situația dificilă.
Când o femeie trece printr-o perioadă critică, cel mai probabil știe toată lumea. De la familie, la prieteni, la colegii de serviciu. Femeile au fost învățate că e în regulă să își asume vulnerabilitatea, că pot fi slabe și se pot ventila. Bărbații în schimb poartă pe umeri povara masculinității, marca dominanței și a lui a fi puternic. Astfel încât atunci când ajung într-un impas emoțional, de cele mai multe ori le este mult mai dificil să gestioneze, comparativ cu femeile.
Poate partenerul tău nu este de fel prea comunicativ, iar în contextele tensionate se retrage și mai mult în sine, încât ai senzația că este fizic lângă tine, dar mental extrem de departe. Și chiar ai dreptate. Este focusat pe analiza problemei, pe găsirea unei soluții. Întrucât știm deja că femeile sunt concentrate pe emoții și scoaterea lor la suprafață, iar bărbații pe rezolvarea de probleme.
… prin comportamente mai mult sau mai puțin acceptabile. Poate să bea și să fumeze în exces, să se refugieze în jocuri video, să se autoliniștească prin pornografie sau jocuri de noroc. Merge excesiv la sală, aleargă sau pleacă aproape în fiecare weekend pe munte, unde face trasee absolut istovitoare, fără să dorească compania ta, sau maxim 1-2 prieteni.
Anxietatea se poate insinua treptat sau brusc, violent, prin atacuri de panică. Hiperventilează, simte nod în gât, ca o presiune de piept, are senzații de cald/rece, transpiră, amețește și se teme puternic să nu pățească ceva, să leșine, să facă infarct. Nu este exclusă vizita la camera de gardă în toiul nopții, însă analizele cardiologice ies de fiecare dată bune. Somnul este de proastă calitate, adoarme greu și se trezește de mai multe ori noaptea.
Și cel mai pedant bărbat poate cădea în ghearele stărilor depresive. Toate activitățile pe care înainte le făcea cu plăcere acum i se par complet neinteresante. Doarme mult și cu toate astea nu e niciodată odihnit. Nu mai are chef de nimic, nici să socializeze, iar viața sexuală lasă mult de dorit întrucât libidoul său este aproape de 0. Câteodată chiar și dușul este o corvoadă, iar simpla igienă devine deficitară. Sigur, există și depresia funcțională, în care este cumva pe linia de plutire, dar asta nu înseamnă că este mai ușoară decât o depresie mai invalidantă.
Aproape că nu poți să îi mai spui nimic fără să explodeze. În interiorul său furia, dezamăgirea, frustrarea clocotesc și ies la suprafață în contexte aparent banale și fără nicio miză conflictuală. Este agitat, nu mai are răbdare, capacitatea de a te asculta, de a urmări un fir epic este foarte redusă. Nu este exclusă nici agresivitatea față de tine, copii, obiecte sau animale. E mereu în defensivă și se simte constant atacat.
Își spune că este un eșec, un ratat, iar la nivel inconștient face toate demersurile pentru a-și dovedi asta. Poate fi afectată relația de cuplu, munca sa, relația cu familia sau prietenii. Fără să vrea are un comportament distructiv care îl menține în bucla în care se află, și pe care o agravează.
Foto: PR