Ștefan Zaharescu, director artistic Rockstadt Extreme Fest, despre ediția de anul acesta: „un festival pentru oameni”

Rockstadt Extreme Fest 2026 are loc la Ghimbav, în Brașov, între 27 și 31 iulie, ocazie cu care am vorbit cu directorul artistic Ștefan Zaharescu despre public, artiști și legătura dintre stil și muzică.

ELLE: Ediția din 2026 vine cu o schimbare fundamentală: locul desfășurării. Cum credeți că vă fi întâmpinată această mutare de comunitatea care s-a format în jurul festivalului?
Ștefan Zaharescu: Rockstadt a apărut ca o necesitate. În timp, festivalul a fost construit și consolidat de către o comunitate și este cu adevărat un festival construit de oameni și pentru oameni, fani ai acestei muzici. Decizia de a ne muta nu a fost luată peste noapte, însă realitatea este că spațiul de la Râșnov ne-a fost casa și în 2013 când am avut cel mult 2000 de oameni prezenți, și în 2025, când am reușit să depășim pragul de 10.000 de participanți pe zi. Dimensiunea spațiului a rămas aceeași. Însă necesitățile, atât ale festivalului, cât și a publicului și a trupelor, au crescut. Va rămâne însă un loc drag nouă și o parte esențială a istoriei acestui festival.
Cu siguranță că mutarea la Ghimbav a venit cu multe emoții, mai ales când vorbim despre un festival care are deja o istorie și o comunitate foarte atașată de locurile prin care a trecut. Dar Rockstadt este despre oamenii care vin, despre felul în care se întâlnesc, despre energia care se creează între scenă și public.
Ghimbavul este un pas firesc pentru noi. Ne oferă spațiul de care avem nevoie pentru a crește festivalul corect, cu infrastructură mai bună, cu mai multă libertate de construcție și cu posibilitatea de a primi publicul în condiții mai bune. Vom avea cele mai mari producții live văzute vreodată la un festival de profil din România. Doar din partea trupelor avem confirmate până în acest moment peste 40 de TIR-uri de producție, cu echipamente și elemente scenice în premieră pentru România.
Sigur, va exista nostalgie, dar cred că va fi înlocuită repede de sentimentul pe care-l ai când te muți într-o casă nouă, pe care ți-ai dorit-o. Noul spațiu ne oferă ocazia să punem în practica multe din ideile pe care le-am avut în toți acești ani, rămase doar pe foaie din lipsa spațiului.

ELLE: Festivalul este cunoscut pentru identitatea sa puternică în zona metal, care vine la pachet cu o estetică foarte recognoscibilă. Cum ați descrie felul în care arată publicul și performerii? Ce apreciați din punct de vedere creativ și identitar la această estetică?
Ștefan Zaharescu: Muzica rock și metal în sine este una din cele mai complexe și versatile genuri muzicale cunoscute omului. Dacă în anii ’90 și până la mijlocul anilor 2000 puteam vorbi de anumite tipare și stereotipuri legate inclusiv de partea estetică, cred că în 2026 genul a spart multe bariere, muzical și vizual.
Influențele sale sunt recunoscute inclusiv în genuri muzicale aflate la pol opus, iar publicul prezent la cele mai mari evenimente de profil internaționale a devenit și el unul din ce în ce mai divers. Cred că această bucurie de a trăi, de a fi prezent în moment fără a fi judecat a ajuns unul din cele mai comune și importante caracteristici a acestei comunități. Iar muzica își face simțită impactul inclusiv în fashion, să nu uităm că Marilyn Manson a defilat în acest an la Paris Fashion Week.
Una din particularitățile genului este întocmai că a apărut natural, din comunitate. Nu a respectat nici o regulă, ba chiar le-a spart și apoi redefinit.
Da, oamenii pot avea tricou negru, sau păr lung, bocanci și alte stereotipuri. Totodată îi vezi și cu cămașă albă, pantaloni de plajă sau un costum de banană. Dacă cineva care nu a fost niciodată la un festival de metal ar judeca doar după imagine, probabil s-ar aștepta la un haos total. În realitate, la Rockstadt Extreme Fest, vei găsi unul dintre cele mai respectuoase și mai bine închegate publicuri pe care le poți întâlni.
Același lucru îl vezi și pe scenă. E multă forță, multă energie, multă intensitate, dar în spate există o disciplină incredibilă și ani întregi de muncă. În rock, identitatea nu este un costum pe care îl îmbraci pentru show, e parte din poveste. De fapt, e parte din muzică.

ELLE: Ați declarat că Rockstadt este un eveniment pentru oameni, pentru comunitate, și nu neapărat o oportunitate de a satisface gusturile muzicale ale organizatorilor. Totuși, din lineup-ul de anul acesta, care sunt trupele cel mai pe gustul dvs. și de ce?
Ș.Z.: Am spus și în trecut, Rockstadt este un festival pentru oameni. În același timp, este un festival construit de către oameni. Dacă e să vorbim de gusturi personale, mă bucur că România a ajuns să țină pasul cu ce se întâmplă în Europa și să nu mai trebuiască să așteptăm 20 de ani până vom putea vedea o trupă care la un moment dat a fost contemporană.
Spre exemplu, Deafheaven vin cu unul din cele mai apreciate albume de profil din 2025, Perturbator și Igorrr rămân două din cele mai inovatoare nume ale scenei metal, apoi avem Slaughter To Prevail, care este revelația contemporană pe mapamond, plus nume că Northlane, Thy Art Is Murder, show-uri aniversare cu formații legendare precum Helloween și Accept, nume ale generației nu metal precum Godsmack, sau grandon, care este considerat pe bună dreptate noul Rage Against The Machine.
Plus Sabaton care, la ora actuală, după Iron Maiden, este cea mai de succes formație de heavy metal de pe mapamond. Cu un show vizual pe măsură. Pentru mine, un guilty pleasure, să spun așa, este The Gathering. Este o formație care mi-a marcat copilăria și pe care nu am încetat niciodată să o ascult. Sunt atât de multe nume cu care ne putem mândri.
Frumusețea lineup-ului Rockstadt 2026 este tocmai diversitatea lui, din punctul meu de vedere.

ELLE: Ediția de anul acesta include artiști precum The Prodigy și Marilyn Manson. Cum își găsesc aceștia locul printre celelalte trupe, care urmăresc o linie mai tradițional legată de metal?
Ș.Z.: Nu cred că Rockstadt a urmat vreodată o direcție tradițională. Nu e prima dată când experimentăm, spre exemplu în 2024 ultima zi de festival a fost închisă de Pendulum. Deseori am trecut de granițele tradiționale, iar cele mai recente exemple care îmi vin în minte sunt concertele The Dropkick Murphys și Sleep Token din cadrul festivalului. Cum am amintit mai sus, această muzică a spart demult barierele convenționale. Referința și impactul său cultural contemporan nu pot fi ignorate.
Cred că discuția asta apare doar dacă privim genurile muzicale că pe niște sertare foarte stricte. Noi nu construim lineup-ul cu un tabel Excel în care bifăm dacă o trupă este sau nu este metal. Ne uităm la impact, la energie și la felul în care un artist funcționează în fața publicului.
The Prodigy, de exemplu, au probabil mai mult ADN comun cu spiritul unui festival de metal la fel de mult că trupe mult mai relevante în acest segment muzical. Intensitatea, agresivitatea, sentimentul de eliberare pe care îl creează în fața zecilor de mii de oameni – toate acestea sunt lucruri pe care publicul nostru le înțelege instinctiv.
La fel și Marilyn Manson. Vorbim despre un artist care a influențat generații întregi de muzicieni din zona rock, metal și industrial și care a împins constant limitele culturii alternative.
Rockstadt s-a născut din cultura metal, dar nu a fost niciodată despre granițe trase cu rigla. Pentru noi, acest extrem a fost mereu mai mult decât un gen muzical. Din perspectiva asta, prezența unor artiști precum The Prodigy sau Marilyn Manson nu este o excepție. Este perfect firească.

ELLE: Cum reușește festivalul să își păstreze identitatea, diversificând în același timp plaja de artiști?
Ș.Z.: Cred că cel mai important lucru în toți acești ani a fost să nu ne pierdem identitatea. În același timp am vrut să și experimentăm, să educăm, să facem cunoștință cu modul în care această muzică și aceste evenimente evoluează în toată Europa și în lume. Am reușit toate aceste lucruri într-un mod organic și fără a sacrifica principiile în care credem. Nu e un lucru ușor. Iar faptul că toată această comunitate a fost construită într-un mod organic este de departe cel mai mare câștig.
Este important să nu confunzi identitatea cu rigiditatea. Dacă rămâi exact la fel timp de zece ani, nu îți protejezi identitatea, ci refuzi să crești. La fel și când vorba de comunitate. Obiectivul este să o extinzi, să o prezinți publicului. Practic, să crești.
Pentru noi, întrebarea nu este „este metal sau nu este metal?”. Întrebarea este „aparține universului Rockstadt?”. Sunt două lucruri foarte diferite.
Când alegem un artist, ne uităm la autenticitate, la energie, la impact și la felul în care completează experiența festivalului. Uneori răspunsul vine din zona metalului clasic, alteori din industrial, hardcore, punk sau alte teritorii apropiate. Dar există întotdeauna un fir roșu.
Publicul nostru este mega inteligent și open minded. Nu respinge noutatea, aș zice că mai degrabă respinge artificialul.
Până la urmă, identitatea unui festival nu se păstrează construind garduri în jurul ei. Se păstrează având suficientă claritate încât să știi cine ești, chiar și atunci când evoluezi.

ELLE: Ce ați spune că e reprezentativ pentru identitatea Rockstadt Extreme Fest?
Ș.Z.: Oamenii. Dragostea pentru muzică și pentru cei din jur. Înainte de lineup, înainte de producție, înainte de orice altceva, Rockstadt este despre oamenii care vin acolo și simt că aparțin.
Ce face festivalul special este felul în care publicul se comportă, felul în care artiștii simt scena, felul în care orașul ajunge să fie parte din experiență.
Rockstadt este un festival dur ca sunet, dar foarte uman ca spirit.

ELLE: Lumile muzicii electronice și metalului au fost văzute tradițional drept distincte. Ce înseamnă prezența The Prodigy pentru acest festival și evoluția lui?
Ș.Z.: The Prodigy nu e singurul exemplu în acest sens. Un exemplu mult mai complex este Nine Inch Nails, unde Trent Reznor a devenit sinonim cu această intercalare conceptuala a muzicii rock, industrial metal cu sonoritățile și subgenurile muzicii electronice. Totodată, Reznor cred că e exemplul perfect dacă e să ne uităm de ce metalul nu se mai limitează strict la genul său muzical.
În ce privește The Prodigy, este formația care în anii ’90 a unit metaliștii cu raverii. Inclusiv în România. Pentru cei mai bătrâni, concertul de la Sala Polivalentă rămâne un moment de impact cultural. Au fost ascultați de oameni din zona electronică, punk, rock, metal, rave. Nu au aparținut niciodată unei singure categorii.
Prezența lor la Rockstadt spune ceva despre felul în care evoluează publicul. Oamenii nu mai consumă muzica în sertare atât de stricte. Pot asculta black metal, apoi industrial, apoi techno, apoi hardcore. Nimeni nu judecă, toți face parte din aceeași comunitate. Ce contează este intensitatea și adevărul experienței live.

ELLE: Marilyn Manson a fost ținta unor acuzații serioase – luați în considerare astfel de lucruri atunci când invitați un artist? Cum vă gândiți la aceste lucruri?
Ș.Z.: Luăm în calcul toate informațiile relevante atunci când construim line-up-ul unui festival de dimensiunea Rockstadt. Dar cred că este important să facem o distincție foarte clară între acuzații, opinii și fapte.
Nu cred că rolul unui festival este să se substituie instanțelor sau să pronunțe verdicte. Trăim într-un stat de drept și există mecanisme care există exact pentru asta.
În cazul lui Marilyn Manson, au existat ani întregi de investigații, procese și o expunere publică uriașă. Noi ne uităm la realitatea faptelor și la situația existentă în momentul în care luăm o decizie, nu la zgomotul din jurul lor.
Dincolo de asta, Marilyn Manson este unul dintre artiștii care au influențat profund cultura rock și alternativă a ultimelor decenii și credem că locul lui în line-up-ul acestei ediții este pe deplin justificat din perspectivă artistică. Responsabilitatea noastră este să oferim publicului un festival sigur, bine organizat și o experiență muzicală extraordinară. Asta este zona în care ne concentrăm energia și expertiza.

ELLE: Faptul că an de an ați adus artiști de calibru mare trebuie să aibă un impact asupra percepției internaționale a României. Cum a evoluat această percepție?
Ș.Z.: Cred că cea mai mare schimbare este că nu mai trebuie să explicăm unde este România. În 2013 era extrem de dificil de convins formațiile să vină în Romania. Sau în Europa de Est. De altfel, erau o mână de trupe care acceptau să cânte aici. Gradual, reputația s-a schimbat, nu doar pentru scena de rock/metal, ci pentru tot ce înseamnă sectorul de entertainment din România. Asta mulțumită unor oameni care și-au sacrificat timpul, energia și viața pentru muzica pe care o iubesc.
Rockstadt e un bun exemplu pentru ce poate însemna un festival ca impact internațional. Avem în fiecare ani mii de oameni care ne trec pragul. Unii vin chiar din America de Sud sau Australia. România este un loc binecunoscut în rândul celor din industrie.
În lumea festivalurilor, reputația se construiește din experiențe. O trupă vine, are un show bun, este tratată corect, pleacă acasă și vorbește cu alte trupe. Un fan vine din Germania, Franța sau Marea Britanie, petrece câteva zile aici, se întoarce anul următor cu încă trei prieteni. Așa se schimbă percepțiile cu adevărat.
Însă exista un detaliu mai important ca orice festival. Concertele de club. Clubul vă rămâne mereu ADN-ul oricărei industrii sănătoase, iar fără cluburi festivalurile nu pot exista, iar artiștii nu pot evolua și nu pot fi descoperiți. Una din mândriile personale este că Rockstadt-ul a fost și este în continuare un pilon esențial pentru dezvoltarea industriei de touring de profil în România. Dacă la începutul anilor 2010 puteam numără show-uri anuale pe degetele a două mâini, astăzi putem numără show-uri sold out în București, cu artiști de profil, în fața a mii de oameni. Chiar și lunar.

ELLE: Genurile muzicale devin tot mai fluide. Ce aduce fresh această deschidere a nișelor?
Ș.Z.: Muzica e într-o continuă schimbare și într-o continuă evoluție. Cum, spre exemplu, muzica electronică și influențele hip hop și-au găsit locul în muzica rock și metal, același lucru s-a întâmplat și viceversa. La fel, și partea cinematografica și-a găsit locul în show-urile live metal. Sunt trupe cu o producție vizuală impresionantă și construite de specialiști pentru a simula un lungmetraj. Eu cred că muzica bună se poate găsi în aproape orice gen muzical. Și cred că publicul de azi este mult mai interesat de o muzică și influențe mai experimentale, mai ieșită din comun, de artiști cărora nu le e frică să îndrăznească și să spargă barierele convenționale.
Muzica aduce viață. Orice scenă care rămâne complet închisă riscă să se repete. Nu spun că trebuie să amesteci totul cu orice preț, dar cred că e sănătos că publicul să fie provocat. Iar asta a făcut mereu muzica rock.
Metalul a fost mereu un gen care a absorbit influențe: clasic, electronic, folk, industrial, punk, hardcore. Diferența este că acum aceste treceri sunt mai vizibile. Un artist electronic poate avea o energie mai grea decât multe trupe rock. O trupă metal poate avea momente aproape cinematice sau experimentale.
Pentru public, asta înseamnă descoperire. Pentru festival, înseamnă că poți construi o experiență mai amplă, fără să îți pierzi centrul.

ELLE: Cum ați perceput evoluția publicului Rockstadt de la an la an?
Ș.Z.: Știi ce e interesant? De obicei, când un festival crește foarte mult, apare riscul să devină impersonal. La Rockstadt s-a întâmplat exact invers.
Avem oameni care vin de la primele ediții și care încă își amintesc cum arăta festivalul când era mult mai mic. În același timp, vedem în fiecare an o generație nouă care descoperă scena asta și își face propriile amintiri aici. Mi se pare unul dintre cele mai sănătoase semne că faci ceva bine.
Și mai e ceva. Acum câțiva ani, mulți veneau pentru câteva nume mari din lineup. Astăzi, tot mai mulți vin pentru festivalul în sine. Își planifică vacanța în jurul lui, stau toate zilele, descoperă trupe pe care nu le știau, se reîntâlnesc cu prieteni din alte țări. Practic, concertele au rămas motivul pentru care vin, dar comunitatea este motivul pentru care se întorc.
Pentru mine, asta este probabil cea mai mare evoluție. În momentul în care oamenii nu mai cumpără un bilet doar pentru niște trupe, ci pentru sentimentul că vor să fie aici, înseamnă că festivalul a devenit ceva mai mare decât lineup-ul lui.

ELLE: Cum arată lifestyle-ul care ar surprinde cel mai bine spiritul Rockstadt?
Ș.Z.: Pentru mine, lifestyle-ul Rockstadt nu este despre cum arăți. Este despre pasiunea dusă până la capăt. Despre oameni care traversează continente pentru un concert. Care își programează concediul cu un an înainte. Care își fac prieteni pe viață pentru că s-au întâlnit în fața unei scene la două noaptea.

ELLE: Ce include festivalul de anul acesta, pe lângă lineup-ul deja anunțat? Ce experiențe îi așteaptă pe participanți?
Ș.Z.: Evident, punctul de plecare rămâne muzica. Dar cred că am depășit de mult momentul în care un festival înseamnă doar o succesiune de concerte.
Anul acesta, avem avantajul unei locații noi, care ne permite să facem multe lucruri mai bine și mai confortabil pentru public. Dar, dincolo de infrastructură, îmi plăcea ideea că experiența începe să se extindă dincolo de perimetrul festivalului.
Poți să-ți petreci ziua plimbându-te prin Brașov, să intri într-un muzeu, să bei o cafea în centru, iar câteva ore mai târziu să fii în fața scenei la unul dintre cele mai importante festivaluri de metal din Europa. Nu multe locuri îți oferă contrastul ăsta.
Cred că, dacă vii la Rockstadt anul acesta, cel mai bine este să nu îți faci planul prea strict. Lasă loc și pentru surprize. Știi cum e, de multe ori cele mai bune povești dintr-un festival sunt cele pe care nu le aveai în program.

ELLE: În ce fel diferă un astfel de eveniment, care se întinde pe parcursul a câteva zile, de un singur concert?
Ș.Z.: În primul rand, asistăm la o premieră. Avem peste 40 de TIR-uri de producție și peste 40 de nightlinere ce vor aduce în România aceleași producții pe care artiștii le prezintă la cele mai importante evenimente de profil din lume. Sunt show-uri gândite special pentru scene mari, pentru festivaluri. Din acest punct de vedere, este una din cele mai complexe producții bifate vreodată de un festival din România.
Apoi, un concert este despre un artist. Un festival este o întreagă poveste împărțită pe mai multe capitole. La un concert ai o destinație clară. Vii pentru un nume, vezi show-ul și pleci acasă. La un festival de câteva zile lași puțin controlul la intrare și vezi unde te poartă experiența. Poate să fie pentru formațiile pentru care ai plătit acel bilet. Poate să fie pentru că ai nimerit întâmplător la o scenă și te-ai îndrăgostit de un nume pe care îl auzi pentru prima dată. De multe ori e vorba de oamenii pe care îi cunoști, oamenii pe care peste câțiva ani ajungi să îi numești prieteni. Sau locul în care te vei îndrăgosti. Alteori cele mai bune amintiri vin din locurile în care nici nu plănuiai să fii.
Cred că de aceea oamenii dezvoltă o relație diferită cu un festival. Nu își amintesc exclusiv ce artiști au văzut. Își amintesc cum s-au simțit acolo.