RUXX: ce se întâmplă când vine viața peste tine

Serialul Ruxx debutează pe 8 martie (odată cu lansarea HBO MAX în România) ocazie cu care Elle a stat de vorba cu Raluca Aprodu și cu Mădălina Craiu, actrițele care interpretează personajele principale , două surori cu viziuni complet diferite asupra lumii, despre ce aduce acest nou proiect în felul în care se reflectă viețile femeilor de la noi la tv.

RUXX: ce se întâmplă când vine viața peste tine

Cu câteva săptămâni înainte de premiera Ruxx, le-am descusut pe Raluca Aprodu (Rux) și Mădălina Craiu (Cristina) despre munca la serialul scris de Vera Ion și regizat de Iulia Rugină și Octav Gheorghe, o dramă cu accente satirice despre așteptările și relațiile tinerei generații din România. Cele două întruchipează în serial două surori într-o relație tensionată, la problemele cărora se adaugă presiuni profesionale și provocări cu care toate putem empatiza, fie că e vorba despre relații toxice, misoginism, bariere sociale sau chiar propriile blocaje. Poveștile lor și ale celorlalte personaje (interpretate de Alina Chivulescu, Ioana Bugarin, Șerban Pavlu, Alec Secăreanu etc.), surprinse în momente de răscruce ale vieților lor, vorbesc în egală măsură despre cât de diferite, dar și cât de apropiate le sunt drumurile, și despre cum empatia și curajul de a fi așa cum sunt reprezintă deseori chei pentru a trece peste aparentele diferențe.

ELLE: Ați filmat Ruxx în plină pandemie, în 2020. Cum a fost?

RALUCA APRODU: Nu știu dacă am îmbătrânit ori suntem la capătul puterilor, am impresia că am filmat în altă viață. Fata care a filmat la acest serial nu are nici o legătură cu cea care stă de vorbă cu tine. E o situație ciudată, m-am deconectat, deși a trecut doar un an. Dar a fost viața în felul ăsta pentru toți… E foarte important un detaliu: noi avem două pandemii diferite, înainte și după vaccin. Noi am filmat după carantină, înainte de vaccin. Nu se știa nimic, iar condițiile de lucru au fost halucinante. Încă nu știu cum am reușit să ducem la bun sfârșit un proiect de șase luni și nimeni s-a îmbolnăvit. Mai puțin eu, care am făcut Covid, dar în pauza de trei săptămâni de la filmare, lucru pentru care mi s-a promis și o statuie. Nu ne plângem de milă, dar imaginează-ți că, după trei luni, încă nu văzuserăm cum arată oamenii din echipă fără mască. Stăteau cu măști 13-14 ore pe zi și la un moment dat și cu ochelari, și cu salopete. Foarte greu a fost.

ELLE: Erați izolați? Cum a funcționat?

RALUCA APRODU: Ne testam PCR o dată la două zile și am funcționat ca o echipă de oameni responsabili. Ne-am autoizolat fiecare cum puteam, în afară de faptul că mergeam doar la filmare și acasă. Nu exista să mă întâlnesc cu un om la o cafea, mă gândeam că sunt responsabilă de joburile a o sută de oameni. Dacă mă îmbolnăveam, se oprea totul. Toți am ținut cont de asta. Ne-am dat seama că nu-i de glumit.

MĂDĂLINA CRAIU: Să știi că suntem adaptabili și aia era normalitatea noastră. E ciudat, se schimbă normalitatea, ne obișnuiserăm cu un stil de viață în care erai testat de două-trei ori pe săptămână, ne-am și izolat. De aceea la filmări ne-am legat într-o dinamică care poate să pară ciudată. Deși sunt condiții atipice, nu pot să zic că ne-au influențat negativ. Devine totul familiar, suntem legați, te leagă pandemia, Covid-ul, toți suntem împreună, suferim cu nasurile iritate și cu distanța dintre noi, pentru că uneori nici nu aveam voie să stăm împreună.

ELLE: Cum ați ajuns în proiectul ăsta?

RALUCA APRODU: În urma unui casting. Eu am dat casting în decembrie 2019, apoi două probe online și apoi am dat o probă cu Mădălina, în iunie 2020.

MĂDĂLINA CRAIU: În general la proiectele mai mari casting-ul este un proces care durează mult, cu multe probe, și probă de chimie, e minuțios. Și există acest mit că actorii își aleg rolurile, dar realitatea este că suntem în România și proiectele sunt destul de rare. Când îți vine un casting, nu te gândești dacă vrei să faci neapărat un rol. În principiu vrem să ne facem meseria și majoritatea rolurilor ne găsesc într-o poziție de tipul: ce aș putea să dau din mine și să scot mai bine pe un rol, oricare ar fi el? Evident, atunci când e ceva substanțial, cum e acest proiect, cu atât mai tare te încarci de faptul că este un proiect bun, că poți să te desfășori, că ai timp, că materialul te interesează. Găsești tot felul de resorturi.

RALUCA APRODU : Eu am o conduită profesională încă de la început. Nu am refuzat în viața mea un casting, mă duc oriunde sunt chemată. Evident, au fost proiecte pe care le-am refuzat pentru că ori simțeam că nu le pot face sub nici o formă în direcția pe care o voia regizorul, sau că m-aș fi chinuit cu ceva care nu mă interesa. Dar au fost rare și puține, nu am zis niciodată că nu vin la casting.

MĂDĂLINA CRAIU: Apoi, tu știi deja care este direcția ta și investești în unele proiecte, și se simte și se vede, întotdeauna cele în care ești mai implicată sunt cele la care răspund și oamenii din jur. Și în felul ăsta te caută rolurile, ajungi să fii distribuit în ceva ce se vede că e în direcția ta.

ELLE: Ce vi s-a potrivit vouă în scenariul Verei? Ce ați găsit în personaje?

MĂDĂLINA CRAIU: Personajele sunt făcute astfel încât să existe în contrapunct, fiicele aceleiași familii disfuncționale, dezvoltate în direcții diferite. Rux este cea responsabilă, iar Cristina este cea total iresponsabilă, al doilea copil, lăsat de izbeliște, care merge într-o direcție neverificată și ajunge să învețe niște lucruri greșit. Cred că linia ei principală este impulsivitatea, dar nu e niciodată rău intenționată. Dar, din impulsivitate și imaturitate, face câteodată niște lucruri incomode. Parcursul ei este unul de tipul coming of age, ajunge să se maturizeze, mai ales prin relația cu sora ei, care se modifică substanțial. De unde era foarte dependentă, o să vedeți că Rux își vede de ale ei și Cristina trebuie să-și dea seama ce-și dorește de la viața ei.

RALUCA APRODU: Eu am o soră mai mare, căreia îi datorez tot ce sunt astăzi. Diferența dintre noi e foarte mică, deci în viața mea eu am fost Cristina. Trăind experiența zi de zi, pot să spun că nu e un clișeu. Statutul de soră mai mare este o chestie inconștientă, care se propagă de la părinți, trebuie să aibă grijă de sora mai mică. Ea este mai alintată într-un fel, fie și doar pentru că sora mai mare trebuie să fie responsabilă. Noi, ca popor, creștem cu asta: tu ești sora mai mare, tu știi mai bine, să învețe de la tine, să fii un exemplu. Și atunci am folosit experiența personală, văzând-o pe sora mea crescându-mă pe mine și încercând să înțeleg. Sora mea nu este nici pe departe un om mai puțin curajos, cu mai puțină strălucire decât eram eu, doar că locul ei de a-și manifesta aceste porniri a fost foarte limitat din cauza acestui statut. Așa am abordat chestia asta. Ce mi-a plăcut la scriitura Verei și în serialul nostru este că acest lucru se vede, a fost lăsat să respire în anumite scene. Că, de fapt, sunt doi oameni, nu niște fantoșe, nu există femeia în control și cea cu probleme. Toată lumea are probleme și toată lumea încearcă să trăiască o viață cât se poate de normală într-o societate pe care nimeni nu o mai înțelege.

Chiar vorbeam cu cineva despre statutul femeii; eu nu știu ce statut are femeia. Mama mea avea copii la vârsta mea, eu am 37 de ani, nu am, nu sunt măritată. Nu că nu mi-am dorit, dar nici nu doresc neapărat. Presiune există. Este prea devreme să ne comportăm ca și cum emanciparea femeilor ar fi aprins un bec și toate suntem brici. Nu suntem. Nu suntem chiar o generație de sacrificiu, dar eu, înaintea mea, nu am la cine să mă raportez, nu sunt femei care să fi trăit vremurile și viața mea. E o realitate. E un fel de confuzie normală, când îți dai seama că nu e nimic greșit cu tine și că te adaptezi. Și cumva, în scenariul Verei și din serialul nostru, indiferent cum se prezintă personajele, pe parcurs o să vezi că te poți raporta just și la Rux, și la Cristina, și la personajul lui Pavlu, și la personajul Alinei, și la cel al Ioanei Bugarin. Nu e o singură culoare. Despre asta e vorba de fapt.

ELLE: A fost important pentru voi faptul că serialul e scris de o femeie, regizat în mare parte de o femeie, că sunt roluri feminine puternice?

RALUCA APRODU.: O să zic un lucru pe care vreau să mi-l asum. Pentru mine important este să fie oameni talentați, mai puțin mă interesează dacă cine-a scris, cine regizează este femeie sau bărbat, ci că sunt oameni competenți. Nu pot să fiu ipocrită, m-am bucurat că sunt patru personaje feminine cu carne, că s-a scris asta. Probabil, da, o femeie ar putea scrie roluri de femei un pic altfel decât un bărbat, nu neapărat mai bine sau mai rău. Dar când m-am dat un pas în spate și am văzut că regizoarea este femeie, scenarista este femeie, rolurile principale sunt feminine, m-am bucurat. DOP-ul este tot o femeie. E frumos, dar am privit-o ca pe ceva normal, nu ca și când aș fi cucerit Everestul.

ELLE: Vi se mai întâmplase să fiți într-un astfel de context?

RALUCA APRODU.: La filmare, nu cred.

MĂDĂLINA CRAIU: Nici mie. A contat, dar mai puțin profesional. A fost foarte interesant ce s-a întâmplat cu noi. Am comunicat și, din cauza pandemiei poate, am descoperit că traversăm același tip de problematici în viață. Și te ajută să ai un mediu de femei care trec prin lucruri similare. Din punctul ăsta de vedere pe mine m-a ajutat și a avut relevanță foarte mare în viața mea.

RALUCA APRODU: E o presiune pe subiectul ăsta, mi se pare că am o presiune să-mi aleg foarte bine cuvintele. Dar asta nu înseamnă că nu m-am lovit de patriarhat, nu înseamnă că nu m-am simțit amenințată. Sunt femeie trăită în secolul ăsta și-aș fi o ipocrită să zic: vai, ce ușor mi-a fost în viață.

ELLE: Și serialul este despre asta, într-o măsură.

RALUCA APRODU: Serialul este despre realitate. Și anumite momente din viață. Sper să se înțeleagă. Nu se generalizează, sunt poveștile unor femei care pot fi ale tale, cu care te poți identifica, dacă nu până la capăt, cu anumite bucățele din viața unei femei. Cumva se vorbește despre realitatea vremurilor pe care le trăim, din punctul de vedere al unor personaje care sunt femei. Dar nu cred că e un serial pentru femei. Și personajul lui Alec ➤
Secăreanu este într-o căutare personală, cot la cot cu noi. Iar femeile cred c-or să rezoneze foarte mult, chiar și mai mici, și mai mari.

MĂDĂLINA CRAIU: Sunt patru personaje feminine și toate au vârste și statut diferite. Cumva se atinge și adolescența târzie, și vârsta de 30+, și de 40.

ELLE: Și, în plus, atinge o mulțime de teme arzătoare, are și o temă queer, are și o temă politică. Cum ați navigat printre toate?

RALUCA APRODU.: Pentru că asta e realitatea. Oricât am vrea să ni se pară unele lucruri mai importante ca altele, în mijlocul acestor modificări sociale, culturale, e imposibil să mai facem serial care să nu atingă și temele alea, fiind vorba despre oameni vii. E ce se întâmplă în zilele noastre. Oricât ai vrea să te ții de departe de politică sau poate de comunitatea LGBTQ+ sau de orice altă temă despre care cineva ar putea spune că nu-l interesează, tot te lovești de ele. Și atunci de asta sunt parte din serial: sunt parte din viețile noastre, fie că unora le place sau nu.

MĂDĂLINA CRAIU: Eu nu cred că oamenii sunt neapărat revoluționați de genul acesta de teme. Dacă vorbesc cu bunicii mei despre ele, evident că au o privire mai simplistă, dar niciodată nu am avut sentimentul că sunt homofobi sau misogini. Au o formă de înțelegere umană, chiar și pentru lucruri pe care nu le înțeleg până la capăt. Aleg să nu judece, ci doar să zică: mă, mamă, e ceva ce eu nu înțeleg, dar să fie bine toată lumea. Cred că ne păcălim foarte tare cu taberele asta, ele nu există de fapt.

ELLE: Serialul atinge și tema generațiilor, a confuziei unei generații care își dorește plecarea, pentru că acest loc nu pare suficient de bun.

RALUCA APRODU.: Plecarea lui Rux are legătură cu alte motive, nu le divulg. Dar există o confuzie, și are legătură cu diluarea diferențelor între bărbați și femei, în ultimii ani. Ca femeie mă întrețin singură, nevoia mea de la un partener poate fi cel mult sufletească, sub nici o formă materială. Și atunci, crescută astfel, efortul meu de la 16 ani s-a dus în zona asta: trebuie să fac bani, să-mi cumpăr o mașină, o casă. Tot ai nevoie de conexiune emoțională, dar automat planul personal ajunge pe locul al doilea, unde, cu ani în urmă, să-ți găsești un rost însemna un partener sau să fii mamă (ceea ce nu este un lucru rău). Cred că asta este confuzia. Muncești să-ți faci o carieră și la un moment dat, fără să vrei, îți dai seama că viața personală ajunge să fie pe planuri mai mici. Dar vine viața peste tine și ești obligată să decizi, oricât ai vrea să mai bagi sub preș.

MĂDĂLINA CRAIU: În cazul Cristinei se simte mai tare conflictul între generații, în relația dintre ea și părinți. Ce își dorește ea să facă nu intră în așteptările lor. Ce înseamnă asta, să faci o emisiune? Să fii jurnalistă? Fă ceva care să aibă importanță, uită-te la soră-ta, se descurcă, tu ce faci cu viața ta? Și acest conflict are legătură cu felul în care este societatea acum, care nu-mi permite neapărat să mă duc într-o direcție neconvențională, chiar dacă am nevoie. Și Cristina va învăța să apere ce-și dorește, chiar dacă nu este în concordanță cu ce-și doresc părinții ei. E o postură în care m-am regăsit de multe ori. Dacă e ceva de care sunt mândră și mi se pare că e un lucru pe care generația noastră chiar îl învață, e acest moment în care-ți dai seama că trăiești în altă epocă, în altă lume, cu alte ancore și în alte valori, și că ce contează pentru tine este valid, conform timpului pe care îl trăiești. Și că ai nevoie să te ocupi de asta, să crezi, să știi să exprimi asta, astfel încât să fii susținut.

ELLE: Ce ați pus din voi, din experiențele voastre, în roluri?

RALUCA APRODU.: Eu am învățat târziu ce înseamnă să fii un om asumat. Mi se pare că se pune foarte multă presiune pe omul simplu, cum mă consider, să aibă all figured out. Și aș vrea să transmit un mesaj. E OK că habar nu ai. Vine un moment când tragi două frâne și spui: hai să văd ce-mi doresc, nu ce ar trebui să-mi doresc. Și începi să înțelegi că asumarea înseamnă liniștea pe care ești obligată să ți-o găsești într-o gălăgie continuă, care se întâmplă și în jurul tău, și înăuntrul tău. Eu sunt adepta principiului să dai mai puțin vina pe alții, dar mai puțin și pe tine. Aici am rezonat foarte mult cu Rux. Până la urmă nici unul dintre personaje nu face nimic greșit, intervine viața și ești obligat să începi să trăiești un pic mai conștient și să-ți construiești un set de valori personal. Făcând niște greșeli, ceva ce poate să arate haotic te aduce mai aproape de tine. Parcursul meu a fost așa și m-am bucurat când l-am găsit în scriitura acestui personaj care mi-a fost foarte drag și cu care a fost extrem de empatică.

MĂDĂLINA CRAIU: La mine au fost surprize. Când am citit-o prima oara pe Cristina, am regăsit-o foarte departe de mine ca structură, temperament, caracter. Am această meteahnă, îmi place mult să înțeleg personajele, și mi-am dat seama că de fapt semăn mai mult cu Cristina decât îmi imaginam și că doar ne-am manifestat diferit. Cumva a început să-mi fie foarte dragă când mi-am dat seama că nu suntem atât diferiți noi, toți. Parcursul ăsta pentru a-ți găsi drumul, a crede în el, e o chestie cu care m-am confruntat și mi s-a părut foarte frumos că găsește curajul să se ducă spre ce își dorește și că are și abilități în această direcție. E o revelație foarte frumoasă și o transformare pe care o are și Cristina. Sunt mândră de ea. Mai sunt mici chestii. Deși nu vorbim neapărat de condiția femeii oprimate, este adevărat că te întâlnești din când în când cu bărbați care nu răspund imediat la egal, în raport cu femeile. Cristina e foarte liberă în manifestare, inclusiv vestimentar. Și în momentul în care are un decolteu considerabil, sunt bărbați care o identifică doar cu asta. Ce-mi place este că ea nu se dezechilibrează niciodată. E o realitate pe care o acceptă și interiorizează atât de liber și de sănătos, încât nu are nici o problemă în a o demonta de fiecare dată. Așa este, am un decolteu generos, fusta foarte scurtă, ce voiam să spun? E un interviu pe care vreau să-l fac. Și asta mi se pare o raportare foarte mișto. Mai degrabă decât să se fi simțit jignită, acceptă, ca pe o realitate perfect demontabilă. Am înțeles raportarea ta, să trecem peste. S-ajungem la ce ne interesează.

RALUCA APRODU.: Vreau să mai adaug ceva. Se tot scrie și se tot spune să fii tu, dar ca să faci asta, în primul rând trebuie să-ți dedici timp ca să afli cine ești. E un fel de naștere destul de greoaie, în care trebuie să dai la o parte tot ce credeai că știi despre tine, ți-a fost insuflat din copilărie sau din societate, să ieși din locul în care lumea vrea să te bage. La Cristina este o dovadă de inteligență faptul că decide să nu lupte cu ceva ce nu poate schimba. Și în sensul acesta cred că serialul este despre cum te regăsești pe tine. Lucru care nu vine neapărat la 15 ani, poate să vină și la 40, nu e un timing care, odată ratat, nu se mai întoarce. Un serial arată punctele culminante ale vieții unui om, momente în care personajele aleg să meargă pe drumul sufletului lor mai mult decât pe drumul impus de alții.

ELLE: În final, ce ați vrea să înțeleagă lumea din rolurile voastre?

MĂDĂLINA CRAIU: Că lumea este nuanțată, că nu e totul doar în alb și negru și că griurile sunt foarte mișto.

RALUCA APRODU.: Și mi-ar plăcea să rămână cu senzația clară că, oricât de imprevizibilă sau împotriva ta poate părea viața, sunt două lucruri importante. În primul rând, oamenii pe care îi ai în jur. Și, în al doilea rând, să nu te mai sperie atât de mult necunoscutul. Nu e întotdeauna atât de rău să nu știi ce urmează. E posibil să se întâmple și bine.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Antena 1
Publicitate
substantial.ro
Unica.ro
Mai multe din lifestyle