Ai observat că partenerul te minte? Cum să adresezi asta în mod corect

Nu e deloc plăcut să descoperi că partenerul te minte și nici sănătos să ignori asta ori să îi găsești scuze plauzibile.

Toată lumea minte? E relativ. În același timp nu orice minciună are același impact. Contează miza, ce ascunde, dacă e vorba despre un aspect profund, extrem de important, ori despre un detaliu minor. Și, desigur, mai contează și cât de des se repetă. Pentru că un element banal poate fi cel care umple paharul în care au fost așezate și alte minciuni aparent nevinovate. Ce lezează minciuna?

În primul rând capitalul de încredere. Iar în orice relație este nevoie de încredere, fie că vorbim despre o relație de serviciu în care e necesar să te bazezi pe colegul de echipă, una de prietenie în care vrei ca secretele să îți fie păstrate, una de cuplu în care alegi ca persoana respectivă să îți fie acum și în viitor partener de viață. Și ai nevoie ca să simți siguranță, predictibilitate cu acest partener, pe când minciuna la dizolvă. Dacă inițial nu ți s-a părut mare lucru și ai trecut peste, pe măsură ce a trecut vremea ai constatat acest tipar al minciunii? Ce presupune o discuție serioasă, cu o abordare corectă.

Claritatea

Să nu fii cu adevărat sigură se poate transforma într-o acuză nefondată, într-un conflict inutil. Deci e important să ai 100% certitudinea că partenerul tău te minte, iar pentru asta să aduni datele necesare pe care să i le prezinți și lui. Nu e vorba despre pedeapsă, despre un proces în care tu ești și procuror, și judecător, și juriu. Ci despre a trage un semnal de alarmă pentru un comportament cât se poate de serios care vă poate pune în pericol relația de cuplu.

Atenție când discuți

Să vii cu dovezi că partenerul tău minte, să începi o discuție pe o temă atât de sensibilă, presupune o organizare adecvată ca moment, timp, loc intim. Adică să fie un spațiu sigur unde să nu existe spectatori, posibilitatea întreruperii sau intruziunii, un cadru în care să vă puteți manifesta, gestiona emoțiile, și în care să vorbiți fără vreun soi de presiune.

Fără critică și acuze

Da, poate că primul impuls este efectiv să explodezi de furie și dezamăgire, să-l etichetezi în diferite moduri negative, dar nu vei obține nimic pozitiv de aici. Poate defensivă, detașare, ba chiar să plece din locul în care vă aflați. Ca atare e extrem de important să-ți păstrezi cumpătul, să vorbești calm și să transmiți cum te simți tu când ești mințită, indiferent de scopul sau tema minciunii. Da, poate că partenerul tău va deveni agresiv verbal, te va ataca verbal, va plasa responsabilitatea la tine (din cauza ta mă port așa), va căuta să se scuze prin tot felul de explicații, dar e necesar ca tu să rămâi pe poziție, calmă.

Setarea limitelor

Cel mai important mesaj este că pentru tine minciuna nu este tolerabilă și nu o accepți. Că nu face parte dintre valorile tale și nici dintre elementele pe care le dorești în viața ta. Că pentru minciună există consecințe și să le enumeri. Iar ulterior, dacă va fi cazul, să menții acele consecințe. Observă dacă și cum își asumă responsabilitatea, care sunt motivele din spatele minciunilor și ce soluții sănătoase puteți găsi pentru viitor, care să fie o modalitate adaptativă de gestionare a unui context, nu minciuna.