A fi sau a nu fi vegan?

Înainte de a răspunde la întrebare, imaginează-ți doar că o suprafață de 1,5 ori mai mare decât cea a UE ar putea fi salvată de la defrișare, poluare și deșertificare dacă întreaga populație ar consuma mai puțină carne.

A fi sau a nu fi vegan?

Vegetarian versus carnivor. O discuție dezbătută intens, mai ales în ultimii ani, controversată, încă nici pe departe încheiată. Ambele tabere au un număr considerabil de adepți, fiecare susținându-și cauza și aducând argumente și contraargumente mai mult sau mai puțin viabile oponenților. Forumurile pe această temă sunt un adevărat deliciu și m-au făcut să îmi dau seama că alimentația, politica și religia nu sunt cu mult diferite. Fanaticii, deținerea adevărului absolut, prezentarea datelor doar dintr-un anumit punct de vedere și portretizarea generală a situației într-o manieră alb-negru sunt doar câteva dintre elementele lor comune.

Apoi, dacă extindem discuția legată de diete, lucrurile sunt mult mai ample. Există o sumedenie de alte variațiuni, în funcție de numărul de calorii, de carbohidrați, de grăsimi, de alimente, de consistența lor sau de durata de timp în care sunt consumate. Evident, fiecare dintre ele propovăduind beneficiile pe care le aduce asupra sănătății sau aspectului fizic și având ca ambasador o celebritate care te asigură că vei arăta ca ea dacă timp de o lună o să consumi doar germeni de grâu. Partea cea mai complicată vine atunci când trebuie să diseci toată informația care îți este oferită. Fiindcă dincolo de sutele de site-uri, a căror credibilitate este de multe ori îndoielnică, nici măcar părerile medicilor sau ale experților în sănătate și nutriție nu par să facă prea multă lumină în acest sens.

Pe aceeași temă poți găsi studii care au concluzii diametral opuse sau recomandări din partea unor instituții acreditate care variază fundamental. Așa că studiul realizat de International Food Information Council Foundation, care arată că 80% dintre oameni sunt confunzi în ceea ce privește alimentația lor, nu mă surprinde deloc. Când vine vorba de nutriție, nu putem vorbi de one-size-fits-all, nu există o rețetă general valabilă. Așadar, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să cercetezi problema și să experimentezi. Organismul tău va ști și îți va trimite semnale dacă este împăcat sau nu cu schimbarea pe care ai făcut-o.

Evoluție

Revenind la polemica născută între susținătorii unei diete vegane și cei ai unei alimentații bazate și pe produse de origine animală, primul punct de dezbatere îl reprezintă natura corpului uman. A fost creat într-o manieră care dovedește că ar fi eminamente carnivor sau erbivor?

Carnea a fost unul dintre alimentele pe care le-am consumat încă de la începutul existenței noastre sau a fost introdusă ulterior? După dispariția dinozaurilor, în urmă cu 65 de milioane de ani, a apărut prima primată, Purgatorius, care este de altfel considerată și cel mai vechi strămoș al omului. Potrivit fosilelor pe care le-au găsit, cercetătorii au reușit să îi reconstituie profilul: un mamifer mic, de culoare maro, cu o coadă stufoasă și care nu cântărea mai mult de 37 de grame. Practic, o combinație între un șoarece și o veveriță. De asemenea, fosilele găsite arată că încheietura gleznelor era mobilă, așa cum este cea a primatelor din ziua de astăzi. Așadar, Purgatorius se cățăra în copaci și era erbivor, consumând din abundență fructe și flori. Un alt argument al dietei sale o reprezintă dinții, molarii acestuia fiind specializați pentru a consuma fructe. Iar alimentația bazată strict pe plante a continuat în următoarele zeci de milioane de ani. Nici Lucy, numele dat oaselor ce aparțineau unei femele din specia australopitecus, care a trăit în urmă cu trei-patru milioane de ani, nu se hrănea încă cu carne. Urmele găsite pe dinții acestei specii sugerează din nou o dietă erbivoră, asemănătoare cu cea a cimpanzeilor: frunze, fructe, lăstari, flori, și poate, din când în când, câteva insecte.

De-abia undeva în urmă cu două milioane și jumătate de ani strămoșii noștri au început să introducă în alimentație carnea, iar acest lucru s-a datorat în mare parte nevoii de adaptare. Schimbările de mediu majore care au avut loc în acea perioadă au dus la perioade de secetă și la transformarea multor păduri tropicale în pajiști. Astfel că plantele au început să se împuțineze, ceea ce i-a făcut pe strămoșii noștri să se orienteze către alte variante, mai ușor de accesat. Și așa am devenit niște consumatori oportuniști. Dacă fructele nu erau în preajma lor, însă o felină lăsase în apropiere câteva rămășițe din prada proaspăt prinsă, de ce să nu o încerce? Dar aici intervine o diferență majoră între speciile cu adevărat făcute să fie carnivore și noi, oamenii. Spre deosebire de ele, care pot consuma orice parte a animalului, de la ochi, la organe interne și până la piele sau blană fără a fi gătite, noi trebuie să preparăm hrana pentru a evita îmbolnăvirea sau chiar decesul. De aceea, mulți cercetători ne numesc o specie falsă de carnivori.

Nutriționiștii Virginia și Mark Messina au comparat în cartea lor, The Vegetarian Way, mai multe componente ale corpului uman cu cele ale unor specii omnivore, carnivore și erbivore. Potrivit cercetărilor acestora, la oameni și la alți erbivori, lungimea intestinelor reprezintă între 10 și 12 ori lungimea trunchiului corpului, pe când la speciile carnivore și omnivore, aceasta este de doar trei până la șase ori din lungimea trunchiului. O altă distincție este legată de modul în care arată suprafața intestinelor: dacă la oameni este striată, la carnivori/omnivori este mult mai netedă. Împreună, dimensiunea scurtă a intestinelor și suprafața netedă ajută la o tranziție mult mai rapidă și mai lină a alimentelor de natură animală, neducând astfel la blocarea arterelor. În schimb, nu același lucru se întâmplă și în cazul oamenilor. De aceea, studiile arată că majoritatea persoanelor care consumă carne se confruntă cu ateroscleroză, o boală în care vasele de sânge sunt îngustate, pereții acestora fiind îngroșați în urma depunerilor de lipide. Pe măsură ce placa arterială se îngroașă, crește tot mai mult riscul unui blocaj, ce poate culmina cu un accident vascular.

Apoi, dantura unui carnivor este cu mult diferită de cea umană. Dacă în cazul primului, caninii sunt lungi, ascuțiți și curbați, ai noștri sunt scurți și rotunjiți, nu tocmai potriviți pentru a devora o bucată de carne crudă de căprioară. Susținătorii unei diete bazată pe alimente de origine animală ar putea aminti aici că și caninii rinocerului, un animal erbivor, se încadrează în tiparul celor carnivore. Însă aceștia au și scopul de a intimida și a alunga potențialii prădători. Virginia și Mark Messina mai amintesc și faptul că saliva carnivorilor/omnivorilor, spre deosebire de cea a oamenilor și a erbivorilor, nu conține enzime digestive sau că unghiile primei categorii sunt ascuțite, fiind mult mai potrivite pentru a sfâșia alte animale, comparativ cu cele ale consumatorilor de plante.

Nutrienți

Dacă până aici lucrurile au fost oarecum simple, putând fi explicate cu dovezi istorice sau biologice clare, în ceea ce privește aportul de nutrienți pe care îl aduce fiecare tip de dietă există multe teorii contradictorii, iar proteinele constituie una dintre cele mai dezbătute categorii. Documentarul produs de Netflix, Game Changers, a încercat să dezmintă prejudecățile existente legate de o dietă exclusiv vegană, argumentând, printre altele, că poți obține aceeași cantitate de nutrienți doar din produse de origine vegetală. Mulți au considerat documentarul o propagandă vegană, care se bazează pe studii neconcludente, realizate la o scară redusă, pe surse îndoielnice și care expune doar o parte a poveștii.

Unul dintre criticii cei mai vehemenți ai filmului, Chris Kresser, specialist în acupunctură și, de altfel, un susținător al dietei paleo, care promovează consumul de carne, a analizat și a combătut în cadrul podcast-ului The Joe Rogan Experience datele prezentate, încercând să sublinieze încă o dată neverosimilitatea documentarului. Partea cu adevărat interesantă a venit însă în momentul în care James Wilks, unul dintre producătorii filmului și un fost luptător de MMA, a primit dreptul la replică.

Discuția dintre cei doi s-a transformat într-o dezbatere de patru ore în cadrul aceluiași podcast și a ajuns virală în mediul online, strângând milioane de vizualizări. Timp de 27 de minute, James literalmente desființează teoria lui Kresser, care afirmă că un vegan nu poate obține aceeași cantitate de proteine ca un consumator omnivor. Cum? Cu ajutorul unui simplu sandviș cu unt de arahide. O felie de pâine conține cinci game de proteine, o lingură de unt de arahide, patru grame de proteine.

Presupunând că pentru a face sandvișul ai nevoie de două felii de pâine și de două linguri de unt, asta înseamnă un total de 18 grame de proteine. O bucată de carne organică de 85 de grame conține 17,5 grame de proteine. Trei ouă au un total de 18 grame de proteine. Iar o cană de linte, 17,9 grame de proteine. O altă afirmație făcută de Kresser a fost că, pentru a ajunge la același număr de proteine, un vegan trebuie să consume mai multe calorii. Însă și de data aceasta Wilks i-a dovedit că se înșală. Cana de linte are 231 de calorii, sandvișul cu unt de arahide 410 calorii, bucata de carne slabă 275 de calorii, iar una bogată în grăsime ajunge la 417 calorii. În plus, cel mai mare studiu realizat vreodată pe această temă arată că un vegan consumă în medie pe zi 72,3 grame de proteine, iar un consumator de produse de origine animală 75,8 grame, o diferență minoră.

De cele mai multe ori dieta vegană vine la pachet cu un deficit de vitamina B12. Iar acest lucru nu poate fi contestat, fiindcă vitamina nu se regăsește în produse vegetale. De aceea, cei care aleg o dietă bazată pe plante au nevoie de suplimente, pentru a echilibra aportul de B12 din corp. Aceasta nu este produsă de animale, ci de bacteriile pe care animalele le consumă din sol și din apă. Înainte de apariția agriculturii industrializate, atât oamenii, cât și animalele obișnuiau să o obțină consumând fructe și legume contaminate sau apă din râuri. Astăzi, însă, din cauza utilizării masive a pesticidelor și a antibioticelor, care omoară bacteriile producătoare de vitamina B12, o practică extrem de des utilizată este aceea de a administra suplimente, inclusiv animalelor. Ceea ce înseamnă că, la rândul lor, omnivorii primesc suplimente de B12, însă în mod indirect. În plus, studiile arată că 39% din populație suferă de o carență de cobalamină (vitamina B12), indiferent de dieta pe care o urmează.

Cancer

Organizația Mondială a Sănătății a clasificat carnea procesată în Grupa 1 de produse cancerigene, alături de tutun și azbest. „În cazul cărnii procesate, clasificarea se bazează pe suficiente probe provenite din studii științifice care arată că consumul de carne procesată cauzează cancer de colon”, anunță site-ul OMS.

Potrivit Harvard Health Publishing, două studii ample realizate în 2005, unul în Statele Unite ale Americii, și unul în Europa, arată că și carnea roșie, pe care Organizația Mondială a Sănătății a clasificat-o în Grupa 2 de produse cancerigene, crește riscul dezvoltării cancerului de colon. Studiul european a cuprins un număr de 478.000 de subiecți, atât femei, cât și bărbați, care nu sufereau de cancer la începutul cercetării. Cinci ani mai târziu, 1.329 dintre aceștia au fost diagnosticați cu cancer de colon. Cei care au consumat o cantitate mai mare de carne roșie (aproximativ 141 de grame sau mai mult pe zi) au fost cu o treime mai predispuși la dezvoltarea cancerului de colon decât cei care au consumat o cantitate mai redusă (28 de grame sau mai puțin). Cercetarea mai arată și că consumul de carne de pui nu a influențat în nici un fel dezvoltarea bolii, iar consumul de pește a redus apariția cancerului cu o treime.

Iar studiul realizat de Statele Unite ale Americii și sponsorizat de American Cancer Society a subliniat efectele pe termen lung ale consumului de carne. 148.610 de persoane au participat la acest studiu, oferind informații despre starea de sănătate, dar și despre obiceiurile lor alimentare, atât în 1982, cât și 11 ani mai târziu. Analizând informațiile prelevate, cercetătorii au ajuns din nou la concluzia că un consum ridicat de carne roșie procesată crește riscul de a dezvolta cancer de colon.

În timp ce o metaanaliză, ce a cuprins 86 de studii interdisciplinare și 10 studii de cohortă prospective (un tip de studiu care constă în urmărirea unui grup de persoane pe o perioadă de timp îndelungată) a arătat că o dietă vegană reduce cu 15% riscul de a dezvolta orice tip de cancer.

Însă toate aceste date sunt puternic dezbătute, mulți cercetători afirmând că statisticile nu sunt concludente și că datele prezentate nu sunt suficiente pentru a dovedi că o dietă bogată în carne favorizează apariția cancerului.

Boli cardiovasculare

„Bolilele cardiovasculare reprezintă principala cauză de deces în România, fiind responsabile de aproximativ 58% din totalul deceselor”, anunța anul trecut conf. dr. Florentina Furtunescu, membră a Institutului Național de Sănătate Publică. Printre cauzele principale care duc la dezvoltarea bolilor cardiace se numără sedentarismul, stilul de viață nesănătos, dieta hipercalorică, consumul de alcool, de tutun sau nivelul ridicat de colesterol. Însă alimentația este considerată a fi factorul cel mai agresiv și care influențează cel mai mult apariția acestora. Potrivit Societății Europene de Cardiologie, ingredientele principale care favorizează dezvoltarea bolilor cardiovasculare sunt grăsimea saturată, care se regăsește în carnea roșie sau în lactatele grase, grăsimea de tip trans din alimentele prăjite și sarea în cantități prea mari.

Un studiu realizat de cercetătorii de la Harvard în 2016, care a implicat 131.342 de participanți, a constatat că fiecare creștere de 10% a caloriilor provenite din proteinele animale a dus la o sporire de 8%  a riscului de deces provocat de bolile cardiovasculare. De asemenea, a concluzionat că „un consum ridicat de proteine animale a fost asociat cu mortalitatea cauzată de boli cardiovasculare, în timp ce aportul ridicat de proteine vegetale a fost invers asociat cu un deces cardiovascular”.

O altă analiză relevantă în acest sens a fost publicată în International Journal of Epidemiology, care subliniază faptul că cei care consumă o cantitate mare de proteine din carne au șanse cu 61% mai mari să-și piardă viața din cauze cardiovasculare, decât cei care consumă o cantitate mai redusă de proteine de origine animală.

Energie și performanță

Ultimate Fighting Championship 196. Conor McGregor versus Nate Diaz. Omnivor versus vegan. Casele de pariuri îl arătau pe McGregor câștigător al meciului. Diaz nu părea să aibă prea multe șanse și pleca cu două dezavantaje majore în opinia multora: a fost anunțat doar cu 12 zile înainte de luptă și este vegan. Ido Portal, unul dintre antrenorii lui McGregor, chiar afirma într-un interviu că „o dietă vegetariană nu este sănătoasă. Nu am întâlnit niciodată un vegan care să poată lupta cu aceeași energie ca cineva care are o dietă carnivoră”. Însă după două runde intense, McGregor cedează, iar Diaz aduce o victorie în tabăra vegetarienilor. Iar Diaz nu este o excepție.

Din ce în ce mai mulți sportivi aleg o dietă bazată exclusiv pe plante, iar performanțele pe care le ating depășesc rezultatele obținute în trecut, când în alimentația lor se regăseau produse animale, Dotsie Bausch, Fiona Oakes, Carl Lewis, Dana Glowacka, Venus Williams, Barny du Plessis, Kendrick Yahcob Farris, David Haye, Jermain Defoe fiind doar câteva exemple. Andrei Roșu este un sportiv român de anduranță, cu multe competiții în palmares. În 2011 a devenit vegan, iar de atunci și până în prezent a participat la Double Iron Florida (7.6 kilometri înot, 360 kilometri bicicletă, 84.4 km kilometri alergare, în 35 de ore), Mexic Triple Ultratriathlon (11.4 kilometri înot, 540 kilometri bicicletă, 126 km alergare, în 48 de ore), Virginia Quintuple Ultra (19 kilometri înot, 900 kilometri bicicletă, 210 kilometri alergare, în 126 de ore), Arch 2 Arc (140 kilometri alergare, 50 kilometri înot, traversarea Canalului Mânecii, 300 kilometri pedalat), 6633 Ultra (566 kilometri alergare), și Deca Ultratriatlon (10 Ironman x 10 zile).

Andrei povestește că a luat decizia de a deveni vegan din mai multe considerente. „În primul rând am observat că, în momentul în care mâncam carne înainte de a alerga, mă simțeam foarte greoi și câteodată chiar mi se făcea rău, deoarece carnea se digeră foarte greu și nici nu îți oferă energia necesară. Dacă te uiți la nivel energetic, proteinele și carbohidrații oferă același număr de calorii, patru calorii pe gram, numai că, la alergare, carbohidrații te ajută mai mult pentru că se digeră mai repede și îți oferă energie mai repede decât o fac proteinele. Apoi, am constatat că după o alergare pe distanțe mari aveam nevoie și de proteine pentru a mă recupera. Numai că, din nou, proteina din carne se obținea foarte greu. Carnea se digeră în mult mai multe ore comparativ cu un shake din lapte de soia, un humus sau alte alimente vegetale. Și atunci, de obicei, înainte de concursuri, trei zile înainte și trei după, nu consumam carne. Cum la un moment dat aveam săptămânal antrenamente intense, am luat decizia de a renunța la carne.

Un alt motiv a fost că am devenit din ce în ce mai conștient de impactul pe care îl au acțiunile mele asupra mediului și asupra celor din jur, asupra planetei în general. Așa că, citind și documentându-mă, mi-am dat seama că a renunța la carne este un lucru foarte ușor, pe care îl poți face pentru a avea un impact sustenabil asupra mediului. Impactul pe care un stil de viață bazat pe alimente de origine animală îl are asupra mediului este devastator. Un procent foarte mare din emisiile cu efect de seră sunt cauzate de industria de creștere a animalelor, în special cea a vacilor. În plus, se fac foarte multe defrișări pentru a avea teren agricol, se consumă o cantitate foarte mare de apă potabilă. M-am simțit mult mai împăcat cu deciziile mele. Am simțit că nu mai sunt parte la toată această exploatare, înrobire și tăiere a animalelor. La un fenomen care cred că e cumva distanțat de valorile umane profunde. Pur și simplu am simțit că trăiesc aliniat cu valorile mele, iar cum printre valorile mele se numără să nu fac rău altor ființe, evident că nu puteam consuma carne și trăi liniștit. Acum, însă, mă culc și mă trezesc liniștit, ceea ce este extraordinar”.

Andrei aleargă zilnic cel puțin 20 de kilometri și consideră că un astfel de efort nu ar putea fi susținut dacă dieta sa nu ar fi una corespunzătoare. „Niciodată nu am fluctuat în energie pe parcursul zilei. Pentru că în momentul în care mănânci la prânz o masă copioasă, bogată în carne, automat simți nevoia de a merge la culcare. Eu nu am aceste căderi de energie. Nici măcar seara. Nu mă culc pentru că sunt obosit, ci pentru că știu că mă trezesc a doua zi dimineață și am nevoie să bifez șapte ore de somn pentru a fi apt de alergare. Iar rezultatele analizelor mele medicale, pe care le repet la șase luni, sunt foarte bune în mod constant”. Dieta sa este extrem de variată, iar dacă înainte de a fi vegan consuma aceleași cinci-șase alimente în fiecare zi, astăzi lista s-a extins considerabil, ajungând și la 50 de ingrediente diferite. „E important de știut că aceeași dietă nu funcționează pentru toată lumea. Fiecare ar trebui să consulte un nutriționist. Însă, în ceea ce privește dieta mea, am același mic dejun de zece ani de zile. E vorba de un smoothie pe bază de lapte vegetal în care adaug o banană, un mix de fructe de pădure congelate, o sursă de grăsime – două-trei cuburi de avocado, nuci, semințe, câteva superfoods – turmeric, cacao, pudră de roșcove, cimbru uscat și pudră proteică de mazăre și orez brun. De ce pun grăsimi în shake? Pentru că, pentru a te sătura, a nu-ți fi foame după o oră, ai nevoie și de o sursă de grăsime și de proteine. De aceea, mulți suferă de foame dacă mănâncă doar salată simplă. La prânz de cele mai multe ori aleg o ciorbă sau o supă cremă, iar la felul doi linte, tofu, fasole. Seara mă asigur că am două surse de proteine, de exemplu mazăre cu orez, sau paste integrale cu legume. Există o mare varietate și încerc să am ultima masă la ora șase.”

Cu toate astea, o dietă vegană nu echivalează întotdeauna cu un stil de viață sănătos, subliniază Andrei. „Uitați-vă la români în post. Dacă mănânci numai covrigei și chips-uri nu poți fi sănătos. În plus, dacă treci la veganism nu înseamnă că vei fi slab. Pentru că nu e adevărat. Am văzut persoane supraponderale care nu mâncau carne, dar consumau foarte multe dulciuri, grăsimi, jumătate de sticlă de ulei pe zi, ceea ce e normal să îți aducă calorii cât pentru două ultramaratoane. Dacă vrei să faci o schimbare în bine, la început poate fi time-consuming,  fiindcă e nevoie de research, dar, din fericire, acum găsești extrem de rapid produse. În momentul în care mi-am pus problema cum mă îmbrac vegan am găsit un articol cu vreo 20-30 de site-uri din afară și mi-a fost foarte simplu. Nu e nimic complicat. Dar e mai ușor să găsești scuze. Cultural așa se face, nu am cum, e foarte dificil, e complicat să găsesc resurse, informații, o să mă privească lumea ciudat. Spre deosebire de animale, noi avem opțiunea de a alege ce să mâncăm, nu suntem carnivori prin construcția noastră. Suntem niște omnivori oportuniști. Milioane de ani am supraviețuit fiindcă am mâncat de la insecte, la larve, la lilieci și până la șobolani și câini, practic orice prindeam ca să supraviețuim. Numai că, în ziua de astăzi, avem această opțiune și putem alege să consumăm sau nu animale. În plus, vestea bună pentru cei care nu se pot dezlipi de carne este că spre deosebire de acum zece ani au apărut produse alternative chiar mai bune, mai gustoase decât originalul. Inclusiv burgeri sau mici. Cei de la Beyond Meat, Naturli, Impossible Foods fac lucruri foarte bune, nici măcar nu îți dai seama de diferență. Noi, la Filgud, am făcut icre din amarant cu care am păcălit toți pescarii cu care am vorbit. Sunt produse care nu numai că sunt delicioase, dar și oferă nutrienți la același nivel. Înainte, produsele pe care le găseai în zona vegană erau poate mai puțin tolerabile la gust, ori erau produse cu mai puțini nutrienți decât produsele originale, dar acum lucrurile s-au schimbat”.

Dincolo de disputele legate de sănătate, de beneficiile la nivel nutrițional pe care fiecare dietă le aduce, de dovezile antropologice cu privire la natura omului de a fi sau nu carnivor, ce ar trebui să ne preocupe mai mult este ce întâmplă în tot acest timp cu planeta noastră. Fiecare decizie alimentară pe care o facem nu e doar despre noi, ci este o alegere care are un impact asupra mediului, a biodiversității, a climei, și nu în ultimul rând, asupra vieții altor oameni.

Citește și:
Dieta nordică: tot ce trebuie să știi despre beneficiile ei și ce presupune acest plan alimentar

Foto: Imaxtree

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
peroz.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din health & diet