Să analizezi în exces îți distruge liniștea și relația de cuplu. De ce să oprești ruminațiile mentale

Crezi că te protejezi dacă analizezi în exces, că identifici problemele în cuplu, însă impactul este numai distructiv.

Nopți nedormite, șervețele umplute de lacrimi, discuții interminabile cu prietenele tale. Analizezi în exces fiecare detaliu al relației tale, fiecare gest făcut de partener, fiecare vorbă spusă. Este de-a dreptul epuizant, iar asta te consumă fizic și psihic. Scade astfel concentrarea la serviciu, ești mereu obosită, morocănoasă și fără să vrei nu mai ești cu adevărat prezentă în relație.

Nu mai vezi pozitivul

Concentrarea excesivă pe negativ te face să vezi totul în negru, să creezi scenarii, să catastrofizezi. Ca atare gesturile frumoase nu le apreciezi la adevărata lor valoare, treci rapid peste ele în vânătoarea de vrăjitoare care nu mai are sfârșit. Contribuția ta în relație? Cum ai mai putea să construiești de vreme ce doar aștepți la cotitură greșeli mici sau mari?

Te păcălești că procesezi emoțional

Să analizezi în exces nu înseamnă că integrezi emoțional cele întâmplate, ci dimpotrivă. Pur și simplu retrăiești de nenumărate ori ceea ce te-a rănit și îți mai amintești și din trecut situații similare. Experimentate cu același partener sau cu altul, nu are importanță. Practic amintirile tale cu încărcătură negativă compun una singulară, care rulează neîncetat ca un film. Fără să mai ții cont de particularitățile proprii fiecărui eveniment. Ești captivă într-o buclă, precum hamsterul pe rotiță. Asemenea lui nu dezvolți noi moduri de a gândi, noi comportamente, nu găsești soluții, nu crești. Ci doar te consumi în pătrățica ta mentală. Ești ancorată în trecut.

Te blochezi

Având în vedere cele descrise mai sus, devii paralizată de frică și ca atare nu gestionezi situația. Nu profiți de oportunități, nu comunici, ori dacă o faci nu este o comunicare constructivă, ci încărcată de reproș și furie, ceea ce determină partenerul să se retragă emoțional. Fie că nu mai ești deloc reactivă, ori reactivă în exces, el poate face pași înapoi ceea ce creează și mai multă panică.

Te bazezi prea mult pe ceea ce cred alții

Ruminațiile le poți croșeta de una singură, ori în grup, cu una sau mai multe persoane. Ceea ce înseamnă că peste scenariile tale mai vin și scenariile prietenelor, construite prin filtrul propriu. Cauți să te liniștești, ca în final rezultatul să fie complet opus: te alimentezi și mai mult. Părerea altora poate fi bună ca verificare, feedback, însă nu ca un ghidaj pus în practică pas cu pas. Acțiunile tale pot fi ulterior și consecința unei frici. Să faci cum zic ele, ca să nu te respingă, critice, să nu te excludă.

Pui asupra partenerului presiunea perfecțiunii

Ca și cum cea mai mică greșeală este o tragedie pentru care e taxat cu dobândă. Aștepți de la el un comportament impecabil, care are mai degrabă legătură cu ce ai citit în cărți sau ai văzut în filme. Realitatea ta este comparată cu un ideal ce nu poate fi niciodată dobândit.

Te critici

Începi să te devalorizezi cu îndârjire. Îți spui că ești fraieră (ori mai rău), că faci numai alegeri greșite, că te lași călcată în picioare, că nu te înveți minte etc. O tiradă care te face să te simți și mai rănită decât ești, și care stimulează hipervigilența asupra partenerului.