Refuzi să accepți că și tu faci greșeli în relație? Cum vă va afecta asta cuplul

Nici măcar nu contează dacă faci sau nu greșeli în cuplu, ci care sunt comportamentele tale după ce descoperi că nu ești perfectă.

Atunci când apar conflicte în cuplu cauți imediat să identifici vinovatul, care, invariabil, este partenerul. Și atenția ta se îndreaptă exclusiv către el, către comportamentele, reacțiile sau deciziile sale. La cine nu mai este spațiu să te uiți? La tine. Iar refuzul de a-ți asuma propriile erori poate afecta profund dinamica relației și poate crea între tine și partenerul tău o distanță emoțională semnificativă.

O formă greșită de protecție

Ideea că ai greșit declanșează o avalanșă de emoții. Și te copleșesc rușinea, vinovăția, teama de respingere sau teama că valoarea ta ca individ va fi pusă sub semnul întrebării sau din start știrbită. Ai crescut într-un mediu în care părinții, bunicii sau profesorii îți criticau ori pedepseau aspru greșelile? Da, este posibil să fii învățat să te aperi cu orice preț, ori de câte ori ți se atrage atenția asupra unui comportament problematic, și acum la zeci de ani distanță.

Doar că această formă de apărare este un atac la adresa relației, inclusiv prin justificări, minimizarea ori schimbarea subiectului, nu numai prin contraatac veritabil. Iar această formă de apărare nu îți permite să te corectezi, să crești, să te dezvolți, să fii real mai bine tu cu tine și mai bine în cuplu. Greșeala este o experiență normală și inevitabilă în orice relație, fie că este ea cu un partener, cu prietenii, colegii sau un membru al familiei.

Competiția distructivă

Atunci când unul dintre parteneri refuză constant să își asume partea sa de responsabilitate, conflictele nu mai sunt despre găsirea unei soluții, ci despre a stabili cine are dreptate. Și, în timp, relația să se transforme într-o competiție unde fiecare vrea să demonstreze că este și acționează perfect, ori într-o judecată în care fiecare pledează pentru nevinovăție. Emoțiile, nevoile și perspectivele partenerului nu sunt luate în considerare, iar o problemă minoră va fi amplificată prin lipsa asumării.

Atenție la invalidare

Atunci când răspunsul tău la orice nemulțumire a partenerului se cristalizează într-o explicație, o justificare sau o negare, mesajul transmis celuilalt este că experiența lui nu contează pentru tine. Sigur, nu vrei să-l rănești, dar exact asta obții. În plus, partenerul ajunge să se simtă singur în relație și să observe concret că nu există spațiu pentru un dialog autentic.

Dispare siguranța emoțională

Cuplurile sănătoase sunt cele în care ambii parteneri recunosc când au greșit și repară împreună ruptura creată. Atunci când asumarea lipsește, siguranța emoțională începe să se erodeze. Partenerul poate deveni mai rezervat, se așteaptă să fie invalidat sau contrazis, conversațiile dificile sunt evitate, iar problemele nerezolvate se acumulează.

Îmi pare rău că te-ai simțit așa, nu asta am vrut să spun le consideri scuze autentice? Nu sunt, căci mută atenția de la comportamentul problematic la reacția partenerului, nu conțin asumare și nu facilitează repararea relației. Asumarea responsabilității construiește încredere, apropie partenerii și creează sentimentul că relația este un spațiu sigur în care ambii pot fi imperfecți. Cu toții facem greșeli, important este cum alegi să procedezi după.