Bella Ramsey, despre maturizare într-o lume de nerecunoscut

Bella Ramsey, interpreta lui Ellie din serialul Max adaptat după un joc și devenit un fenomen de masă, povestește despre cum arată deciziile, relațiile și maturizarea într-o lume în care regulile și societatea au fost abolite, lovită de dezastru și bântuită de spaime.

Când primul sezon din The Last of Us avea premiera, cu mai bine de doi ani în urmă, impactul uriaș pe care l-a avut era lesne de înțeles. Serialul care prezenta o lume în care societatea așa cum o știm fusese abolită, în urma răspândirii unei ciuperci, Cordyceps, care transforma oamenii în zombies, și în care fiecare era forțat să decidă pentru sine și ai săi a beneficiat din plin de angoasele și temerile rezultate din pandemia de Covid. Nu același lucru se putea spune, însă, și despre jocul cu același nume de la care au pornit creatorii (jocului și seriei) Craig Mazin și Neil Druckmann, care a fascinat în egală măsură. Însă povestea călătoriei lui Joel (Pedro Pascal) și Ellie (Bella Ramsey), care pornește de la misiunea bărbatului trecut prin multe de a o duce pe adolescenta rezistentă la oribilul Cordyceps la membrii rezistenței, în speranța că ea se va dovedi cheia salvării întregii umanități, nu are cum să nu atingă tot felul de sensibilități.

Fie că ele empatizează cu apropierea crescândă între doi supraviețuitori vulnerabili, fie cu scopul lor, mizând pe speranța că lumea va fi, în cele din urmă, salvată, sau pe recunoașterea unor lucruri deja întâmplate în lumea noastră, reală, gândurile privitorilor au rămas agățate de poveste. Iar dacă la finalul primului sezon am aflat că Joel nu a permis ca Ellie să fie sacrificată pentru un bine mai mare, dar și că nu i-a mărturisit acesteia costurile sângeroase ale supraviețuirii ei, cel de-al doilea sezon, ale cărui prime episoade sunt deja disponibile pe platforma Max, ni-i arată pe cei doi eroi stabiliți în Jackson Hole, Wyoming. Această fostă stațiune a devenit un refugiu și un fel de comună pentru o mână de oameni care încearcă să mimeze vieți normale, apărându-se din când în când dramatic în fața invaziilor cetelor de zombies mânați de Cordyceps, iar ea pare a fi cadrul acțiunii, care își începe desfășurarea la cinci ani după evenimentele primului sezon.

La această trecere a timpului peste personajul ei, care avea doar 14 ani la începutul poveștii, reflectă Bella Ramsey în cadrul unui interviu roundtable în care mă aflu, curioasă, alături de alți jurnaliști din toată lumea, pe un Zoom. „E interesant, oricum au trecut trei ani de la primul sezon. Aveam 17 ani când am început să joc, și 20, chiar 21, când am filmat la al doilea. Sunt ani în care am crescut mult și cred că asta se vede și în felul în care o interpretez pe Ellie, numai prin prisma faptului că a avut parte de mai multe experiențe și mai multe provocări în lume și învață cum e să fie în preajma unor oameni de vârsta ei din nou, după tot timpul petrecut doar cu Joel. A fost interesant să joc asta pentru că e un lucru care reflectă și creșterea mea, maturizarea, și eu trebuie să învăț să mă integrez între oameni de vârsta mea, pentru că am crescut pe platouri, unde am fost mereu doar printre adulți. Și chiar și înainte de asta, eram mai prietenă cu profesorii decât era cu copiii de vârsta mea din școală. Cred că există similitudinea asta și că o înțeleg, într-un fel, pe Ellie, mă gândesc la cum încearcă să-și formeze aceste relații și să navigheze între ele în vreme ce trebuie să gestioneze și o relație mai complicată cu Joel și să lupte pentru propria independență.”

Relația mai complicată, însă, vine din adevărul nespus al salvării Bellei, care planează permanent asupra legăturii celor doi și asupra traiului lor în Jackson, locul unde încearcă să-și vadă, ca toți ceilalți, de viață, marcați însă de traumele, dar și de câștigurile rătăcirii în doi. Și chiar dacă această comună cu propria economie, propriul sistem de apărare și cu lideri (fratele lui Joel, Tommy, interpretat de Gabriel Luna, și soția lui, Maria) pare un loc relativ normal, lui Ellie îi e greu să se adapteze la o viață atât de simplă. „Cred că încă încearcă să-și găsească locul.”, povestește Bella Ramsey. „Nu a fost niciodată în comunitate până acum și cred că e dificil pentru ea, pentru că simte că e aleasă într-un fel și totodată că toți cei de care i-a păsat ori au murit, ori au părăsit-o. Și deci e periculos să-și facă noi legături, să simtă că e parte din comunitate, pentru că pe fundalul acesta despre care vorbeam știe că îi poate pierde pe acești oameni în orice moment. În același timp cred că vrea să fie în comunitate și fără Joel, pentru că îi simte umbra asupra ei și vrea să se elibereze, așa cum probabil simte orice adolescent care vrea să fie propria sa persoană la un moment dat.”

Ellie se apropie, totuși, de câteva alte persoane, precum Jesse (Young Mazino), care coordonează instrucțiile celor care vor trebui să patruleze în căutarea infectaților periculoși, sau Dina (Isabela Merced), care are o relație complicată cu Jesse, dar care, se dovedește, are sentimente și pentru Ellie.

Iar sentimentele se dovedesc reciproce, așa că, atunci când e întrebată dacă a simțit că portretizarea relației lor aduce reprezentare pentru cuplurile LGBTQIA+, Bella spune: „Nu cred că ne-am gândit prea mult la asta, că ar fi despre reprezentare, deși cu siguranță este. Dar cred că felul în care Craig și Neil au creat această dinamică între ele face să nu pară că e neapărat o poveste queer, nu e ceva care a fost pus intenționat acolo ca să facă show-ul să pară mai progresist sau reprezentativ. E doar o poveste de dragoste queer într-o lume postapocaliptică, dar o poveste care derivă natural din povestea mai mare. Sunt doi oameni îndrăgostiți care se întâmplă să fie femei. Și cred că asta face show-ul bine, și acest tip de reprezentare normalizează astfel de relații. Astfel de iubire portretizată în media așa cum este e un lucru normal, nu trebuie să pară că e mare lucru. Dar asta înseamnă că e bine făcută, așa că mă bucur că oamenii vor vedea continuarea acestei povești și sper că vor vedea tot sezonul și vor simți că sunt reprezentați într-un mod care pare autentic.”

La fel de autentic, de altfel, a apărut pe ecrane și povestea de dragoste dintre personajele interpretate de Nick Offerman și Murray Bartlett în primul sezon, ca o oază de firesc în miezul apocalipsei. Tema care pare să anime și acest al doilea sezon, spune Bella, este „cea a pierderii și a iubirii și cum se amestecă ele și cum gestionează oamenii emoții complexe ca doliul, și ce se naște din asta, cum te schimbă asta ca persoană, ce faci cu asta? Și cred că The Last of Us chiar explorează furia într-un fel pe care nu l-am mai văzut, e foarte proaspăt, foarte interesant de interpretat. Și totodată începi să înțelegi anumite emoții prin intermediul diferitelor personaje, pentru că fiecare dintre ele are o relație diferită cu furia și e interesant să vezi cum sunt explorate aceste lucruri.”

Interpretând o adolescentă care se maturizează brusc, Bella Ramsey a avut de-a face, pe parcursul filmărilor la primul sezon, și cu diagnosticarea cu autism, care i-a schimbat radical perspectiva asupra ceea ce este și i-a adus, în multe privințe, răspunsuri la întrebări. Vorbește deschis și nuanțat despre asta în cadrul interviului. „M-a ajutat diagnosticul. În general nu îmi plac etichetele, dar cea de autism m-a făcut să mă înțeleg mai bine și să mă văd prin această lentilă mă ajută și azi. Îmi permite să mă comport mult mai blând cu mine și să-mi mai dau pace atunci când mi se pare că e un efort să fac lucruri care sunt foarte simple pentru ceilalți, cum ar fi să intru într-un magazin și să cumpăr o periuță de dinți, fără să petrec ore întregi uitându-mă la fiecare lucru de acolo, pentru că mă depășește când am prea multe lucruri dintre care să aleg. Și cred că mă ajută și cu actoria. Cred că a informat mare parte din felul în care văd lumea, lucru care este vizibil și atunci când interpretez, ceea ce e bine. Și în general e bine, deși vine și cu părți mai puțin plăcute, dar chiar mă bucur că oamenii știu despre asta. Nu simt că există un motiv pentru care să nu știe. Și nici nu a fost vorba de vreo mare decizie dacă să spun sau nu cuiva. A fost ceva foarte natural, pentru că ăsta e felul în care mă mișc prin lume, așa că acum știți toți.”

A fost, spune ea, doar încă un lucru pe care l-a descoperit despre sine pe platourile în care s-au legat multe relații și prietenii, cum se întâmplă „întotdeauna atunci când filmezi pentru atât de multă vreme ceva ce e atât de întunecat. Pe platouri se întâmplă întotdeauna atât de multe lucruri. Isabela (Merced, care o interpretează pe Dina în cel de-al doilea sezon, n.red.) ne organiza pe toți să ieșim să jucăm biliard deseori, demers căruia m-am alăturat de câteva ori, pentru că nu sunt vreo petrecăreață. Așa că mergeam să joc și apoi mă duceam acasă, în vreme ce ceilalți se distrau fără mine. Din păcate nu cred că am câștigat nici măcar o singură dată, dar a fost foarte nostim. Și apoi, am avut parte și de foarte multă muzică pe platouri. Gabe (Gabriel Luna, care îl interpretează pe Tommy, fratele lui Joel, n.red.) avea tot timpul chitara cu el și ne improviza constant concerte, ceea ce a fost foarte tare. Și Young (Mazino, în rolul lui Jesse, n.red.) cântă la chitară, iar Isabela cu vocea, așa că aproape că s-a format o trupă acolo.”

De altfel, muzica e o temă și în serial, nu doar în viețile actorilor și echipei aflați în pauze. „Cred că muzica e un lucru important pentru aproape oricine de pe planetă, deci și pentru mine, și pentru Ellie.”, povestește Ramsey. „Și cred că e o evadare și totodată o modalitate de a explora emoții și sentimente. Uneori ai nevoie de o melodie ca să poți să accesezi un sentiment care e mai greu de exprimat în alte moduri sau mai greu de simțit. Unele note, unele acorduri chiar te pot atinge. Și cred că a devenit o parte importantă din al doilea sezon și din viața lui Ellie și pentru că e legată de Joel și de felul în care relaționau ei în trecut. Și cu siguranță este acest moment în primul episod, când Joel găsește chitara abandonată a lui Ellie, cred că e un suvenir al unei legături care în anumite feluri s-a pierdut.”

Relația celor doi, care se va complica suplimentar în viitor, apariția în peisaj a lui Abby (Kaitlyn Dever), o supraviețuitoare a celor răpuși de Joel pentru a-i salva viața lui Ellie, infectații care pândesc și atacă la fiecare colț viața aparent liniștită a comunității, toate acestea se vor dovedi teme de interes în cel de-al doilea sezon The Last of Us. Iar ca întotdeauna, chiar dacă ravagiile lăsate de forțe exterioare sunt vizibile, în ecuația poveștii contează enorm deciziile individuale. Despre acestea am întrebat-o pe Ramsey la final, mai ales că atât în joc, cât și în serial acestea se dovedesc revelatoare.

„Nu am ajuns să joc jocul, probabil aș fi putut să o fac, dar nu sunt foarte bună la asta, din păcate. Dar m-am uitat mult la oameni care îl joacă, deci am cumva și experiența asta. Așa că într-un fel vezi cum deciziile sunt luate pentru tine, dar le vezi la prima mână. Cred că e foarte interesant să vezi această poveste în atât de multe ipostaze, să experimentezi și să interacționezi cu ea, atât în joc, cât și în serial. Și cred că un lucru bun este că am făcut-o accesibilă și pentru cei care nu joacă, cum sunt eu, sunt foarte recunoscătoare că am jucat în serie și am experimentat cum e Ellie în carne și oase, și apoi am și privit-o, într-un fel. Dar și în primul, și în cazul celui de-al doilea sezon cel mai mult mi-a plăcut să mă uit la scene în care nu apar, să mă uit ca un simplu privitor și să fiu fascinată de jocul actoricesc al celorlalți oameni din distribuție. E foarte cool că povestea a putut să transceadă diferitele formate în felul acesta.”

E cert că, cel puțin până acum, a făcut-o, iar după primele semne ale celui de-al doilea sezon, din care nu vreau să anunț spoilere, promite să o facă și în viitor. Motivele? „Cred că e combinația dintre această lume post apocaliptică ca fundal pentru o poveste emoționantă și intimă între oameni cu relații complicate. Fundalul e violent, agresiv, înfiorător, și alăturarea acestor lucruri funcționează atât de bine. De-asta e atât de captivant și emoționant, de-asta generează aceste sentimente atât de palpabile, pentru că există în permanență amenințarea, chiar dacă nu e la vedere. Cred că asta le place oamenilor.”, încheie Ramsey conversația.

Material publicat inițial în numărul de mai 2025 ELLE România.