Dragoste egală în vremea referendumului

Lesbiene, gay, bisexuali, persoane transgender sau intersex, queer sau altfel. Comunitatea LGBT+ este formată din oameni care se văd prea puțin și sunt atacați prea mult, judecați în absență și interziși fără să fie întrebați. Pentru că viețile, iubirile și drepturile lor sunt puse, iar, sub semnul întrebării, am vrut să îi cunoaștem. Și să îi cunoști și tu.

Dragoste egală în vremea referendumului

Vivian, care are 36 de ani, este fotograf la dailytutliputli.com, scriitor și psihanalist. Și bărbat intersex, ceea ce înseamnă că s-a născut cu caracteristici sexuale care nu sunt nici exclusiv masculine, nici feminine. Îmi povestește la o țigară: „de când eram mic eram diferit de ceilalți copii și supracompensam destul de mult cu banii. Asta mă făcuse să fiu un copil destul de rău, și mi-a luat foarte mult să evoluez din aceste supracompensări. De exemplu, am făcut o chestie pe care mi-e greu să mi-o iert și acum: i-am spart mingea celui mai sărac copil din clasă. Acum, după atâta timp, sunt mult mai calm, mi-am dat seama că cine sunt eu sunt eu și că cine mă place, mă place. Și e irelevant restul. Dar chestiile astea s-au întâmplat în urma a foarte multă brutalitate pe care am primit-o din partea societății, pentru că eu, când eram mic, eram și mai androgin decât sunt acum. Și în 90 eram toți fani grunge și îmi lăsasem părul ca Kurt Cobain. Chiar în vreme ce povestim ne întrerupe un bărbat care vrea să ne vândă „niște testere de la Sephora, fetelor! Iar Vivian îmi spune că cel puțin o dată pe săptămână i se vorbește astfel.

Pentru Emil Rengle, coregraful emisiunii Vocea României, cu o carieră impresionantă și ca dansator, coming out-ul ca bisexual a fost extrem de public. Așa a decis el. „Mi-am descoperit latura aceasta pe la 17-18 ani, când mi-am dat seama că pentru mine iubirea înseamnă să iubești indiferent că e o culoare, că e un corp, că e masculin, că e feminin. Și asta m-a și inspirat în tot ceea ce am făcut până acum. Emil călătorise mult, trăise în China și în SUA, unde îmi spune că a întâlnit tot felul de oameni creativi și deschiși, și se întorsese în țară. „Și atunci diferența și motivul pentru care mi-am făcut coming out-ul atât de public a fost că îmi aminteam de mine pe la 17-18 ani. Motivul a fost tocmai de a fi acolo pentru acei tineri care se întreabă ce e greșit cu ei, de ce ei, de ce pe mine mă bate Dumnezeu?… Toate aceste dogme pe care le-am creat cu timpul pentru că ne e teamă de necunoscut. Am vrut să fiu acolo ca un fel de exemplu. Să le spun că nu e nimic în neregulă cu ei, că totul este în regulă de fapt și că, indiferent de ce decizie vor lua, ei trebuie să se iubească în continuare. Dar înainte de asta a vorbit cu părinții și s-a pregătit psihic să primească un val de ură. La final, îmi spune cald, a fost plăcut surprins să vadă că reacțiile bune au fost mult mai numeroase decât celelalte. Cele negative, zice, „sunt mai mult de genul nu înțeleg. Și nici nu cred că vor să înțeleagă, e mai degrabă o lipsă de interes.

LGBTQIA+ în România

Emil este un optimist și spune că vede, în România, și o mișcare pozitivă față de cei ca el. „Cred că generația asta tânără este genială, a venit cu un bagaj încărcat de multe lucruri pe care noi încă nu le-am experimentat, poate și pentru că au acces la informație. Eu simt susținerea românilor. Nu m-am lovit niciodată de o confruntare fizică, doar, eventual, de îmbrățișări. Cred că pe Internet oamenii sunt curajoși pentru că pot fi ascunși, dar cunosc din ce în ce mai mulți oameni care au curajul de a se exprima, de a fi ei înșiși. Vede asta la prima mână pentru că, atunci când a publicat pe YouTube clipul prin care și-a făcut coming out-ul, le-a spus celor care nu au cu cine să vorbească că îi pot scrie, ca să se descarce. Și de atunci primește sute de e-mailuri, de la copii, de la oameni căsătoriți, de la preoți chiar.

Valentina, care este curatoare și istoric al artei și se identifică drept queer, adică neconformă cu norma, îmi explică faptul că a ales această definiție pentru că, pentru ea, cuvântul în sine are un sens revoluționar. „Mi se pare esențial de subliniat că în limba română nu prea pot să îmi exprim identitatea. Are nevoie de definiții precise, îmi spune, datorită formării ei intelectuale, deși nu acestea sunt cele mai importante pentru ea: „iubirea, consensul și fericirea sunt criteriile după care am mers în viața personală. O viață în care a fost și în relații heterosexuale deschise și auto-organizate queer, fie asexuală, fie în monogamie definibilă ca relație lesbiană.

Viața ei, îmi spune, nu a fost complicată pentru că nu a fost preocupată să își construiască o identitate din sexualitate. Până la 19 ani, cel puțin, nu s-a văzut altfel decât cititoare. În plus, trăiește într-o comunitate de artiști, mai permisivă. Deși, chiar și în acest context, „majoritatea își pun problema să plece, iar Valentina spune că motivul e că apar probleme, care vin de la restricțiile ortodoxe și neasumarea identității.

Alexandra, însă, spune că viața ca femeie trans este foarte complicată în România. De la găsirea medicilor care să o ajute, la oamenii din jur și până la găsirea unui loc de muncă. Își găsește greu cuvintele când îmi povestește despre asta, stând pe scaunul de machiaj înaintea ședinței foto. „Tratamentul l-am început la 17 ani. M-am dus pe la trei medici, habar n-aveau care e povestea. Până la urmă mi-a recomandat cineva un medic care mai știa câte ceva despre subiect. Deși primul, de la o clinică privată, chiar era interesat de mine, eram o curiozitate pentru el. Și continuă. „E o viață complicată, dar nici altfel nu cred că aș vrea-o. Dacă aș lua-o de la capăt, tot așa aș face. Eu nu mi-am perceput identitatea ca pe o problemă, am fost ok cu mine. Nu am stat mult în Galați și de obicei evit conflictele, că sunt foarte sensibilă și mă deranjează pe termen lung. Ia aici stau printre oameni queer.

Îmi mai spune că în străinătate oamenii ca mine „nu sunt atât de presați de societate spre a se transforma cât mai mult, să faci operații estetice ca să trăiești mai ușor. Operațiile sunt și ca să te simți tu bine, dar sunt unii care nu vor să le facă. O fac doar pentru că există presiune. Dar nu prea ai cum să treci nebăgat în seamă. Eu am doar un implant, în rest nici o operație. Și fac tratamentul. Este vorba despre tratamentul hormonal despre care spune că nu e complicat, deși ai grețuri și dureri de cap la început. Și nici prea costisitor: „cam 300 de lei pe lună, dacă vrei. Nu e obligatoriu să îl iei zilnic, dar o faci toată viața sau până îți faci operația, ca să nu mai produci testosteron. Alexandra își dorește să facă operația, dar nu aici. S-ar duce în Thailanda, unde a auzit că sunt profesioniști specializați. „În schimb, mi-aș dori medici pentru noi. Și situația legală e nașpa, cu buletinul și tot, cu numele. Viața ei e confortabilă, față de cele ale altor persoane pe care le vede și care se chinuie să trăiască. E vorba și de prieteni, și de job. Crede că ține și de alegeri, până la urmă. Și de cum ești ca om. Și mai este, pentru persoanele trans, și chestiunea unui loc de muncă. „Într-un fel, viața asta te obligă la anumite job-uri, nu prea ai ce face.

Nici pentru Vivian, care este bărbat intersex, viața nu e simplă. Își amintește: „Când eram în creștere, pentru că aveam trăsăturile mult mai androgine decât acum, oamenii aveau senzația că este dreptul lor să pună mâna pe mine, în zona genitală, și încă pățesc chestia asta. Pe lângă asta și eu încercam să aflu cine sunt și în familia mea lucrurile astea nu se discută. A picat pe umerii mei să înțeleg eu cum sunt, cum sunt diferit față de ceilalți. Foarte mult timp au decis oamenii pentru mine și au pus foarte multe ștampile pe care a trebuit să le car. Mi s-a spus trans, gay, lesbiană, homosexual, că mi-am schimbat sexul în Olanda, pe toate le-am auzit. Iubita lui, Raluca, „din fericire iubește omul. Iar Vivian a înțeles, cu timpul, cum a ajuns aici. „Mi-am dat seama că avea legătură cu faptul că maică-mea nu mai putea să facă copii și a făcut doi ani de tratamente hormonale. A continuat și când m-au creat pe mine, și în urma lor eu am plătit și încă plătesc. Și o să plătesc mereu.

Unul dintre felurile în care a plătit a fost atunci când a fost exmatriculat din liceu și acuzat că îi corupe pe colegi cu „sexualitatea mea ambiguă și existența mea ambiguă. Abia de curând a aflat de la o fostă profesoară că, după ce fusese mutat în altă clasă, se organizase o ședință în care, la vremea aceea, s-a discutat cum va fi el tolerat în școală. Și îmi subliniază că i se pare foarte nociv că sistemul școlar îi învață pe copii că există doar două sexe, atât anatomice, cât și genetice.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
substantial.ro
Unica.ro
Mai multe din lifestyle