Curiozitate versus presiune sau intruziune la început de relație – cum să te calibrezi

Intențiile bune pot fi împachetate foarte prost la început de relație, iar asta să influențeze în mod negativ parcursul vostru relațional.

La început de relație să fii în continuare curioasă în ceea ce-l privește pe noul tău partener? Desigur, chiar dacă în perioada de curtare ați vorbit mult, aparent ați intrat și în teme grele, profunde. Doar că interesul uneori capătă alte note, nu de descoperire, construcție a relației, ci, mai degrabă, niște mecanisme de a face față care cândva ți-au folosit, dar acum aduc și niște costuri semnificative.

Nu-l forța…

… să îți spună de ce este supărat, trist, furios, are o stare în mod evident negativă pe care poate că îți e dificil să o etichetezi. Mai degrabă intră în rol de observator și reflectă-i ce ai constatat fără să intri în capcana citirii gândurilor. Că e abătut, nu zâmbește, arată obosit, are cearcăne, la masă abia a scos două vorbe. Apoi întreabă-l ce se petrece cu el și ce are nevoie de la tine. Are nevoie de spațiu? Dacă insiști, nu îi respecți nevoia. Dacă vrea pur și simplu să stați în tăcere îmbrățișați la un film, fă asta. Exprimă-ți disponibilitatea, că atunci când va dori să povestească, tu ești alături de el să îl asculți.

Reglează-ți salvatoarea

Cu siguranță vrei să îl ajuți, te doare pe tine că îl doare, dar poate că nu are nevoie de strategii, soluții, un plan, ci de ceea ce ți-a transmis. Nu știe de ce are nevoie? Ok. Dar nu e necesar să știi tu în locul lui și să-i adâncești neputința. Până la urmă fiecare om are nevoie de puterea sa, să se ajute și singur.

Are dreptul la secretele lui

Și până la urmă nu este benefic pentru relație să știi absolut fiecare detaliu din trecutul lui. Cu ce te ajuta să știi cum îi era viața sexuală cu fosta parteneră? Ce a apreciat sau a iubit la fosta când au fost împreună? Să vrei să știi tot are legătură cu controlul, intri cu bocancii în trecutul lui, iar în timpul asta te rănești și pe tine din plin. Să spui sau să ceri să ți se spună absolut totul, fără niciun filtru rezonabil, nu este comunicare sănătoasă sau transparență. E control pur.

Ce se află în spate: conexiune sau frică?

Atunci când discutăm despre conexiune, un interes autentic care să ducă la o apropiere emoțională și să întărească relația, accepți limitele partenerului, să le respecți, accepți să negociezi, te uiți și la nevoile partenerului tău, ce este confortabil pentru el și ce nu. Din frică ceri reasigurări care reprezintă intruziune, nu colaborare, presiune. Care sunt acele reasigurări sănătoase, în regulă pentru amândoi, care pot înlocui interogatoriul despre trecut sau ce a făcut acum o oră, și e prezentat fals drept curiozitate rezonabilă?

Și ce cauți de fapt?

Oare ești setată pe semnale de alarmă și partenerul este încă într-un soi de probă, deși verbal ați agreat amândoi că aveți o relație de cuplu asumată? Ești în alertă, îți spui că nu vrei să pierzi timpul și chiar pornind de la această perspectivă nu-l investești corect? Care e cel mai rău lucru care se poate întâmpla dacă descoperi că partenerul acesta nu e omul potrivit pentru tine?