Nu înțelegi de ce relațiile tale se termină prost după 1 an sau 2? Câteva explicații

Relațiile tale parcă au o dată clară a expirării de maxim 2 ani. E frustrant, confuzant, dar pe multe aspecte ai un control rezonabil.

Chiar vrei să faci ceva diferit. Ești motivată puternic deoarece vrei o relație consistentă, durabilă, iar pentru asta ești dispusă să te uiți și la tine, la partea ta de responsabilitate. Căci atracția fizică puternică nu este suficientă pentru o relație durabilă, nici iubirea nu este de ajuns, iar acum este destul de evident că relațiile nu merg de la sine. E nevoie de efort și de luciditate chiar și atunci când doare.

Aștepți marea schimbare

Harta relațională e destul de evidentă, observi că drumul vostru în doi e mai degrabă dictat de partener. Nu îți convine, dar ai ales să ai răbdare, o răbdare care poate dura exact termenul acela de 1-2 ani după care devine insuportabil pentru tine, explodând de frustrare și nemulțumire. Și se termină deoarece nu mai poți așa. Nu mai poți să aștepți să corecteze toate acele aspecte pe care i le-ai oglindit, pe care nu le ia în seamă, nu mai poți să aștepți să țină cont și de nevoile și de dorințele tale, alegerile să fie făcute împreună, nu doar de el. A fost o perioadă lungă în care ai așteptat mai mult decât este necesar, în care în primul rând te-ai ignorat tu pe tine.

Finalul lunii de miere

Acest interval este cel de început în care amândoi vă comportați minunat, sunteți îndrăgostiți, de-a dreptul vrăjiți. Dar după o perioadă magia dispare și începe cealaltă etapă relațională, cea de negociere. Iar în această etapă unul sau chiar amândoi picați examenul. Nu vă mai percepeți sclipitori, nu vă mai vedeți unul pe celălalt prin ochelarii roz, dar așteptările ca povestea voastră să fie fix la fel pe mai departe vă împiedică să vă raportați corect la ceea ce trăiți acum. Nu construiți relația, ci fantasmați la etapa aceea feerică de la început. Și pentru că ea nu vine, e mai ușor să intrați în alte povești în care tiparul să fie repetat.

Justificările prin care te minți

Dacă tragi linie cam aceasta este concluzia: te minți singură. Sunt o mulțime de aspecte deranjante, dar pe care le ambalezi foarte frumos, nu pentru a te justifica în fața celorlalți, ci pentru a te convinge pe tine să rămâi în relație. Și îți iese, dar pe timpul, energia și apoi consumul tău emoțional. Căci dezamăgirile se adună, nevoile tale emoționale rămân în aer, iar această manieră de adaptare nu va ține la nesfârșit.

Nu mai ești persoana pe care am cunoscut-o

De ce fraza aceasta care nu sună deloc străin? Pentru că vrei să dai totul și te străduiești din plin, te dai peste cap, te prezinți într-o manieră foarte, foarte controlată. Desigur e valabil și pentru partener. O aură a perfecțiunii, un alt mecanism de adaptare, de a face față, care și el are un termen de expirare. Poate nu brusc cade cortina, ori masca, și îl vezi clar pe celălat sau el pe tine, pot apărea mici întrezăriri care nasc semne de întrebare iar și iar. Până când devine evident că imaginea vândută și păstrată o perioadă cu meticulozitate nu se potrivește cu cine sunteți voi de fapt în realitate. Nu v-ați îndrăgostit de cine sunteți voi cu adevărat, ci de un construct bine promovat.