Casa Gucci: o poveste despre artizanat, seducție, drame și reinventări

Casa Gucci, fondată în 1921 la Florența, a devenit de mult sinonimă cu artizanatul italian de cea mai bună calitate. Care a fost parcursul care i-a adus această reputație?

Casa Gucci nu are nevoie de multe introduceri. Orice ai crede despre iconicul brand italian, fie că îți place sau nu, este unul cu o asemenea anvergură încât și-a făcut loc printre cele mai recognoscibile mărci ale lumii. Însă a fost nevoie de un parcurs cel puțin interesant și de numeroase eșecuri, reveniri, reinventări și concepte pentru a ajunge aici.

Povestea brand-ului deținut în prezent de compania Kering începe în 1921, la Florența, unde Guccio Gucci deținea un magazin în care vindea valize importate. Decizia de a deschide propriul atelier pentru a realiza produse din piele, împreună că artizani locali talentați, s-a dovedit fericită. Afacerea a crescut rapid, și doar războiul părea să-i umbrească extinderea. Însă nu a fost să fie, deoarece pe măsură ce materia primă devenea din ce în ce mai greu de găsit, Gucci a avut inspirația de a lucra cu materiale la acea vreme puțin utilizate, precum rafia, lemnul sau inul. În aceeași perioadă, familia Gucci, care își dedica în întregime timpul afacerii, a conceput motivul clasic, de romb, care se regăsește și astăzi pe unele dintre piese, dar și o tehnică aparte de a prelucra materialele; iar în 1937 apărea prima colecție de poșete.

Aldo a fost cel care și-a convins tatăl că e necesar pentru casa Gucci să deschidă un magazin și la Roma și să extindă produsele către game de mănuși, portofele și tot felul de alte accesorii indispensabile unei garderobe moderne. După război, cu lecțiile penuriei învățate deja și pentru că materialele erau în continuare rare, Gucci a venit cu o inovație: geanta cu mânere din bambus, care avea să facă istorie. La doar câțiva ani au lansat și celebrii mocasini, și au urmat cureaua cu catarama în forma logo-ului deja celebru, eșarfa Flora, dedicată lui Grace Kelly, geanta Jackie, inspirată de Jackie Kennedy. Sloganul care a ajuns să întruchipeze crezul mărcii: Îți amintești calitatea mult după ce ai uitat prețul, vine din aceeași perioadă. Iar la finele iconicilor ani 60, Gucci s-a aventurat dincolo de lumea marochinăriei, lansând linii de îmbrăcăminte.

Cu un succes comercial fantastic și magazine în întreaga lume, părea că cerul e limita pentru numele, brand-ul și casa Gucci, însă nu a fost să fie. O serie de întâmplări dramatice aveau să marcheze următorul deceniu, de la încercări de preluare ostilă, conflicte în familie și până la asasinarea lui Maurizio Gucci, pusă la cale de fosta sa soție, Patrizia Reggiani, episod care a constituit recent subiectul unui film.

Gucci toamnă/iarnă 2019, Alessandro Michele

Culmea, un designer a fost cel care a ajutat la revenirea în forță a brand-ului. Numit director creativ în 1994, Tom Ford s-a familiarizat cu istoria brand-ului și a produs, încă din primul sezon, o colecție ce avea să redefinească estetica Gucci. Senzualitatea în exces, de la croiurile hainelor la imaginile de promovare, combinată cu calitatea pentru care era cunoscut brand-ul, s-a dovedit a fi pariul riscant, dar câștigător. Popularitatea brand-ului a crescut iar, dar avea să urmeze un alt conflict legat de business.

După luminoasa eră Tom Ford, a fost rândul Alessandrei Facchinetti și Fridei Giannini să își încerce norocul ca designeri, fără să atingă, însă, răsunătorul succes al acestuia. De-abia mult mai târziu, odată cu numirea lui Alessandro Michele ca director creativ, în 2015, casa Gucci a avut parte de o nouă revenire în forță. Estetica lui Michele, sofisticată, dar mai degrabă intelectuală, nu avea nimic în comun cu viziunea lui Ford. Însă vibe-ul androgin al hainelor s-a potrivit perfect vremurilor, la fel și perspectiva colorată, maximalistă, a designerului care a reimaginat brand-ul istoric pentru clientul contemporan.