Dior, casa visurilor

Despre Christian Dior se spunea că a fost couturier-ul visurilor… iar unul dintre visurile sale cu siguranță s-a împlinit: acela de a impune o estetică feminină, diafană, fabuloasă, care rezistă de decenii.

Ca în cele mai multe cazuri de acest fel, și istoria casei Dior începe cu o viziune. Mai exact, cea a couturierului născut în 1905 în Granville, într-o casă a cărei grădină avea să îi hrănească imaginația pe parcursul întregii vieți. Gustul format în propria casă (tatăl său avea o afacere prosperă) avea să evolueze după mutarea familiei la Paris, unde tânărul Christian nu a vrut să urmeze dorințele părinților de a deveni diplomat, ci s-a orientat în schimb pentru pasiunea care avea să îl urmărească până la finalul vieții, cea pentru artă. În 1928, și-a deschis o mică galerie, dar criza mondială și mai târziu războiul l-au obligat să se orienteze către preocupări mai pragmatice. Așa a ajuns să își vândă creativitatea către alți designeri, precum Robert Piguet, Pierre Balmain sau Lucien Lelong.

În 1946, la invitația unui afacerist afluent, Dior și-a deschis propria casă… și de atunci totul e istorie. Ceea ce nu înseamnă că nu merită recapitulată. Prima colecție, Corolle, inspirată (cum altfel?) de flori, era prezentată unui public flămând după frumusețe pe 12 februarie 1947. Este colecția care a definit moda momentului, botezată instantaneu The New Look, pentru prospețimea și rafinamentul ei, dar care a stârnit și controverse. După anii de penurie ai războiului, nu toată lumea era încântată de siluetele ample, inspirate de cele edwardiene, care impuneau metri întregi de material drept definiția supremă a eleganței pariziene. Cu toate astea, estetica impusă de Dior avea să facă legea în modă vreme de un deceniu, până la moartea subită a fondatorului, căruia avea să îi urmeze, la cârma casei, un foarte promițător ucenic, Yves Saint Laurent.

Încă dinainte de decesul său fulgerător, însă, Christian Dior pusese bazele unui imperiu construit nu doar pe hainele impecabile, ci și pe linia de accesorii ai cărei pantofi erau realizați de Roger Vivier, și mai ales pe parfumuri – primul dintr-o lungă serie de succes, Miss Dior, ale cărui variante se vând și azi, a fost lansat în 1947, inspirat de Catherine Dior, sora designerului, parte din rezistența franceză, capturată de Gestapo și deportată la Ravensbruck.

Prezența foarte tânărului Yves ducea casa într-o direcție diferită, care avea să se adapteze cu succes vremurilor, dar era percepută drept prea avangardistă pentru clientela deja obișnuită de Monsieur Dior cu eleganța clasică. Iar mai târziu, cârma creativă avea să-i revină lui Marc Bohan, cel care avea să ofere o nouă stabilitate esteticii casei. I-a urmat Gianfranco Ferre, care a îndrăznit mai mult și a adus un fler italian în luxul parizian. Însă nimeni nu urma să revoluționeze moda în aceeași măsură în care o făcuse fondatorul… în afară de John Galliano. Designerul britanic al cărui gust se formase în excentrica scenă de clubbing britanică și în teatru și în contactul cu costumele istorice avea să își extindă perspectiva asupra a tot ceea ce însemna Dior. Colecțiile sale au primit nu doar aplauzele criticilor, ci și adorația nemărginită a publicului, fie că acesta își permitea fabuloasele sale piese sau doar aspira să le dețină și să le poarte într-un viitor incert. Colecție după colecție, din 1996 până în 2010, Galliano a livrat nu doar haine și accesorii care au generat o uriașă popularitate, ci o nouă idee despre couture și lux. Când un incident i-a curmat temporar cariera, probabil singurul caz real de cancel culture înregistrat vreodată la nivel înalt, a fost rândul mult mai reținutului Raf Simons să imagineze o nouă eră Dior. A făcut-o cu succes și cu un gust pentru modernitate și minimalism radical diferit de perspectiva aproape barocă a predecesorului său, deoarece designerul belgian nu ar fi putut avea o viziune mai contrară. Însă codurile Dior, de la jacheta Bar (imaginată inițial de Pierre Cardin) la fustele flori, au rezistat, reinterpretate, vremurilor și designerilor.

Lui Simons i-a urmat apoi Maria Grazia Chiuri, prima femeie care își impunea imaginația la Dior, iar abordarea sa mai pragmatică genera vânzări uriașe. La plecarea ei, i-a venit rândul lui Jonathan Anderson să conceapă prezentul și viitorul Dior, care se scrie încă, dar care se bazează pe aceeași inepuizabilă arhivă lăsată în urmă de Christian Dior însuși și rafinată de atâtea alte talente. Citește despre toată istoria unui brand istoric în volumul Legendele modei dedicat casei Dior, disponibil acum aici.