Cum crezi că-ți salvezi relația sau căsnicia făcând compromisuri care te distrug

Intenția din spate e bună, doar că aceste compromisuri nu se aliniază absolut deloc cu valorile sau nevoile tale.

Cumva ți-ai pus partenerul pe un piedestal pornind de la câteva elemente bune, calități pe care le are. Comportamente care ți-au plăcut foarte mult, promisiuni pe care ți-ai fi dorit să le auzi dintotdeauna, toate au fost o veritabilă hrană emoțională și ai creat o regulă generală cum că acest om este extraordinar, perfect. Dar nimeni nu este perfect, cu toții avem defecte.

Însă concentrarea ta pe relație s-a transformat treptat în fuziune, apoi chiar într-o dependență emoțională. Nu ai mai reușit să vezi relația așa cum este ea, nici omul așa cum este el, ci te-ai raportat la visul frumos, idilic. Iar pentru a-l păstra ai fost dispusă la compromisuri cu care nu te-ai simțit niciodată cu adevărat confortabil. Căci compromisul sănătos înseamnă negociere, o formă finală agreabilă pentru amândoi.

Renunțarea la orice obiectiv propriu

Este o formă de sacrificiu pentru ceea ce crezi că a reprezentat binele relației. Fie că acel obiectiv se referea la creșterea ta profesională și în timp aducea mai mulți bani și automat independență. Fie că se referea la o pasiune, un hobby, o activitate care te încărca pozitiv și ținea de universul tău interior, viața ta personală. Nu le-ai pus o vreme pe pauză pentru a-ți susține partenerul în obiectivele lui, ca apoi să fie din nou rândul tău. Ci renunțarea a fost totală, iar identitatea ta a fost știrbită.

Practici sexuale

Fie că aceste practici vă includeau doar pe voi doi, presupuneau un grup de persoane sau doar încă o persoană adusă în patul conjugal, interesul pentru aceste jocuri sexuale era doar al partenerului. Nu aveai nicio curiozitate în acest sens. Și chiar dacă după te-ai simțit folosită, abuzată, fără niciun pic de siguranță, conectarea spulberată, ai repetat. Ori ai acceptat o singură dată, dar ai observat cum calitatea relației voastre nu s-a îmbunătățit, iar problemele au rămas aceleași ori s-au accentuat.

Complianța…

… ca mod de a face față și regulă în interacțiune. Adică nu ceri nimic, nu pui nicio limită, accepți tot ceea ce propune sau face partenerul, ca să fie bine. Iar ceea ce intră aici poate fi extrem de variat, de la reguli financiare, cum cheltuiți banii și cine îi gestionează, la achiziții importante decise doar de el, modalitatea de a petrece timpul liber deși nu se potrivește cu ce îți place și ție, gradul de implicare al părinților, cum să vă creșteți copiii, unde locuiți.

Aștepți marea schimbare

Te-au fermecat la început vorbele pe care ți le-a zis, planurile pe care ți le-a împărtășit, viziunea sa despre relație și o viață în doi. Iar apoi te-ai tot agățat de aceste cuvinte, chiar dacă ceea ce se petrecea în realitate nu era deloc corelat cu intențiile prezentate. Când o persoană spune că vrea ceva, asta nu înseamnă automat și că este capabilă, poate să ofere. Dar tu aștepți și în acest proces treci peste tot ceea ce te rănește, este frustrant pentru tine, trăind viața într-o manieră mult diferită de ceea ce ai nevoie.