Cum se manifestă rușinea care te ține captivă în relații de cuplu toxice

O porți cu tine de multă vreme, iar rușinea e și cea care te determină să alegi inconștient anumiți parteneri, apoi să rămâi alături de ei.

Această rană emoțională a rușinii te determină să te consideri rea, lipsită de valoare, inferioară, nedorită, incapabilă și dacă oamenii vor vedea și ei asta nu te vor iubi. Ca atare ai o sensibilitate foarte ridicată la critică, constant te compari cu cei din jur, ești mereu în gardă, nu te simți în siguranță cu nimeni și ești extrem de conștientă și de vigilentă cu propria persoană. În plus ești invadată de rușine în legătură cu ceea ce vezi ca fiind un defect sau un handicap la tine.

Partenerii care confirmă rana

Sigur că nimeni nu vrea în viața sa pe cineva care să-l rănească, și nu alegi conștient un asemenea partener. Dar pe baza familiarității alegi și rămâi alături de un partener foarte critic, care te umilește, te înjosește și are tendința să te respingă. E un scenariu cunoscut din copilărie, căruia știi să îi faci față prin diverse mecanisme.

Nu ești conștientă că există și alte tipuri de relaționare, ori nu crezi că poți trăi tu asta. Poate că umilința și critica acerbă au fost prezente încă de la început, în doze mai mici, iar apoi comportamentul partenerului s-a amplificat. Sigur, nu ai văzut asta ca un semnal de alarmă. Chiar dacă prietenele îți repetă că nu este în regulă dinamica voastră de relație, o parte din tine recunoaște asta, îți este foarte greu să te rupi, ca și cum ești atrasă de un magnet.

Conectare, dar nu prea

Când eviți această rană a rușinii nu lași oamenii să se apropie cu adevărat. Nu doar partenerul de cuplu, dar nici pe cei pe care îi numești prieteni. Dacă îți ții partenerul la o anumită distanță cum ar putea el să observe ce este în neregulă cu tine, cine ești tu cu adevărat? Și iată cum eviți ceea ce în mintea ta s-a construit ca un scenariu de mare pericol. De asemenea, ești foarte rezervată, nu transmiți ceea ce simți, ceea ce gândești, ceea ce vrei.

Cum ar putea cineva să vină în întâmpinarea nevoilor tale dacă nu le verbalizezi? Cum ar putea să te cunoască dacă nu îi împărtășești părerile? Nici tu nu îți antrenezi capacitatea de a pune limite sănătoase, căci evitarea e o modalitate de a te pune fals la adăpost. Nu te simți bine în relație, îți lipsește conectarea emoțională, iar deconectarea e întreținută și de tine. Sau un partener distant și neimplicat e varianta deprivantă emoțional dar și confortabilă în același timp.

Devii tu criticul

Povestea relațională din etapa de confirmare a rănii emoționale se repetă acum, dar în sens invers. Îmbraci haina perfecționismului, te străduiești din răsputeri să pari perfectă și în timp ce faci asta devii tu cea extrem de critică și exigentă, care respinge partenerul. Îl respingi încât nu ai timp să atingeți nici măcar un an împreună. Sau raportul acesta se tot repetă în relația de lungă durată pe care nu poți să o apreciezi la adevărata sa valoare.