ELLE HEALTH: Mania Proteinei

În timpul scrolling-ului obligatoriu de dinainte de culcare, îmi apare un reel care zice cam așa: „Simt mai multă presiune socială să consum proteine acum, ca adult, decât simțeam în adolescență să iau droguri”. Râd, fiindcă e cât se poate de adevărat. Apoi îmi setez o alarmă care să-mi amintească să comand a doua zi niște pudră proteică.

Îmi zic că e OK, că nu am căzut pradă fenomenului proteinmaxxing, pe care-l văd la fiecare două scroll-uri. Ba chiar că e perfect justificat să iau suplimente, fiindcă alimentația mea e destul de săracă în proteine. Carne mănânc spre deloc, iar cu lintea, fasolea sau alte surse vegetale de proteine nu prea mă împac. Așa că, dacă vreau să-mi asigur aportul zilnic, despre care am citit că ar trebui să fie de două grame pe kilogram de greutate corporală, și să-mi dezvolt masa musculară, un shake proteic e mană cerească.

În aceeași spirală de gânduri, ajung chiar să mă felicit că nu am luat-o razna și că nu am început să număr fiecare gram de proteină pe care-l consum. Îmi amintesc de un tip care, când a venit să mă ia de acasă, avea în mașină o sticlă goală de lapte de un litru. Pe etichetă scria high protein. Îl întreb ce e cu ea și-mi spune complet detașat că a băut tot laptele pe drum, fiindcă altfel nu reușea să-și atingă necesarul zilnic de proteine. Prin comparație, sunt chiar bine. Dar asta nu înseamnă că nu dau 15 lei pe un baton proteic înainte să intru la sală. Deci, există până la urmă vreo diferență între mine și el? Obiectiv vorbind, nu prea.

Și cred că mulți dintre noi, cei care ne permitem luxul acestor preocupări, de a ne întreba câte grame de proteine consumăm într-o zi, nu dacă avem ce să mâncăm, am ajuns să dezvoltăm o relație destul de ciudată, chiar toxică cu alimentația. Nu mai e suficient să mâncăm sănătos. Trebuie să ne asigurăm că fiecare masă „optimizează” ceva, contribuie la un obiectiv, are un beneficiu.

Iar obsesia pentru proteine e probabil unul dintre cele mai bune exemple. Indiferent de cum îți arată feed-ul, dacă petreci câteva minute pe TikTok sau Instagram, inevitabil cineva îți explică de ce ar trebui să consumi mai multe proteine, îți arată ce mănâncă într-o zi ca să ajungă la 150 de grame sau transformă o rețetă obișnuită într-una high protein. Și nu e vorba doar de Internet. Fenomenul e peste tot.

La Starbucks poți să-ți comanzi un latte cu proteine. La gelaterie găsești înghețată proteică. În supermarketuri ai iaurturi, budinci, chipsuri și pâine cu proteine. Până și produsele oricum bogate în proteine s-au rebrand-uit și au acum pe ambalaj o etichetă pe care scrie „HIGH PROTEIN”. Nu știu exact când s-a întâmplat, dar la un moment dat am ajuns să considerăm că un aliment e automat mai sănătos dacă are mai multe proteine. Sau, cel puțin, că merită să plătim mai mult pentru el. Companiile au înțeles rapid că există o mulțime de oameni dispuși să facă asta. Așa că obsesia noastră pentru proteine a devenit o afacere din ce în ce mai profitabilă.

Proteina, noul ingredient-minune

Interesul pentru proteine nu a apărut peste noapte. Suplimentele proteice există de zeci de ani, iar culturiștii și sportivii le folosesc de mult timp. Diferența e că, în ultimii ani, produsele destinate inițial unui public relativ restrâns au intrat în alimentația de zi cu zi a unor consumatori care nu urmăresc neapărat performanțe sportive.

Potrivit raportului Eating Patterns in America 2026, publicat de compania de cercetare Circana, 48% dintre adulții americani încearcă să consume mai multe proteine, față de 41% în anul precedent.

Proteinele ocupă astfel locul al doilea, după legume, în topul alimentelor și nutrienților pe care americanii vor să le consume în cantități mai mari. În rândul persoanelor care folosesc medicamente GLP-1 pentru slăbit, procentul ajunge la 65%. Paradoxal, același raport arată că adulții americani consumă deja, în medie, aproape de două ori mai multe proteine decât cantitatea recomandată, dar mai puțin de jumătate din necesarul zilnic de fibre. Între timp, 12% dintre mesele servite în restaurante sunt descrise drept high protein, iar numărul acestora a crescut cu 11% într-un singur an.

Sigur, nu sunt cifre globale și nu descriu automat obiceiurile consumatorilor locali. Dar arată amploarea unui fenomen care, prin intermediul rețelelor sociale și al brand-urilor, a depășit de mult granițele SUA.

În același timp, nu e corect nici să demonizăm proteinele. Mai ales că sunt indispensabile vieții. Le găsim în mușchi, piele, păr, unghii și în aproape fiecare celulă a corpului nostru. Ajută la formarea și repararea țesuturilor, la producerea unor hormoni și enzime, la funcționarea sistemului imunitar și la o mulțime de alte procese fără de care organismul nu ar putea funcționa.

Proteinele sunt alcătuite din aminoacizi, pe care corpul îi folosește ca pe niște piese de construcție. Atunci când mâncăm ouă, carne, pește, lactate sau alimente vegetale care conțin proteine, organismul le descompune în aminoacizi, pe care apoi îi utilizează pentru a-și produce propriile proteine, în funcție de nevoile sale. O parte dintre acești aminoacizi pot fi produși de organism, însă nouă dintre ei, numiți esențiali, trebuie să provină din alimentație.

Citește continuarea în ELLE NOIEMBRIE 2026!